Educaţia…şi Lecţia de viaţă! -Simptomele declinului demografic al României – România pierde aproape un milion de locuitori la fiecare 10 ani, astfel că populația țării noastre a ajuns la același nivel ca în 1966!

Dacă analizăm proiecțiile demografice, pentru că discutăm de aportul forței de muncă la activitatea economică și discutăm de România producătoare de bunuri, ne punem în mod legitim întrebarea, dacă în viitor, ajungem să mai producem şi cu cine mai producem, ca să nu mai vorbim despre întrebările pe care trebuie să şi le pună politicienii, dacă în viitor, mai votăm şi cu cine mai votăm, dacă România pierde aproape un milion de locuitori la fiecare 10 ani, astfel că populația țării noastre a ajuns la același nivel ca în 1966, iar, această scădere a populaţiei este rezultatul unui complex de factori, printre care se numără migraţia şi raportul dintre natalitate şi numărul deceselor! Aruncând o privire asupra proiecțiilor demografice ale Comisiei Europene, o să vedem că dacă ne fixăm un an de bază 2022, Comisia Europeană are proiecție până în 2100, iar, în mod surprinzător, o să vedem, în primul rând, că e un trend european cel de reducere a populației continentului. Numai câteva țări europene înregistrează pe proiecții o creștere de populație, însă, România va avea una dintre cele mai accentuate scăderi ale populației pe termen lung, deci, suntem printre țările europene care vor înregistra cel mai puternic declin demografic. Din păcate, acest declin demografic foarte accentuat din anii următori, vizează cu prioritate populația activă a ţării, devenind un șoc foarte puternic acesta al ieșirii la pensie a decrețeilor care ies din zona de 15-64 de ani, mai ales dacă vedem că în perioada respectivă sunt proiectate scăderi consistente de populație activă, capabilă să producă în ţară şi pentru ţară!

Declinul populației prin migrație externă, îl putem interpreta și ca o mutare masivă a câtorva milioane de români în alte ţări ale Europei!
Se constată că din jurul anului 2021 o parte dintre ei se apropie de vârsta de pensionare, iar la nivelul anului 2031 sunt adevărate cohorte destul de mari de oameni care ies la pensie, în timp ce din urmă vin mai puțini și ies la pensie tot tot mai multe persoane! Deci, ei vor îngroșa rândul celor retrași din activitate, iar, la orizontul anilor 2031-2041, cei de peste 65 de ani, vor fi mai mulţi și vor necesita partea de sprijin, de asistență socială. În timp ce toate celelalte state sunt undeva în jur de 70 sau chiar peste 70% contributori versus populație 15-64 de ani, noi avem foarte puțini contributori ai sistemul public de pensii raportat la populația 15-64 de ani! Într-un mod cu totul dramatic se constată o îmbătrânire accentuată a populației din ultimii 30 de ani (cu circa 7,7 ani în medie, dar mult mai accentuată în cazul femeilor) și faptul că în următorii ani, vom coborî de pe locul al 6-lea în UE, ca număr de locuitori, pe poziția a 7-a. Aşa cum arată specialiştii Institutului Naţional de Statistică, un declin mai mare de un milion de locuitori este imens pentru o populație de 19 milioane de locuitori şi plasând acest declin în ansamblul declinului de după anul 1989, de 4,1 milioane locuitori, provenind în cea mai mare parte, din emigrarea românilor, constatăm o particularitate importantă și semnificativă survenită după anul 2010, anume, faptul că 68 % din declin a avut loc prin scădere naturală. Au venit pe lume doar 2,1 milioane de copii și au decedat aproape 2,9 milioane locuitori. Deci, declinul populației prin migrație externă îl putem interpreta și ca o mutare masivă a câtorva milioane de români în alte ţări ale Europei, fugind de sărăcie, guvernare incompetentă și corupție, dar, ei sunt acolo, în viață, chiar dacă vin din când în când ca să-și vadă copiii, rudele și prietenii! Deci, schimbările demografice se produc în viaţa socială, nu numai pentru că oamenii se nasc şi mor biologic sau din alte cauze, dar, şi pentru că migrează dintr-un loc în altul, dintr-o regiune geografică în alta, cu scopul de a găsi un loc de muncă şi un standard de viaţă mai bun, stabilindu-şi chiar un alt domiciliu. Se produce, în acest fel, atât o migraţie internă, cât şi o migraţie internaţională, astfel că rata migraţiei unei anumite societăţi reprezintă diferenţa anuală dintre numărul celor care imigrează şi al celor care emigrează din diferite motive. Pe de ltă parte, se constată că oamenii migrează voluntar din două motive principale, care în termeni sociologici se numesc factori «push pull» sau factori presiune-atracţie, în categoria factorilor de presiune înscriindu-se: sărăcia, războiul, regimul politic dictatorial, foametea, în general, când poate fi vorba despre o viaţă trăită în condiţii sociale de subzistenţă, iar în categoria factorilor de atracţie se pot aminti: avantajele economice şi libertăţile religioase, un standard ridicat de viaţă, ceea ce înseamnă că migraţia implică, atât factori de presiune, cât şi factori de atracţie. După intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, realitatea a demonstrat că ani la rând, românii care plecau în străinătate doreau, în primul rând, să obţină locuri de muncă plătite cu salarii mai mari, însă, începând din anul 2017, emigranţii români, fără deosebire de mediul de provenienţă, rural sau urban, par a avea o cu totul altă motivaţie legată de instabilitatea clasei politice din România, asociată cu ceea ce poate să însemne, mai ales pentru tinerii care termină şcoala, nesiguranţa zilei de mâine, chiar şi sentimentul frustrant, că de la un an la altul, românilor tineri li se pare că sunt mai puţini oameni în ţara lor, că ţara lor se depopulează masiv şi îngrijorător.

Îndeosebi tinerii sunt cei mai nemulţumiţi de ceea ce li se oferă după încheierea studiilor!
Potrivit aprecierilor cercetătorilor şi specialiştilor Institutului Naţional de Statistică, se constată că 40% din declinul demografic înregistrat în ţara noastră are o legătură directă cu emigraţia în străinătate, iar în anul 2017, au plecat din ţară peste 220.000 de români, astfel că peste 3 milioane de persoane se află în acest moment în străinătate, cei mai mulţi având vârste între 25-39 ani. Starea de sărăcie, asociată cu o serie de factori de natură economico-socială constituie motivele de bază pentru care părăseşte ţara generaţia tânără şi fertilă, ce reprezintă forţa de muncă activă. Se mai constată faptul că emigrarea masivă, determinată cu deosebire de un declin rapid şi cu accente dramatice a economiei naţionale, ca şi de gradul ridicat al sărăciei care situează ţara noastră pe cel de-al doilea loc în Europa, cu peste 40% din totalul populaţiei plasat sub pragul de subzistenţă, prin culorile unui astfel de tablou sumbru se mai reţine faptul că numărul compatrioţilor noştri care au plecat să muncească în străinătate a fost de aproape trei milioane, după anul 2009, iar la numărul amintit s-au adăugat ulterior alte sute de mii. În rândul acestora, cu deosebire, se remarcă exodul creierelor, fiind vorba despre: medici şi infirmiere, ingineri şi specialişti din domeniul tehnologiilor de vârf, informaticieni foarte apreciaţi, cercetători şi specialişti din diferite domenii de activitate. Desigur, nu poate fi ignorată nici natalitatea în scădere continuă, ţara noastră aflându-se în cel de-al 34-lea an de pronunţat declin demografic. Spre exemplu, dacă în prima parte a anului 1990, ţara noastră număra 23,2 milioane de persoane, la sfârşitul anului 2015, populaţia ţării era sub 20 de milioane de persoane, iar, pentru ca dramatismul tabloului să capete şi dimensiuni groteşti, merită amintită şi creşterea ratei sinuciderilor, deoarece din anul 2011, cu deosebire, s-au sinucis zeci şi sute de persoane în România, aşa cum se precizează de către reprezentanţii Institutului Naţional de Medicină Legală ce poartă numele ilustrului medic, de Mina Minovici, în condiţiile în care sistemul medical se află în disoluţie, datorită insuficienţei fondurilor alocate de la bugetul de stat şi a numărului redus al medicilor de specialitate care preferă să emigreze pentru salarii mai mari în străinătate. Demnă de a fi luată în seamă este şi precizarea că mai mult de jumătate dintre cei care emigrează sunt tineri cu vârste de la 15 până la 34 de ani, cu menţiunea că ei nu pleacă doar din dorinţa de a avea un salariu mai mare şi a câştiga mai mult, ci, datorită nesiguranţei zilei de mâine, de teamă, de frica aproape maladivă, că totul se degradează în ţara lor, de incertitudinile care le marchează drumul pe care pornesc în viaţă. Prin urmare, sub semnul instabilităţii politice şi economice, al crizei spirituale din ultimele trei decenii şi jumătate, datorită cauzelor multiple care i-au împins pe români să ia calea străinătăţii, îndeosebi tinerii sunt cei mai nemulţumiţi de ceea ce li se oferă după încheierea studiilor. Desigur, e o motivaţie economică, o cauză cu multiple implicaţii socio-afective şi financiare, deoarece se are în vedere venitul relativ calculat pentru o perioadă îndelungată, până la pensie sau chiar până după pensionare, cu atât mai mult cu cât ţara noastră va fi şi peste mulţi ani o ţară cu venituri salariale destul de mici şi nesatisfăcătoare, în pofida pretinselor creşteri economice.
Profesor dr. Vasile GOGONEA