Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Ucraina rămâne în continuare un câmp de experimentare a unei ,,pedagogii” politice!

615

Cu o privire din Scaunul Pontifical şi cu o alta din vizorul operaţiunilor de luptă din Ucraina, constatăm că Papa Francisc, într-un interviu acordat relativ recent unui grup de publicații culturale europene, abordează situația din Ucraina într-un mod puţin diferit, care ar putea contrazice teoriile multor susținători necondiționați ai preşedintelui Zelenski, deoarece glasul cel mai autorizat al Vaticanului consideră că miza războiului este testarea și vânzarea de arme și că e posibil ca acest război să fi fost unul provocat conștient, iar, în momentul în care a fost întrebat, cum se poate contribui la un viitor mai pașnic, în contextul războiului ruso-ucrainean, Papa Francisc s-a exprimat astfel: ,,Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne îndepărtăm de tiparul normal «Scufița Roșie», considerându-se că Scufița Roșie era bună și lupul era cel rău, iar, aici, nu există bine și rău metafizic, într-un mod abstract. Se conturează ceva global, cu elemente care sunt foarte amestecate. Cu câteva luni înainte de începerea războiului, am întâlnit un șef de stat (cel mai probabil, președintele Irlandei, Michael Higgins, la 17 septembrie 2021, n.n.), un om înțelept care vorbește puțin, chiar foarte înțelept. Și după ce a spus ce avea de împărtășit, mi-a zis că este foarte îngrijorat de modul în care se mișcă NATO. L-am întrebat de ce, iar el mi-a răspuns: „Latră la porțile Rusiei. Și nu înțeleg că rușii sunt imperiali și nu permit nici unei puteri străine să se apropie de ei”. Și a concluzionat: „Situația ar putea duce la război”. Aceasta a fost părerea lui! Războiul a început pe 24 februarie, iar, acel șef de stat a putut interpreta semnele a ceea ce se urma să se întîmple.

,,Sunt pur și simplu împotriva reducerii complexității la distincția dintre băieții buni și băieții răi”!
Ceea ce vedem este brutalitatea și ferocitatea cu care acest război este purtat de trupele, în general mercenare, folosite de ruși. Și rușii preferă, de fapt, să trimită la înaintare mercenari ceceni, sirieni, dar, pericolul este că nu vedem decât asta, care este monstruos, și nu vedem toată drama care se desfășoară în spatele acestui război, care poate a fost cumva provocat, ori nu a fost împiedicat! (sic?? n.n.). Și constatăm un interes pentru testarea și vânzarea de arme. Este foarte trist, dar practic asta este miza! Unii ar putea să îmi spună în acest moment: «Deci sunteți pro-Putin!» Nu, nu sunt! Ar fi simplist și greșit să spunem un astfel de lucru. Sunt pur și simplu împotriva reducerii complexității la distincția dintre băieții buni și băieții răi, fără a analiza rădăcinile și interesele, care sunt foarte complexe. În timp ce vedem ferocitatea și cruzimea trupelor rusești, nu trebuie să uităm adevăratele probleme, dacă vrem ca acestea să fie rezolvate. Ne pasă de Ucraina, dar nu și de Africa! Mai trebuie să adaug că percepem ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, pentru că este mai aproape de noi și ne atinge mai mult sensibilitatea, dar, sunt și alte țări îndepărtate – să ne gândim la unele zone din Africa, nordul Nigeriei, nordul Congo – unde războiul este încă în desfășurare și nimănui nu-i pasă! (sic!! n.n.). Gândiți-vă la Rwanda de acum 25 de ani. Să ne gândim la Myanmar și la Rohingya. Lumea este în război. Acum câțiva ani, mi-a trecut prin minte să spun că trăim al treilea război mondial în bucăți. Iată, pentru mine, astăzi, a fost declarat al treilea război mondial. Și acesta este un aspect care ar trebui să ne facă să reflectăm. Ce se întâmplă cu omenirea care a avut trei războaie mondiale într-un secol? Ce se va întâmpla când entuziasmul de a ajuta Ucraina se va diminua? (sic !! n.n.). Să ne întoarcem la Ucraina. Toată lumea își deschide inimile pentru refugiați, pentru exilații ucraineni, care sunt de obicei femei și copii. Bărbații au rămas să lupte. La o audiență, săptămâna trecută, două soții de soldați ucraineni care se aflau în oțelăria Azovstal au venit să-mi ceară să mijlocesc pentru salvarea lor. Cu toții suntem foarte sensibili la aceste situații dramatice. Sunt femei cu copii, ai căror soți se luptă acolo! Sunt femei tinere. Dar, mă întreb: ce se va întâmpla când entuziasmul de a ajuta se va diminua? Pentru că lucrurile «se răcesc», cine va avea grijă de aceste femei? Trebuie să privim dincolo de situația momentului și să vedem cum îi vom susține ca să nu devină victime ale mercantilismului, să nu fie exploatați, pentru că «vulturii» deja se adună. În fața ochilor avem un război mondial, interese globale, vânzări de arme și aranjamente geopolitice, iar, Ucraina este obișnuită să sufere sclavia și războaiele. Este o țară bogată, care a fost dintotdeauna tăiată în bucăți de voința celor care au vrut să o ia în stăpânire pentru a o exploata. Este ca și cum istoria a împins Ucraina să fie o țară eroică. În fața ochilor noștri avem derularea unui război mondial, a unor interese globale, de vânzări de arme și de aranjamente geopolitice care martirizează un popor eroic” a concluzionat Papa Francisc, demonstrându-ne cu elocinţă că Ucraina ne învață o ,,pedagogie” a curajului. Ea poate fi învățată din multe alte surse, mai ales că există în România o cultură politică aticomunistă și antitotalitară care nu mai irigă de mult elita politică. Naționalismul a fost și el persiflat oarecum tendenţios şi ridiculizat prin instrumentalizare, dar nu poate lipsi ca element de mobilizare a conștiinței colective și de acceptare a ideii de a muri pentru patrie. Democraţia este vitală pentru legitimarea structurilor de putere, iar democratizarea înseamnă, paradoxal pentru acest moment, demilitarizare, adică, stoparea și inversarea procesului lărgirii sistematice a sferei de influență a structurilor militarizate asupra celorlalte instituții importante din stat, politică și economie. Nu doar în ultimul rând, dimensiunea spirituală trebuie să învingă frica, fiindcă în urmă cu ceva ani, Papa Ioan Paul al II-lea ne spunea, cam prin anii 80 ai secolul trecut, să nu ne temem, deoarece, în pofida unor controverse actuale, rolul clerului majoritar ortodox este fundamental în construirea unui sens al unității colective. Toate acestea nu se vor cristaliza într-un discurs unic de sus în jos, iar, dacă era posibil acest discurs, ar fi apărut deja ca un exemplu grăitor. El poate apărea în diverse forme la nivelul societății civile, al rețelelor informale, al comunicării libere, iar, toţi românii cei mai activi, vor trebui să-și oblige elitele să iasă din scleroza instituțională și din discursurile comod-conformiste care nu mobilizează pe nimeni. Privind cu atenţie, constatăm diverse rupturi care domină imaginile pe care le vedem în aceste zile: bărbații care se despart poate pentru totdeauna de soții și copii, mase de oameni se despart de propria casă și țară. Dar principala ruptură definitivă e a istoriei frământate a omenirii! După 1989 și 2001 trăim al treilea moment care va defini secolul al XXI-lea şi e normal să nu înțelegem spontan ceea ce ni se întâmplă. Dar, pentru a evita panicile colective, trebuie să privim din timp situația în față, să ne pregătim să facem față pericolelor reale, să nu cădem în capcana șantajului cu riscuri care ne paralizează, mai ales că fricile sunt reflexe vitale, iar, frica pandemică exte un exemplu grăitor! La nivel individual, ținem de fiecare dintre noi să ne învingem fricile sau nu, să alegem calea care ne definește, dar, la nivel colectiv calea libertății e de nedespărțit de cea a curajului. Personal, îmi displace profund confruntarea şi conflictul sângeros, ca moduri de rezolvare a unui diferend, iar acest articol este o pledoarie în favoarea păcii şi a convieţuirii!

,,Rusia și China vor împinge tensiunea din Ucraina și Taiwan la cote paroxistice”!
În baza unor analize în paradigma gândirii liberale, ca să nu mai vorbesc de opțiunea politică fundamentală pe care românii au asumat-o acum aproape 33 de ani, voi considera întotdeauna că școala liberală a relațiilor internaționale, bazată pe valori, norme și reguli ale sistemului internațional și pe încrederea în forța dreptului, colaborare între state, multilateralism și triumful rațiunii care au cel puțin semnificaţie morală, dacă nu și de altă natură în fața oricăror alte abordări. Din păcate, provocările și transformările dramatice prin care trec societățile atrase şi canalizate de ordinea liberală globală în ultimii ani, îmi îndreaptă privirea, cel puțin ca cercetător al relațiilor sociale şi ca sociolog, dacă nu ca opțiune politică individuală, cu puterea unui val uriaş, spre abordările școlii realiste, ale cărei argumente, observații istorice și dovezi ale prezentului, deși cinice, nu mai pot fi ocolite, oricât am încerca să ne opunem, pentru că una este ceea ce am vrea să se întâmple și considerăm ideal, și alta este ceea ce credem că se va întâmpla pe scena politică mondială! Desigur, tipologia conflictelor actuale este în esență aceeași, chiar dacă vorbim de ordinea liberală internațională, sfidată flagrant de China și de Rusia, sau de o democrație liberală aflată sub asaltul intern al populismului neliberal și al extremiștilor din Franţa. Chiar dacă ești un om bun și urăști în principiu utilizarea forței, atunci când agresorul îți sare în spate, convins că tu îl vei menaja pentru că ești liberal, deci, îi dai drepturi peste drepturi, se va dovedi că tot utilizarea forței rămâne soluția ultimă pentru salvarea vieții tale, dacă nu ai cumva plăcerea bolnavă de a te vedea devorat de dușmani sau dacă nu ai proasta inspirație să aștepți să apeși pe trăgaci până nu este prea târziu! Coordonate sau nu în cadrul unor discuții amiabile, Rusia și China vor împinge tensiunea din Ucraina și Taiwan la cote paroxistice, până la limita la care speră că SUA vor ceda și vor pleca steagul, invocând pacea, fiindcă aceasta este adevărata miză, nu Ucraina în sine, nu Taiwanul, ci anularea încrederii lumii în supremația Statelor Unite! Dacă administrația de la Washington nu va pleca steagul în fața agresorului și nu va cere discuții și negocieri, pentru că aceasta este ceea ce dorește Vladimir Putin, să fie invitat la tratative, putem anticipa că Rusia va lovi în cele din urmă Ucraina, la început prin separatiștii săi din Donbas, care înseamnă tot armata rusă, dar fără însemne, pentru a arăta lumii că nu se teme de riposta SUA/NATO și chiar pentru a demonstra, așa cum indică evaluările lor, că nici măcar nu va exista o ripostă a SUA sau a NATO (sic?? n.n.). La fel este probabil să acționeze politica Republicii Populare Chineze asupra Taiwanului vecin în următoarele luni, aplicând o lovitură scurtă și umilitoare Taipeiului, într-o formă sau alta, doar pentru a arăta că SUA nu pot apăra efectiv «Republica China», dincolo de orice declarații. În mod limpede și categoric, SUA nu pot lupta pe două fronturi, iar evaluarea Beijingului și a Moscovei este că, de fapt, SUA nu sunt pregătite acum să lupte pe nici un front, cu atât mai puţin pe două fronturi periculoase, din cauza dezbinării politice interne a societății americane. Cu alte cuvinte, Rusia și China consideră că au prins SUA «în plasă», iar Washingtonul va fi inactiv, dar, poate fi o socoteală greşită, deoarece, atunci când realizează că este atacată, națiunea americană își schimbă întotdeauna setarea, de la modul pacifist la modul beligerant şi activ, de o manieră devastatoare, cu forţe care întrec închipuirea adversarului. E adevărat că democrația americană traversează în prezent o criză de încredere, dar asta nu înseamnă că SUA nu se pot trezi și că și-au pierdut capacitatea de a acționa pe scena politică mondială! Cu ceva timp în urmă s-a dezbătut serios scenariul invitării Ucrainei în NATO, ca o variantă de lucru, cu argumentele și contra-argumentele aferente, pe care le știm foarte bine, însă, e bine să încercăm măcar să vedem tabloul în ansamblul lui, să reflectăm la strategia Rusiei de a decredibiliza total capacitatea SUA și a Occidentului de a face ceva concret și de a apăra și proteja Ucraina de agresiunea continuă a Moscovei, de a observa că președintele actual al SUA repetă «angajamentul de neclintit» în apărarea Ucrainei. În ultimă instanţă, o Ucraină singură este și va rămâne vulnerabilă, iar Washingtonului îi va fi mult mai greu de a-și pune în aplicare angajamentul de a o apăra cu adevărat, indiferent cât armanent american îi va furniza Ucrainei și câte sancțiuni ar impune Rusiei, câtă vreme Ucraina rămâne în continuare un câmp de experimentare a unei ,,pedagogii” geopolitice!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

  1. Din cel mai infocat comunist predand disciplinecare proslaveau comunismul a devenit cel mai infocat ortodox.oamenii se schimba cum bate vantul.oare alte titluri nu mai gaseste ca sincer sa fiu mi-este lehamite numai cand il vad.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here