Sâmbătă, 30 iulie 2016, la Centrul social-cultural «Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica», din Municipiul Râmnicu Vâlcea, s-a desfășurat cea de-a XII-a ediție a memorialului dedicat părintelui Dumitru Bălașa, supranumit «Patriarhul de Drăgășani», eveniment organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Activitatea, avându-i ca moderatori pe domnul prof. dr. Zenovie Cârlugea și pe istoricul Eugen Petrescu, a început la ora 10,30 – la impunătoarea Catedrală Arhiepiscopală «Sfântul Ierarh Nicolae» din Râmnicu Vâlcea, unde a fost săvârșită o slujbă de pomenire a Patriarhului Teoctist, a Părintelui Dumitru și a fratelui Dumitru, după care participanții au fost invitați în Sala «Iosif Gafton Episcopul», a Centrului Eparhial, unde s-a desfășurat Colocviul pe tema: «Părintele Dumitru Bălașa în memoria istorică și culturală – 105 ani de la naștere», cu participarea unor cercetători istorici, oameni de cultură și artă din țară și din Vâlcea.
Organizatorii au dat o înaltă ținută memorialului, Preot Dumitru Bălașa
Organizatorii, care au dat o înaltă ținută memorialului, au fost: Arhiepiscopia Râmnicului, Forumul Cultural al Râmnicului, Biblioteca Județeană «Antim Ivireanul», Fundația Ortodoxă «Ieromonah Arsenie Boca», Federația «Nostra Silva» și Comuniunea Stăpânilor de Munți și Codri, împreună cu Parohia Râureni, dar, ca organizator principal, moral și material a fost considerat domnul avocat Bogdan Ioan Tudor Todoran. După ce a fost adresat Cuvântul de binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte dr. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, prin mesajul prezentat de către Părintele consilier cultural, Ștefan Vlad, într-un context oficial, prof. dr. Ioan Ștefan Lazăr a lansat volumul: «ZALMOXE la HOTARUL dintre vremi», avându-l ca autor pe vrednicul întru pomenire, Ieromonahul Ghelasie Gheorghe, de la Mănăstirea Frăsinei, fiind vorba despre o lucrare tipărită în memoria lui Dumitru Mihăilescu-Panu, ucenicul Părintelui Ghelasie. Să reamintim faptul că la prezidiu a fost invitat, alături de domnul Cârlugea și un alt gorjean, domnul prof. univ. dr. Ion Mocioi, care în intervenția sa a subliniat faptul că Zalmoxianismul este prima noastră religie de transcendență, iar abordând problema limbii Daco-Românilor, vorbitorul a apreciat că nu trebuie să se uite nicidecum a se vorbi despre existența «românilor balcanici», cunoscuţi în ultimele secole ca vlahi sau aromâni sau români macedoneni și care apar în toate centrele din Europa, în Asia, în Africa, fiind «neobosiţi şi întreprizători Glob-Trotters ai comerţului european», prezenţi cu precădere în: Moscopole, Ohrida, Bosnia, Saraievo, Crusova, Bitolia, Skopjie, Seres, Drama Kavala, Atena, Pireu, în Bitinia, Tokai, Budapesta, în capitala Ungariei având și o biserică ortodoxă, Leipzig (Lipsea), Cracovia, Lemberg, mai ales ca negustori, ajunşi ulterior până în America, având, astfel, o amplă dovadă a viabilităţii peste veacuri a Traco-Dacilor şi a limbii lor nemuritoare.
Înzestrat cu putere de rugăciune şi cu o modestie ieşite din comun, Părintele Dumitru Bălașa este «Patriarhul de Drăgăşani»
Așa cum precizează cu acribie Arhidiacon Ioniță Apostolache, Părintele Dumitru Bălașa, după eliberarea din 1964, a fost trimis la cea mai săracă parohie din Vâlcea, pe care a acceptat-o fără să se opună în vreun fel, iar în 1967 a fost rechemat la Craiova de către vrednicul de pomenire, Mitropolitul Firmilian, pentru a revigora Revista «Mitropolia Olteniei» şi pentru a sluji la Catedrala mitropolitană «Sfântul Dumitru», mai ales că prin cercetările sale a reuşit să aducă în paginile revistei o serie de subiecte inedite pe care nimeni nu le mai abordase până atunci. Deşi nu a predat niciodată la catedră, părintele Bălașa a avut foarte mulţi ucenici pe care a reuşit să-i formeze pentru viitorul Bisericii, în grija sa fiind lăsată şi bogata bibliotecă a Mitropoliei Olteniei. A contribuit semnificativ la elaborarea lucrării «Bibliografia monumentelor din Ţara Românească», iar în 1970 a devenit membru al Asociaţiei Slaviştilor din România şi colaborator al Societăţii «Prietenii Muzeului Nicolae Bălcescu». În pofida faptului că era permanent vizat de securitate pentru predicile sale prea naţionaliste, părintele Bălaşa a fost trecut în 1978, cu întreaga sa operă, într-o sinteză a celor mai bune scrieri istorice româneşti din acea perioadă. După moartea iubitei sale soţii, părintele s-a retras la vechea locuinţă din Suteşti, Vâlcea, unde a continuat să lucreze, fiind adesea vizitat de către ierarhi şi cărturari de seamă care au venit pentru a se documenta. Din păcate, în 1983 i-a fost confiscată întreaga bibliotecă, inclusiv manuscrisele traduse din slavonă, dar, cu toate acestea, părintele a reuşit să o ia la capăt şi să refacă încă o dată golul imens din sufletul său. Chiar dacă în anul 1990 i s-a propus ca să devină membru al Academiei Române, el a refuzat cu smerenie oferta și a dorit să rămână aceeaşi persoană modestă. După nouă decenii de viaţă închinată lui Dumnezeu prin studiu şi cercetare, părintele Dumitru Bălaşa a trecut la cele veşnice la data de 24 decembrie 2001, fiind considerat, pe bună dreptate, “un mare cercetător, dar înainte de toate el a fost preot, unul aşa cum rar am mai văzut, înzestrat cu putere de rugăciune şi cu o modestie ieşite din comun, pentru că este considerat «Patriarhul de Drăgăşani», iar atunci când se ruga, i se lumina faţa la fel ca unui călugăr îmbunătăţit“, mărturisea cu o emoţie firească profesorul Toma Rădulescu, ucenicul părintelui Bălaşa.
La ediția a XII-a a memorialului Părintelui Dumitru Bălașa, a fost menționat faptul că «Zalmoxis» este primul legiuitor al dacilor
În cadrul celei de-a XII-a ediții a memorialului dedicat părintelui Dumitru Bălașa, a fost menționat faptul că prin Aula Academică «Zalmoxis», putem vorbi de primul legiuitor al dacilor, «personaj tutelar din istoria și mitologia dacilor», așa cum avea să sublinieze în intervenția sa, domnul prof. dr. Zenovie Cârlugea, mai ales că Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate umană în perioada matriarhatului, iar sub aspect etimologic, cuvântul «baba» este străvechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin şi feminin, Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) şi Baba Dochia, iar în Basarabia se întâlneşte «Baba Marta» în care s-a recunoscut numirea lunii martie, în Muntenia, Oltenia şi Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie), pe când în Moldova şi Basarabia sunt douăsprezece babe! De aceea, zilele se numesc «zilele babelor», iar George Călinescu subliniază că «întâiul mit» simbolizând «constituirea însăşi a poporului român» este mitul Traian şi Dochia, răspândit de Asachi. Să mai reținem că din mitul păstoriţei «Dochia» sau «Dachia», fiica lui Decebal, «Asachi şi alţii, Eminescu îndeosebi, au realizat pe această temă, mitologii poetice privind naşterea poporului român». Nu întâmplător, avea să ne arate domnul prof. Ștefan Stăiculescu, medicul Dioscorides amintea planta medicinală dedeţel, pe care Dacii o numeau «dacina», iar un important studiu analitic intitulat de către Ion Coja, «Riscurile hipercorectitudinii», tratează tema Traian şi Dochia cu deosebită atenție arătând că în ciuda faptului că o fiică a lui Decebal ar fi purtat numele de Dochia, mitul Baba Dochia este mult mai vechi şi poate fi pus în legătură cu numele matriarhal al Dacilorcare, la rândul său, trebuie pus în legătură cu vechiul termen indian Dachsina = focul ceremoniilor şi cu numele «Daksa», cunoscând că focul era adorat de strămoşii Dacilor, în perioada matriarhatului, când s-a vorbit despre regina Hestia (grec. fochist, care are grijă de foc), iar cu vreme și dincolo de vreme, pentru genul masculin apare cuvântul «moş», care înlocuieşte pe cel de «babă»!
«Biserica este mama nației române», iar cultura reprezintă «scutul etnicității unei națiuni»
Pe bună dreptate, fiind considerat patriarhul Daco-României, Preotul Dumitru Bălaşa a susţinut în tezele sale, că limba română se trage direct din limba traco-dacică, iar el nu concepea ca o cucerire scurtă la scara istoriei de circa 180 de ani a romanilor, numai pe un sfert din teritoriul dacilor, să fi putut schimba componenta etnică şi limba locuitorilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. O asemenea teorie a susţinut-o cu minuţioase, pe baza unor cercetări arheologice, documentare şi lingvistice indubitabile, chiar dacă uneori subiective prin pasiunea fulminantă pentru strămoşi. La o analiză strict logică e corectă teoria părintelui Bălaşa, deoarece, oferind un exemplu edificator, nobilii unguri au stăpânit prin sabie şi lanţuri Transilvania, aproape 1000 de ani, dar românii ardeleni nu vorbesc maghiara. La fel şi austriecii, prin Imperiul Habsburgic, au stăpânit direct peste 200 de ani, Transilvania, dar, românii şi maghiarii ardeleni, în marea lor majoritate, nu vorbesc germana. Romanii au controlat mai puţin de 200 de ani şi un teritoriu mic din marea Dacia şi nu ar fi avut cum modifica structura etnică şi limba dacilor. Mai mult, Dumitru Bălaşa a considerat creştinismul timpuriu românesc, prin apostolatul Sfântului Andrei, ca o continuare a religiei dacilor şi pe Iisus Hristos, ca un mare urmaş al lui Zalmoxis. Adică, religia dacilor prin monoteism şi înfrânare, a prefigurat creştinismul, iar Zalmoxis, prin exemplul sacrificiului personal, a pregătit drumul şi calea primirii de către daci, în inimile lor, pe Mântuitorul Iisus Hristos. Fostul decan al Facultății de Teologie din Craiova, prof. univ. dr. Ștefan Resceanu a spus că «biserica este mama nației române», că Zalmoxis a fost un împărat filosof în secolele VI-V înainte de Hristos, că în linii mari, cultura reprezintă «scutul etnicității unei națiuni», iar oamenii cu preocupări academice trebuie să inițieze retipărirea integrală a operei Părintelui Dumitru Bălașa.
În cadrul agapei de la finalul meorialului, au fost invitați să participe toți cei care l-au cunoscut și l-au apreciat pe ilustrul preot și istoric, neobosit cercetător, un admirabil misionar şi iubitor de Hristos, care a publicat sute de studii, articole şi numeroase cărţi, a străbătut numeroase sate olteneşti, inclusiv din Gorj, ca să cerceteze mentalitatea, tradițiile şi obiceiurile locale, formând o serie de ucenici, preoţi, istorici şi cercetători care-l cinstec, aşa cum se cuvine, care-i continuă munca sa de cercetare. Tocmai de aceea, cinstirea memoriei Părintelui Dumitru Bălaşa constiuie un binemeritat omagiu adus unui model autentic de viaţă, de trăire întru Hristos, pentru Biserică şi neamul său.
Profesor, Vasile GOGONEA
