În ziua de joi, 20 octombrie 2022, Comuna Bărbăteşti, din judeţul Gorj, s-a aflat la ceas de sărbătoare, prin dezvelirea bustului ilustrului învăţător Ioan I. Popescu (1855-1929), o legendă a învăţământului din Gorj, personalitate emblematică a localităţii de pe malul Gilortului, în cadrul unui ciclu de manifestări consacrate celei mai mari personalităţi autohtone din prima jumătatea a secolului al XX-lea. Strălucitul dascăl al învăţământului primar din Gorj a excelat prin activitatea la clasă, prin prestigiul său în rândul comunităţii, prin sfaturile şi îndrumările de suflet, motiv pentru care a fost sărbătorit şi acum prin demersurile doctorului Cornel Munteanu, cel care s-a inspirat dintr-o lucrare a profesorului Petre Rădulea, despre istoricul învăţătorimii gorjene, pentru că simţul datoriei l-a determinat pe marele iubitor de cultură şi medic de înaltă valoare, dr. Cornel Munteanu, să realizeze cu sprijinul Primarului Adrian Mangu şi al Consiliului local al comunei Bărbăteşti un bust din bronz, amplasat în curtea şcolii care îi poartă numele educatorului. Aşadar, în miezul zilei de 20 octombrie, la mormântul învăţătorului a fost oficiată slujba de pomenire de către preotul paroh Stanca Ştefan şi s-a făcut parastasul Învăţătorului Ioan I. Popescu, prin contribuţia doamnei judecător Maria Rogojeanu, strănepoata învăţătorului şi a doamnei Violeta Motorgeanu, rudă apropiată, după care a fost sfinţită Crucea ridicată prin strădania doctorului Cornel Munteanu în faţa Bisericii de Parohie cu hramul «Sf. Cuvioasă Parascheva», spre cinstirea memoriei eroilor neamului din această localitate. În cele din urmă, toţi participanţii la ciclul de manifestări au mers cu inima plină de emoţie în faţa Şcolii gimnaziale «Învăţător Ioan I. Popescu (1855-1929)», pentru festivitatea dezvelirii bustului şi pentru evocarea spre neuitare a personalităţii unui dascăl drag!
,,I-am dat şcolii numele lui Ioan Popescu, l-am monumentalizat, l-am făcut să trăiască şi după moarte”!
Aşa cum era şi firesc, primul care a luat cuvântul, încântând auditoriul, a fost domnul dr. Munteanu Cornel, care a început prin a spune: ,,Vă mulţumesc din inimă că aţi ales ca în această zi mare, în care am reuşit, am izbutit ca să sărbătorim împreună şi să-l scoatem din uitare pe învăţătorul Ioan Popescu, personalitatea cea mai importantă a satului, a comunei, a zonei, de la începutul veacului trecut! I-am dat şcolii numele lui Ioan Popescu, l-am monumentalizat, l-am făcut să trăiască şi după moarte! Ştiam despre dânsul din copilărie, de la tatăl meu şi de la săteni! Prin comportamentul şi prin legătura sa cu 
oamenii, prin rezultatele obţinute la clasă, şi-a atras respectul profund al sătenilor, al comunei şi putem spune că a devenit o mică legendă a acestei localităţi! Anii curg, generaţiile se petrec, aşa că după o sută de ani, foarte puţini dintre locuitorii satului mai ştiu de învăţătorul Ion Popescu, iar, despre mormântul lui, nici atât! Dar, am avut noroc, pentru că în urma unui consult medical făcut lui Gheorghe Gorun, fostul director al Colegiului «Spiru Haret» din Târgu-Jiu, mi-a oferit o carte intitulată «Învăţătorimea gorjeană», scrisă de către profesorul Petre Rădulea, iar, acolo am găsit testamentul lui Ioan I. Popescu, în care spunea aşa: «Pentru ceea ce am făcut pentru şcoală şi pentru săteni, doresc să mi se pună un tablou fotografic în una din clase, directorul să se intereseze de starea tabloului, iar inspectorii să consemneze în procesul-verbal situaţia tabloului!». Atunci, mi-a «scăpărat» ideea să-i dăm şcolii numele lui Ioan Popescu! Şi împreună cu strănepotul lui, Nelu Motorgeanu, am strâns materialele, am făcut un dosar pe care l-am dus la primărie pentru şedinţa de consiliu local şi toată lumea a fost de acord, primarul, viceprimarul şi consilierii. Când ies de acolo mulţumit de rezultat, îmi spune o salariată a primăriei: nu se face nimic, domnule doctor! Cum aşa? Că toată lumea a fost de acord! O să vedeţi că nu se face nimic! Din păcate, a avut dreptate, pentru că la şase luni, când am trecut pe la primărie ca să văd care mai este situaţia în privinţa demersului meu, mi s-a spus că s-a pierdut dosarul!! Am făcut un dosar nou pe care i l-am dat în mână noului 
primar, Mangu Adrian, şi cu spijinul primăriei, am reuşit să dăm şcolii numele «Ioan Popescu», iar, la festivitatea aceea, ca lucrurile să fie bine făcute, am hotărât să-i facem învăţătorului şi un bust, pentru care toată lumea a fost de acord! Cineva din familie a promis că va face bustul, dar, până la urmă, pe baza unei bune colaborări cu domnul primar, am ajuns la concluzia că primăria poate să plătească acest bust! Am găsit la Târgu-Jiu un sculptor care a făcut mulajul, acesta a fost adus de către domnul primar! Am întârziat puţin cu soclul din cauza pandemiei, dar, până la urmă, uite că l-am făcut şi suntem mândri că am reuşit ceea ce ne-am propus! Acum, să vedem cine a fost învăţătorul Ioan Popescu? Fiu al unui ţăran, tot cu numele de Ioan Popescu, din satul acesta, care a absolvit Şcoala normală şi a funcţionat o perioadă la Tunşi (Ţicleni), la Petreşti şi apoi a venit la Bărbăteşti. Aici, la Bărbăteşti, a dovedit o mare stăruinţă în pregătirea elevilor, pentru că era învăţător la cinci clase, că aşa se făceau atunci, cinci clase, clasele trei, patru şi cinci erau de dimineaţă, iar clasa întâi şi clasa a doua erau după masă! Examenele de sfârşit de şcoală se dădeau la centrele de comună, câte 4-5 şcoli pe comună! La examenele acestea, elevii învăţătorului Ioan Popescu ieşeau primii, aveau cele mai bune rezultate! Şcoala se desfăşura peste drum, unde erau două clădiri particulare. S-a gândit să construiască o şcoală şi a cumpărat pământ cu banii lui, a construit şcoala cu banii lui şi ai sătenilor. În felul acesta, a devenit cunoscut în sat şi în împrejurimi, pentru că a fost cooptat în delegaţia gorjeană care a mers la dezvelirea statuii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de la Iaşi. Acolo, Ioan Popescu, învăţătorul «din coastă» a avut cinstea, a avut onoarea să deschidă manifestarea naţională pentru că a luat primul cuvântul! Un cuvânt cu «miez», cu substanţă, un cuvânt patriotic, aşa cum se «purta» atunci. Pentru rezultatele la învăţătură ale copiilor şi pentru diversele şi deosebitele preocupări sociale, a fost decorat cu medalia «Răsplata Muncii» clasa I, care se acorda pe vremea aceea cadrelor didactice. A fost contemporan cu Mihai Busuioc, alias Domnu Trandafir, învăţătorul lui Sadoveanu, pentru că au fost amândoi medaliaţi şi au avut aceleaşi preocupări sociale, aşa că ne-am gândit, dacă Sadoveanu l-a făcut cunoscut pe Domnu Trandafir în toată ţara, hai să-l facem şi noi cunoscut pe învăţătorul Ioan Popescu în localitatea noastră! Suntem toţi mulţumiţi că am reuşit să-l aducem în neuitare! Având în vedere relaţia bună cu domnul primar, printr-o colaborare extraordinară, de aceea, v-aş ruga în două cuvinte să vă expun şi un eşec al meu, printr-o relaţie slabă şi neinspirată cu un şef al domnului primar! A existat în Gorj doctorul Nicolae Hasnaş, mare doctor, dar, a fost şi un mare politician, a fost prefect, a construit şcoli unde să înveţe copiii şi a contribuit cel mai mult la reînfiinţarea Şcolii 
Normale din Târgu-Jiu, de unde ieşeau învăţători! A fost şi un om cu «dare de mână», cu suflet bun, pentru că a construit la Târgu-Jiu baia comunală cu banii lui, a construit un nou pavilion la Spitalul vechi, la «pasarelă», a acordat cincisprezece burse, cinci la Şcoala de meserii, cinci la Liceul «Tudor Vladimirescu» şi cinci la Liceul comercial, copiilor stăruitori, buni la carte şi săraci! Faptul că l-am avut mereu în minte ca model, în clasa I, când am venit la şcoală, taică-miu mi-a spus: dacă înveţi carte, te trimit să faci medicina la Cluj, ca să ajungi doctor ca Hasnaş! Clujul era «numărul unu» în medicină la vremea aceea şi am făcut medicina la Cluj, dar, doctor ca Hasnaş, n-am ajuns şi nici nu poate să ajungă nimeni! Dar, m-am gândit să dăm Spitalului judeţean numele lui Nicolae Hasnaş. Am făcut propunerea într-o zi de sărbătorire a Spitalului de la Târgu-Cărbuneşti, unde am fost multă vreme doctor şi chiar director de spital, iar, la propunerea mea, toată lumea a fost de acord”, iar, cu aceasta, ne oprim aici cu…eşecul doctorului Cornel Munteanu, pentru că menirea evenimentului de la Bărbăteşti era aceea de a-l sărbători cu profunde trăiri emoţionale pe Învăţătorul Ioan I. Popescu!
,,Copii, să vă notaţi ziua aceasta în agendele voastre, iar, peste cincizeci de ani să vă uitaţi în fotografiile pe care le faceţi, ca să-i vedeţi pe aceia care astăzi au reuşit să facă posibil acest eveniment”!
Iar, acest lucru l-a făcut cu multă pasiune şi cu mare dăruire profesională doamna prof. dr. Marcela Mrejeru, Inspector şcolar general, profesor de istorie cunoscut, cu doctorat în specialitate la Universitatea București, autoare a unor cărți bine primite de către iubitorii de istorie. Doamna inspector şcolar general este profesor de istorie la CNTV și membru în conducerea filialei județene a «Societății de Științe Istorice din România», care a început prin a spune: ,,Am constatat că nu peste tot există astfel de monumente şi că uitarea este într-adevăr, duşmanul nostru, al neamului românesc, dar, dacă nu ştim să-i scoatem din uitare pe eroi, înseamnă că avem o «problemă», pentru că se vorbea aici despre patriotism şi ar trebui să nu ne fie ruşine să spunem că suntem români, să nu ne fie ruşine că suntem 
gorjeni, că suntem din Bărbăteşti, să ne cunoaştem fiecare dintre noi istoria locului din care venim, pentru că numai atunci, dacă ne cunoaştem cu adevărat «rădăcinile», moşii şi strămoşii noştri şi îi cinstim aşa cum se cuvine, numai aşa, neamul acesta va continua să existe pentru totdeauna! E un eveniment important, este o zi istorică pentru copiii acestei şcoli care ar trebui să reţină acest lucru! Dar, ei sunt mici şi nu realizează ce zi importantă este ca să-şi aducă aminte mai târziu! Este important, copii, să vă notaţi ziua aceasta în agendele voastre, iar, peste cincizeci de ani să vă uitaţi în fotografiile pe care le faceţi cu telefoanele, este adevărat, ca să-i vedeţi pe aceia care astăzi au reuşit să facă posibil acest eveniment! Mă simt onorată, mă înclin în faţa dumneavoastră pentru tot efortul pe care l-aţi depus, mă înclin în faţa familiei, a primarului care a colaborat foarte bine şi a directorului şi a cadrelor didactice care s-au implicat şi au susţinut, aşa cum au putut dumnealor, acest eveniment! Vă mulţumesc, vă doresc tuturor multă sănătate, şi să dea Dumnezeu să participăm la cât mai multe evenimente de acest fel, care, aşa cum spunea domnul doctor, să scoatem oamenii valoroşi din uitare şi să «producem» neuitarea pentru oamenii care au fost cândva pe aceste locuri şi în toate locurile din care noi provenim! Vă mulţumesc şi vă doresc numai bine”, a încheiat inspectoarea generală! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
