-Rep. Neicuţă Costache, ia, spune-mi, acum, îţi plăcu Parastasul de pomenire de la Mănăstirea Lainici, cea de sâmbătă de la ceasurile prânzului, că soborul de călugări şi preoţi te-a cântat şi te-a binecuvântat cu o evlavie de nepătruns în tainele creaţiei!
– C.B. ,,La capătul drumului, ca şi dincolo de el, totul se confundă cu Divinitatea”!
-Rep. Poate că nu ţi-a plăcut că acolo, în biserica mănăstirii, a fost prezentă prea puţină lume, dar, ştii, matale, cu pandemia asta, «coronavirusul» sau «COVID – 19», cum l-au numit unii «savanţi», sperie multă lume şi produce necazuri…!
– C.B. ,,Pentru a distruge aceste necazuri, trebuie să te laşi în grija Domnului”!
-Rep. Ce părere ai despre această pandemie care a speriat lumea şi care a răscolit atât de mult, ceea ce mai era puţinul din liniştea sufletească a oamenilor?
– C.B. ,,Să te păzească Domnul, prietene, de furiile netrebnicilor”!
,,Cel mai mare rău ne vine din aceea că ne vedem imperfecţiunea în ceilalţi”!
– Rep. De unde ne vine răul acesta?
– C.B. ,,Cel mai mare rău ne vine din aceea că ne vedem imperfecţiunea în ceilalţi şi că asta vrem să pomenim de la bun început”!
-Rep. Hai, că intrarăm prea mult în «cămările pandemiei» şi uitarăm să vorbim despre artele creaţiei şi despre artişti!
– C.B. ,,Artele sunt un palat fără fundaţii, cu intrări întortocheate”!
-Rep. Dar, cum aş putea pătrunde cu mintea mea iscusită, de gorjean isteţ, aceste «intrări întortocheate», cum le spui, tălică?
– C.B. ,,Arta este jocul între frumos şi urât, un joc insesizabil prin raţiune”!
-Rep. Şi cum ai descoperit, în acest fel, chiar esenţa artei?
– C.B. ,,Săpând necontenit fântâni interioare, am dat de izvorul vieţii fără de moarte şi al tinereţii fără bătrâneţe”!
-Rep. Vrei să spui, cumva, că aceasta e arta adevărată?
– C.B. ,,Aşa e arta: tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”!
-Rep. Viaţa noastră de fiecare zi, ne regăseşte chiar în ipostaza de martori activi şi iscoditori ai artei?
– C.B. ,,Asistăm la naşterea artelor”!
-Rep. Care unesc deopotrivă, bucurii şi tristeţi, împliniri şi multe drame!
– C.B. ,,Ele sunt asemenea unor flori minunate şi nemaivăzute, dar, la fel ca asupra florilor minunate, toată lumea se năpusteşte şi fiecare vrea să le culeagă pentru sine şi, de îndată ce sunt atinse, ele dispar pentru că nu mai pot aparţine cuiva în particular, ele sunt universale”!
-Rep. De parcă ar fi contaminate de un fel de «coronavirus», Doamne-fereşte!
– C.B. ,,Arta se naşte intuitiv, fără raţiune preconcepută, căci ea este raţiunea însăşi care nu poate fi explicată a priori”!
– Rep. În linii mari, chiar începutul Creaţiei, cred că defineşte…
– C.B. ,,Arta – dar n-a existat încă artă – arta abia începe”!
-Rep. Iar, prin ceea ce trudeşti matale în atelierul acesta, cred că…
– C.B. ,,Arta începe să se nască”!
-Rep. Deoarece, fiecare piesă realizată marchează un început al gândului care te frământă şi care ne urmăreşte cu obstinaţie pe noi, oamenii?
– C.B. ,,Cu arta, vom fi mereu la ABC. N-o putem învăţa decât prin noi înşine, iar dacă o înveţi de la alţii, nu poţi face decât lucruri învăţate şi secundare”.
-Rep. De ce ai simbolizat actul creaţiei prin imaginea abstractizată a fecundităţii femeii?
– C.B. ,,O femeie stearpă nu poate face copii”.
-Rep. Dar, arta ne învaţă să căutăm nişte modele în realitate, să ne raportăm la aceste modele!
– C.B. ,,Arta nu este pedagogie”!
,,Arta trebuie să fie universală şi accesibilă tuturor”
– Rep. Totuşi, ea cultivă în sufletul omului dorinţa de a învăţa să descoperi ceva nou!
– C.B. ,,Arta nu se învaţă”.
-Rep. Şi dacă nu se învaţă, înseamnă că trebuie să fie…
– C.B. ,,Arta trebuie să fie universală şi accesibilă tuturor”.
-Rep. Bine, bine, dar, trebuie să ai şi abilitatea de a descoperi ceea ce cauţi la un moment dat!
– C.B. ,,Arta nu trebuie privită ca o iscusinţă”.
– Rep. Înseamnă că trebuie privită cu ochiul minţii şi al inimii!
– C.B. ,,Ea trebuie să reprezinte frumosul, aşa cum este, în cadrul şi la locul său”.
-Rep. Deci, să fie o artă eliberată de prejudecăţi şi de servituţi!
– C.B. ,,Pentru a face artă liberă şi universală, trebuie să fii Dumnezeu ca să creezi, rege ca să comanzi şi sclav ca să execuţi”!
– Rep. Cât de lung este drumul până la marea artă?
– C.B. ,,Marea artă poate fi asemănată cu echilibrul stabil şi pentru a o face trebuie să fii maestru pe deplin”!
-Rep. Cu siguranţă, un maestru care păstrează nota originalităţii în ceea ce face!
– C.B. ,,Arta îşi ia caracterul după necesitatea naşterii sale – ea nu este o căutare după originalitate – şi de fiecare dată când este adusă pe cărarea cercetărilor personale ea dispare”!
-Rep. Pentru a putea să apară într-o formă abstractizată şi esenţializată?
– C.B. ,,Arta îşi ia caracterul după necesitatea naşterii sale, cu totul liberă de orice servitute anume”.
,,Arta e o taină, o credinţă, nu e o formulă”
– Rep. Doar pentru a reda esenţa vieţii, desigur!
– C.B. ,,Arta este altceva decât redarea vieţii: transfigurarea ei”!
-Rep. Totuşi, ea nu se poate desprinde, la modul speculativ, de natura umană!
– C.B. ,,Arta nu copiază natura”!
– Rep. Dar, o pătrunde în esenţa ei, după o…!
– C.B. ,,Arta e o taină, o credinţă, nu e o formulă”.
– Rep. Când poate arta să devină istorie?
– C.B. ,,Când se face după o teorie falsă”!
– Rep. Şi când se desprinde chiar de o anumită realitate?
– C.B. ,,Arta nu e o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea adevărată, în singura realitate valabilă”.
-Rep. Care nu poate fi nicicând uitată sau dată uitării!
– C.B. ,,Unde-i paharul cu apa uitării, apa Lethei? Arta vindecă rănile şi-ţi oferă uitarea”!
-Rep. Poate, şi pentru a ne regăsi pe noi înşine, vindecaţi de neuitare!
– C.B. ,,Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului”. (VA URMA)
Profesor Vasile GOGONEA
