Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Starea de prezență conștientă sau «mindfulness», care începe să trezească oamenii la realitate!

1320

Cineva făcea de curând o referire expresă la filmul lui Steven Soderbergh, sugestiv intitulat «Contagion», realizat cu nouă ani în urmă, care este, de fapt, o peliculă sugestivă în care un ziarist al cărui rol este jucat de către actorul Jude Law, deci, un nume aproape predestinat, dezvăluie corupția și interesele din jurul epidemiei, un virus care a produs afaceri de milioane «agonisite» pe cadavrele evaluate prin cifre statistice care abundă în «fake news» sub toate aspectele! Poate, de aceea, pentru noi, cei de astăzi, care ne confruntăm cu «izolarea» şi cu «distanţarea socială», pelicula lui Soderbergh se pliază pe o realitate mai mult decât evidentă, când «virusul încornorat» siderează umanitatea, sădeşte frica şi amplifică isteria în viaţa oamenilor. Ca şi în cazul filmului respectiv, mai mult decât evident este faptul că Organizația Mondială a Sănătății, plină de «rafilaţi», se avântă în speculaţii, în afaceri cu firme din industria medicamentelor, până la afaceri cu aşa-zisele măşti cu imagini de «botniţe», cu vaccinuri apărute peste noapte şi achiziţionate la preţuri uriaşe, pentru a scoate în evidenţă condiţiile improprii din spitale şi pentru a stigmatiza personalul medical, accentuându-se faptul că principala cauză a pandemiei o constituie condițiile precare din spitale. Oamenii ajung la disperare, moartea îi urmăreşte ca o umbră, iar pentru soluţia salvatoare, orice sacrificiu este posibil! Un scenariu de film desprins din starea de prezență conștientă sau «mindfulness» care trezeşte oamenii la realitate!

„Sunt oameni foarte buni. Îşi vor vieţile înapoi din nou, în siguranţă”!
Pentru că America poate fi socotită întotdeauna un punct de referinţă, să amintim că în Statele Unite au loc revolte de amploare împotriva izolării, când mii de oameni ies pe străzi cerând ridicarea interdicţiilor de circulaţie şi a închiderii oamenilor în case, mai ales că 38 dintre cele 50 de state americane au instituit izolarea generală, 7 au decretat măsuri de izolare doar în anumite zone, în timp ce statele care au lăsat oamenii să circule liber sunt numai 5(!!). De altfel, toţi guvernatorii statelor 100% libere sunt republicani, la fel ca majoritatea celor din statele parţial închise. Însuşi preşedintele Partidului Republican şi al Statelor Unite, Donald Trump, s-a pronunţat împotriva închiderii forţate («lockdown»), apărându-i pe cei care au ieşit să protesteze. Spre exemplu, în Michigan, protestatarii înarmaţi au intrat în parlamentul statal, iar Preşedintele Donald Trump i-a elogiat spunând: „Sunt oameni foarte buni. Îşi vor vieţile înapoi din nou, în siguranţă”, iar, în California, al doilea stat care a cunoscut demonstraţii de amploare, după Michigan, guvernatorul democrat, Gavin Newsom, a promis că în următoarele zile va anunţa modificări importante în ceea ce priveşte măsurile de izolare. Chiar unul dintre manifestanţi, veteran al armatei SUA a spus că măsurile de izolare impuse de către autorităţile din Florida sunt chiar mai rele decât în regimurile dictatorilor împotriva cărora el a luptat! Destul de clar pentru cei care trebuie să înţeleagă! În aceste vremuri confuze în care frica se «cultivă» mai ceva decât stupefiantele în ţări din America de Sud, internetul abundă de teorii conspiraționiste, prin propaganda marilor puteri (America, Rusia și China) care «lucrează la foc continuu», iar omul de rând adaugă și el propriile păreri, propriile frustrări, propriile spaime și conspirații, deoarece, pe bună dreptate, lumea nu mai știe pe cine să creadă! Poate că în astfel de vremuri este foarte important să avem acces la informații corecte, adevărate și de calitate, pentru a avea o imagine mai clară a ceea ce este adevărat și a ceea ce este fals în cele care se transmit sub formă de «fake news» în media românească și internațională. Şi pentru că în tot ceea ce facem şi în tot ceea ce suntem, toţi suntem creaţia Lui Dumnezeu, în clipa în care libertatea răului ar fi anihilată în vreun fel, atunci, în mod automat, Dumnezeu Cel Atotputernic, ar deveni autor al răului! Cel ce curmă libertatea răului trebuie, fie să desfiinţeze răul, fie să-şi asume el însuşi răspunderea pentru existenţa lui. Astfel, Sf. Augustin, făcându-şi griji din pricina eventualei contestări a Atotputerniciei Lui Dumnezeu şi neavând răbdare să aştepte descoperirea acesteia la cea de-a Doua Parusie, s-a grăbit să o consolideze filosofic prin raportarea anagogică la fiinţa dumnezeiască. Străduindu-se să apere puterea Lui Dumnezeu, i-a privat pe diavol şi pe om de libertate şi a sfârşit prin a atribui răul lui Dumnezeu, sub pretextul vinovăţiei oamenilor faţă de El, chiar înainte de a vedea aceştia lumina zilei. Oricum, Împărăţia desăvârşită a lui Dumnezeu nu este încă o realitate generalizată. La început s-a arătat prin prooroci ca făgăduinţă, apoi s-a împlinit în Iisus Hristos prin învierea sufletelor aflate în stăpânirea diavolului şi a morţii, lucru care se propagă în viaţa Bisericii pe temeiul Sfintelor Taine şi care va precumpăni în chip absolut la cea de-a Doua Venire, odată cu învierea trupurilor tuturor celor morţi în vederea Judecăţii de obşte! În acest fel, vremea de acum a pandemiei, asociată cu vremea fărădelegii şi a nedreptăţii, va fi nimicită! Dar, există pentru toţi două căi: a vieţii şi a morţii, „Pe una sunt aşezaţi îngerii luminători ai lui Dumnezeu, iar pe cealaltă, îngerii satanei; şi unul [dintre domni] e Domnul din veac şi până în veac, iar celălalt – stăpânul vremii de acum a fărădelegii”(Fericitul Augustin!

,,Un sistem social devine mai rezistent învățând din încercările pe care le face”!
Se pare că de la o zi la alta, un teren fertil, explorat în noul tip de conflict, îl constituie domeniul social, unde au loc acţiuni de manipulare la scară largă, prin propagandă şi dezinformare, ceea ce implică executarea unui bombardament informaţional strategic asupra individului, asupra familiei, asupra comunităţilor locale, cât şi asupra fiecărui stat. Populaţia este mai întâi studiată, pentru a i se exploata ulterior temerile, fricile, lipsurile, anxietăţile, prejudecăţile, viciile ori nemulţumirile, iar, pentru a face să-i dispară identitatea şi a-i fabrica o altă identitate ascunsă sub mască sau sub «botniţă», se acţionează pentru a i se şterge memoria colectivă prin «izolare» şi prin cunoscuta «distanţare socială» şi lipsă de comunicare! Un instrumentar folosit în acest sens este alterarea istoriei, culturii şi a tradiţiilor oamenilor. Se experimentează prin crearea unor nuclee multiple, coagulate nu doar etnic şi religios, ci şi pe baza unor criterii diverse de natură medicală, ecologică sau religioasă! Chiar fragmentarea excesivă şi artificială a societăţii vizează inhibarea sentimentului de coeziune şi de solidaritate! Prin manipularea unei societăţi se urmăreşte şi instalarea unei stări de derută, care face ca ameninţările reale să devină insesizabile, iar, cele ireale să devină presante, ucigătoare! În acest scop diversionist, se inserează, pe fluxul informaţional, teme false, de regulă, alarmiste, care să ocupe agenda publică, generând totodată, consum de timp şi de resurse, pentru abaterea atenţiei de la cauzele care macină viaţa! Alarmarea populaţiei determină autorităţile să ia măsuri sub presiune, crescând, astfel, riscul apariţiei unor acţiuni eronate, în care decidenţii ajung să se contrazică între ei şi chiar să se facă de râsul lumii! Desigur, operaţiunile subversive au o componentă psihologică menită să inducă nesiguranţa în rândul populaţiei unei zone, a unei regiuni sau chiar a unui stat ţintă şi să creeze imaginea unor autorităţi incapabile să o protejeze. Pentru a semăna incertitudinea, pe fondul căreia încolţeşte epuizarea psihică şi emoţională, statul este supus unor provocări multiple, începând cu poziţionarea unei forţe militare în proximitatea frontierelor sale şi sfârşind cu răspândirea de zvonuri despre eşuarea măsurilor de protecţie, datorită nerespectării ordonanţelor militare! În acest ultim caz, se manipulează prin invocarea unor pretinse abuzuri comise de stat, de către poliţişti sau de către jandarmi, disfuncţii sistemice majore care afectează oamenii izolaţi şi predispuşi la revoltă şi la nemulţumire! În fine, războiul psihologic înseamnă şi clamarea superiorităţii unui sistem de valori culturale în detrimentul celui promovat de către statul care a fost ales drept ţintă. Chiar etalarea superiorităţii nu se limitează doar la expunerea tehnologiei de intervenţie medicală şi de salvare a vieţii, deoarece se urmăreşte chiar acapararea unor pieţe de desfacere ori stabilirea de alianţe, în orice domeniu unde există un gen de concurenţă în plan sportiv, cultural, ştiinţific, religios, economic sau de altă natură! Fostul ministru al Educaţiei Naţionale, domnul Mircea Miclea, spunea de curând că: ,,Un sistem social devine mai rezistent învățând din încercările pe care le face. Noi, oamenii, devenim mai puternici pentru că învățăm să ne asumăm riscuri. Clausewitz, un general prusac, spunea că dacă te aperi mereu, nu câștigi niciodată. Asta facem acum și rămânem în ultimul vagon al istoriei. Dacă vom continua să evităm riscurile cu orice preț, cred că vom ieși mai slabi și mai în urmă decât am fost. Societățile care își vor asuma riscuri, gândind, nu riscând aberant, vor fi și mai în față decât au fost”, concluzionează domnul Mircea Miclea. În concluzie, realizăm tot mai mult că, de fapt, noi trăim în epoca unui război atipic, perpetuu, cu intensitate variabilă şi care se poartă pe fondul unei păci aparente şi nesigure. Starea de prezență conștientă sau «mindfulness», care începe să trezească oamenii la realitate are caracter informaţional, se desfăşoară în profunzime şi încearcă să îşi ascundă mijloacele folosite. Deşi foloseşte cu prioritate mijloace non-militare, pandemia are un potenţial distructiv imens, putând dilua sau dizolva forme de organizare socială, politică şi economică. În esenţă, războiul psihologic speculează vulnerabilităţi legislative, instituţionale sau personale ale funcţionarilor, chiar ale specialiştilor, pentru a le converti în breşe de securitate. Societăţile deschise, fondate pe libera circulaţie a bunurilor şi a persoanelor sunt mult mai vulnerabile în faţa acestui tip de război, mai ales că dezvoltarea unor mecanisme de protecţie eficientă depinde şi de nivelul de democratizare a unui stat şi, mai ales, de implicarea fiecărui cetăţean în prevenirea şi contracararea acestor ameninţări pandemice!
Profesor Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here