Aşa cum am promis, în acest articol reamintesc faptul că vineri, 20 ianuarie 2023, fiind prezent la Bucureşti şi participând la Dezbaterea cu tema: «Probleme privind recensământul populaţiei şi al locuinţelor din anul 2021 şi aspectele privind îmbătrânirea populaţiei», desfăşurată în sala «Ion Heliade Rădulescu» a Bibliotecii Academiei Române, mă voi referi, pentru început, la ceea ce a conferenţiat domnul Acad. Prof. univ. dr. ing. Nicolae NOICA, directorul Bibliotecii Academiei Române, un strălucit vorbitor, inginer constructor cu o vastă experiență, născut pe 7 iulie 1943, la Roșiorii de Vede, județul Teleorman, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. Să mai spunem că tatăl domniei sale, medic de excepție, a fost directorul Spitalului din Roșiorii de Vede, o unitate medicală de prestigiu în perioada interbelică, iar, unchiul său, Constantin Noica, a fost un cunoscut şi respectat filosof creştin. A urmat gimnaziul și liceul din localitate (1949-1960), după care continuă cu Școala Tehnică Sanitară, specialitatea Aparatură Röntgen (1960-1963), iar, începând din 1964 urmează cursurile Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole a Institutului de Construcții din București, ca după obținerea diplomei de absolvire, să activeze ca inginer proiectant la Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini (1969-1978) unde a elaborat și coordonat proiecte ale unor obiective importante ale economiei naționale, precum la: Șantierul Naval Oltenița, Șantierul Naval Drobeta-Turnu Severin, Șantierul Naval Constanța, Șantierul Naval Mangalia, Uzina de vagoane Arad, Întreprinderea Mecanică Roman, Întreprinderea de Mașini Unelte București, ICPMUA București sau IPMP București, la toate obiectivele amintite având contribuții proprii în proiectare. A ocupat funcția de responsabil cu calitatea la Trustul de Construcții Montaj și Reparații pentru Industria Chimică (1978-1988), inspector la Institutul Central de Cercetare Proiectare și Directivare în Construcții (1988-1990) și a fost inspector-șef de stat la Inspectoratul de Stat pentru Calitatea Construcțiilor (1990-1995).
„Nicolae Noica este un voitor de bine”!
L-am ascultat, când avea să spună atât de edificator şi plin de elocinţă: „Absența modelelor va arunca țara într-un ciclu nesfârșit de greşeli”, confirmând cu deosebire ceea ce spunea Andrei Pleşu: „Nicolae Noica este un voitor de bine”, spunea frumos într-o prefaţă Andrei Pleşu, iar, Petre Mihai Băcanu avea să-l caracterizeze prin cuvintele: „Nicolae Noica este pragmatic, exigent şi credincios. În viaţa sa, a dat mai mult decât a cerut”, rămânând, în felul domniei sale, un om modest dar, şi un profesionist, deoarece, academicianul Nicolae Noica, actualul director al Bibliotecii Academiei Române şi-a luat rolul în serios, depăşind statutul de loc confortabil şi bine plătit al unei poziţii privilegiate – cum este percepută de regulă o astfel de demnitate public, deschizând larg uşile acestei instituţii de prestigiu pe care o consideră «o a doua casă», pentru că nu se îndoieşte nimeni de bunele sale intenţii şi de realizările care-şi arată întotdeauna roadele. O bucurie a întâlnirii cu acest «om între oameni», atunci când se discută despre populaţie şi despre recensământul populaţiei, într-o sală impozantă a unei instituţii – fanion a societăţii româneşti, într-o contemporaneitate mereu grăbită şi, de multe ori, nerecunoscătore. De când a ocupat acest post important pe la conducerea căruia s-au perindat şi alţi iluştri înaintaşi, Nicolae Noica, un intelectual rafinat cu simţ pragmatic, grijuliu ca un bun gospodar şi ca un om cu conştiinţa unei misiuni de îndeplinit, fiindcă a a realizat multe: pază şi protecţie profesionistă din partea statului pentru un tezaur inestimabil al patrimoniului cultural românesc, cercetarea şi punerea în valoare a arhivelor şi, nu mai puţin important, descoperirea unor artefacte noi ce nu mai fuseseră cercetate până atunci, un amplu program de digitalizare, editarea revistei «TEZAUR», care informează la zi despre activitatea instituţiei şi încă multe alte proiecte ce sunt în derulare şi despre care am primit cu toţi participanţii la dezbatere invitaţia de a le vedea chiar cu ochii noştri, la sediul bibliotecii. Am înţeles de la bun început că dezbaterea este organizată la inițiativa prof. ing. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române, membru de onoare al Academiei Române (din 27 septembrie 2019, secția de științe tehnice), fost Ministru al Lucrărilor Publice în perioada 1996-2000, și care a moderat această întâlnire, omul care mereu se repetă pe sine însuşi spunând: ,,Dacă am avea niște modele pe care să le urmăm, am face niște lucruri deosebite”, consider domnia sa, respectând un motto ce avea să-l ghideze întreaga viaţă. Şi să nu uităm că vorbim aici despre un specialist cu zeci de ani de experienţă, un om de ştiinţă şi de cultură cu o activitate prodigioasă şi care are darul deosebit al povestitorului, pentru că tot ceea ce împărtăşeşte din experienţa sa de viaţă capătă sens şi este o informaţie ce are întotdeauna şi o parte, nu nepărat incitantă, cât pozitivă şi oarecum optimistă. Aşa cum am amintit, s-a născut într-un neam ilustru de oameni de valoare, de oameni puşi pe treabă care, prin tot ceea ce au lăsat în urma lor au intrat în istorie. De exemplu, tatăl, medic de profesie şi director al Spitalului din Roșiorii de Vede, o unitate de prestigiu în perioada interbelică, asaltat de pacienţi, era vestit pentru faptul că nu primea niciodată vreo «atenţie» în plic de la cei pe care-i îngrijea şi îi trimitea, glumind, să joace la loterie şi dacă au norocul să câştige, să doneze banii către spital. Un alt membru ilustru al familiei este filosoful Constantin Noica, cel care îi era unchi, mai ales că istoria familiei sale a fost chiar subiectul unui volum apărut în 2009, care s-a numit, simplu, «Neamul Noica», ca şi cum ar suna în limbaj sadovenian: «Neamul Şoimăreştilor», pentru că tânărul Nicolae Noica s-a născut, a crescut şi s-a format într-o familie cu multe exemple de excelenţă profesională şi cu o probitate umană ce a rămas în memoria multora dintre cei care i-au cunoscut. Domnul academician, atunci când vine vorba despre aceste fapte este de o modestie desăvârşită, punctând cu atenţie unele detalii care ne pun pe gânduri asupra felului în care se formau şi trăiau înaintaşii noştri care au pus bazele României moderne. Poate că este pentru domnia sa un fapt de la sine înţeles – pentru că aşa era croită lumea, iar, pe de altă parte, bineînţeles că este o satisfacţie a vieţii întregi şi a împlinirii destinului său exemplar.
,,Prin recensământul acesta, noi nu facem altceva decât să continuăm ceea ce au făcut alţii”!
Ani îndelungaţi, pe lângă activitatea de inginer a fost cooptat în activitatea didactică unde a profesat din 1972, până în 1990 la Facultatea de Construcții Civile și Industriale – Catedra de Statistica Construcțiilor, iar, din 1983 este membru al Comitetului Român de Istoria Științei din cadrul Academiei Române, unde, în 1991 este numit în calitate de vicepreşedinte. După 1989 a continuat să activeze ca inginer – inspector de stat, șeful Inspecției pentru Calitatea Construcțiilor pe Teren şi membru al Comisiei Naționale a Monumentelor, membru al Asociației Generale a Inginerilor Români (1990 – 1994), ministru al lucrărilor publice și amenajării teritoriului – MLPAT (din decembrie 1996 – până în decembrie 1999), membru în Consiliul Director al Fundației «Academia Civică», iar din 1995 până în prezent este consilier la Departamentul de Dezvoltare al Societății «România Liberă», unde are posibilitatea să spună mereu: ,,Nu tineretul este de vină pentru că nu ştie, ci noi, ăştia mai vârstnici care ştim şi care trebuie să le spunem şi să le arătăm”, spune academicianul Nicolae Noica. Iar, pentru ca aceste lucruri să nu se piardă, a scris, a consemnat, a cercetat şi a publicat nu doar o mulţime de lucrări la sesiunile organizate, dar, în cele peste 70 de articole de specialitate publicate în diferite reviste din domeniu, ca şi în cele 18 cărţi care îi poartă semnătura, faptele reale vorbesc despre succesele obținute de către academicianul Nicolae Noica în ipostaza de cercetător prin arhive, prin biblioteci, ca exponent al felului în care au fost gândite și apoi realizate construcțiile monumentale din trecutul românesc.
Se cuvine să enumerăm câteva dintre ele, pe care vă invităm să le căutaţi şi să le parcurgeţi pentru că Nicolae Noica nu scrie doar ca un cercetător, dar, mai ales ca un om cu real talent de scriitor. Spaţiul nu ne îngăduie să le amintim pe toate, dar, câteva dintre ele merită cu prisosinţă: «Tradiții românești în construcțiile de lucrări publice», 1997; «Reforma și lucrările publice în România ultimilor ani 1997 – 2000» şi «Procedura de obținere a unui credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe prin ANL», 2000 (să nu uităm că Nicolae Noica a fost iniţiatorul acestui program în perioada cât a fost ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului); «Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România» şi «Emil Prager – un model», 2003; «Liviu Ciulley: un reper», 2008. În final, să mai spunem că o serie de volume prezintă istoria unor obiective de arhitectură şi patrimoniu: «Banca Națională a României și personalități din istoria construcțiilor», 2006; «Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative» şi «Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcțiilor sale», 2008; «Palatul Regal. Muzeul Național de Artă al României», 2009; «Școala Națională de Poduri și Șosele: 125 de ani», 2010; «Catedrala Mântuirii Neamului: istoria unui ideal», 2011; «Ministerul Lucrărilor Publice: 150 de ani», 2012; «Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și personalități din vremea construcțiilor», 2014; «Domeniul Coroanei, instituția model a lui Carol I după 30 de ani», (colaborare cu Petrescu Ștefan), 2014; «Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand» şi «Palatul Universității din București și personalități din lumea constructorilor» în 2015; «Ateneul Român și constructorii săi», 2016. La dezbaterea din 20 ianuarie a.c., academicianul Nicolae Noica avea să spună că: ,,Prin recensământul acesta, noi nu facem altceva decât să continuăm ceea ce au făcut alţii, pentru că suntem curioşi să vedem şi câţi mai suntem care trăim în această ţară…”! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
