Prima zi a săptămânii acesteia a fost declarată de către oficialităţile europene ca fiind ziua luptei împotriva traficului de fiinţe umane, pentru ca în cele din urmă să fie adaptată măsura ca aproape întreaga săptămână, mai exact între 18 – 22 octombrie 2021, să fie considerată Săptămâna prevenirii traficului de persoane, deci să fie consacrată luptei împotriva traficului de «carne vie» sau împotriva reţelelor de sechestrare, răpire, violare sau chiar de dispariţie a diferitelor persoane, ştiut fiind faptul că România ocupă o dureroasă şi deloc de invidiat poziţie în cadrul acestui fenomen care aruncă în derizoriu «condiţia umană», ca să invocăm titlul romanului celebru, din 1933, al scriitorului francez André Malraux, mai ales că personajele romanului respectiv încearcă permanent să-şi depăşească limitele impuse de către o existenţă precară, prin asumarea lucidă a destinului tragic! Poate că un asemenea destin plasează România ca fiind țara care furnizează cele mai multe victime ale traficului cu persoane din Uniunea Europeană, ştiut fiind faptul că 44% dintre victimele traficului de ființe umane identificate în Uniunea Europeană sunt cetățeni ai țărilor membre UE!!(??).
,,Să priveşti fiinţele umane ca pe nişte unelte, ca pe nişte instrumente, care să fie utilizate de alte fiinţe umane nu este doar neştiinţific, ci respingător, stupid şi limitat” (Alfred Korzybski)
Ca să intrăm în conţinutul propriu-zis al temei de faţă, să amintim că definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca însemnând «recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Astfel, exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau prelevarea de organe», se arată în «Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane», Directiva U.E. 2011/ 36/ UE, numit în limba engleză «trafficking in human beings», pentru a fi în consonanţă cu limbajul oficial! Să mai spunem că la nivel național traficul de ființe umane este reglementat de prevederile Codului Penal prin 2 articole distincte, pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod Penal). Alături de alte ţări aduse pe culmile fericirii prin binefacerile «raiului» capitalist, România este o ţară care se depopulează considerabil şi pentru că a pierdut milioane de oameni în dauna nivelului mai bun de trai din vestul Europei sau din alte zone mai îndepărtate, pentru a sublinia faptul că, din păcate, acest exod nu se produce fără victime după victime, când, pentru zeci de mii de persoane, visul unei vieți mai bune a devenit o momeală ademenitoare care i-a făcut vulnerabili în fața traficanților de persoane, în rândul cărora sunt adevărate reţele de români, cei mai mulţi dintre ei fiind indivizi din rândul etniei ţigăneşti, mulţi dintre aceştia îngrozind autorităţile prin cruzimea metodelor utilizate şi prin faptul că au îngroşat rândurile cerşetorilor şi ale infractorilor de tot felul! Plecate în căutarea unei vieţi mai bune, multora dintre persoane, mai ales tinere care au abandonat şcoala, li s-au «vândut» promisiuni şi speranţe false de către bărbaţi şi femei care promiteau «locuri bune de muncă» în Europa, care constau nu doar în a lucra în construcții, a îngriji un vârstnic, a lucra în agricultură, într-un restaurant, bar sau hotel, dar au fost răpite şi persoane cu dizabilităţi, cu handicap grav, care aveau probleme medicale şi cărora li s-a promis urmarea unui tratament sau a unor investigații medicale speciale, ca să nu mai spunem că în unele situații tinere femei au acceptat să plece în vacanță în străinătate împreună cu prietenii lor sau au plecat cu partenerii în alte ţări pentru a-și construi un viitor mai bun. În cazuri des întâlnite, persoanele care fac astfel de promisiuni, oferindu-se «să ajute», sunt oameni în care viitoarea victimă ar putea avea încredere, oameni aparent respectabili sau de succes în comunitatea respectivă şi deveniţi peste noapte interlopi, chiar politicieni mediocri, poliţişti rataţi, care pot fi «prieteni», vecini, cunoștințe, (foști) colegi de serviciu sau de școală, parteneri de cuplu, membri ai familiei care se pretinde că are un renume în comunitate! Spre exemplu, una dintre metodele actuale de recrutare este metoda așa-numită «lover boy» sau cum se spune în limba română «iubitul», în care traficanții aleg viitoarele victime, una câte una, după ce petrec vreo câteva luni cu o fată, spunându-i mai apoi că ar vrea s-o ia în căsătorie. Ceea ce este mai rău în aceste cazuri este că traficanţii pornesc prin a recruta fete cu vârste de 12-13 ani, atunci când acestea sunt ușor de manipulat și de controlat. Pentru că, mai întotdeauna, fiinţelor naive şi cu un discernământ labil, indivizi versaţi şi cu lanţuri de aur la gât le pot prezenta o poveste frumoasă, credibilă și convingătoare, manipulând nu doar victima, ci și familia acesteia ca să aibă încredere deplină, cu toate că, după ce ajung la destinaţie, speranţele acestor oameni urmează să se transforme într-o realitate întunecată, într-o viaţă de sclavie, de calvar, pentru că trebuie să realizeze diferite activități împotriva voinței lor și în folosul exclusiv al acelora care i-au transportat, plătindu-le călătoria sau găsind acel loc de muncă promis. În acest fel, «ajutorul» se transformă în datorie faţă către recrutori, pe care victimele trebuie să o plătească muncind pentru cei care le exploatează şi ştiu că «datoria» este fictivă și nu poate fi plătită niciodată!
,,Lipsa activităţii distruge starea de bine a fiecărei fiinţe umane” (Platon)
Se constată că majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu promisiuni de angajare într-o activitate lucrativă, iar, de cele mai multe ori, persoanele care fac propunerea sunt cunoscute poate nu atât de bine de către victime, fiindcă lucrul în străinătate este perceput ca o modalitate concretă de a cîştigă mai mulţi bani pentru a-şi susţine familia şi a trăi o viaţă decentă. În baza unor interviuri realizate cu victimele traficului de fiinţe umane din ţara noastră, circa o treime dintre victime au suferit de violenţă (în familie) înainte de a fi recrutate, situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi căutau o ieşire sau un liman al salvării! Totuşi, este important de subliniat faptul că deşi violenţa în familie afectează predominant femeile, majoritatea victimelor minore au fost anterior victime ale violenţei familiale, iar incidenţa înaltă a violenţei în familie în rândul victimelor traficului de fiinţe umane şi rolul acesteia în calitate de factor de presiune a fost evidenţiat de multe ori de către organismele internaţionale! Tinerii atraşi de oportunităţile de angajare din străinătate sunt deosebit de vulnerabili şi pot cădea cu uşurinţă victime ale traficului de fiinţe umane. Suplimentar la promisiunile false de angajare, o altă metodă de recrutare o constituie propunerile false de căsătorie, iar odată ce victimele sunt recrutate, ele se transportă, uneori prin alte ţări, până în ţara de destinaţie. Deseori oamenii îşi dau seama că au fost înşelaţi numai după ce ajung acolo, iar traficanţii le ridică paşapoartele şi obiectele personale, cei sechestraţi fiind monitorizaţi permanent. Pentru a împiedica evadarea din sclavia «modernă», victimele sunt ţinute în prizonierat prin intermediul violenţei, dependenţei de datorii şi ameninţărilor familiilor lor, fiind forţate să se implice în diverse activităţi producătoare de bani pentru traficanţii lor (exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.). Merită să mai precizăm că nu toate cazurile traficului de fiinţe umane implică trecerea frontierei, deoarece se constată şi o creştere a cazurilor identificate de trafic intern, când traficanţii pot aduce persoane din mediul rural în mediul urban, forţându-le să se implice în prostituţie, muncă forţată, cerşetorie, mai ales că persoanele traficate în propria lor ţară ulterior pot fi traficate şi în alte ţări! În loc de concluzie, cu promisiunea că vom reveni asupra temei de faţă, să precizăm faptul că Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, însă depune eforturi pentru adoptarea unot măsuri mai eficiente şi pentru diminuarea unor pericole reale cum sunt: criza regională a migrației, lipsa unor strategii de reglementare a migrației, situația economică precară a populației, lipsa oportunităţilor de angajare în câmpul muncii, o serie de probleme de protecţie și asistență a persoanelor traficate, lipsa unei strategii naționale anti-trafic, eficiente și durabile, chiar o conexiune insuficientă şi ineficientă între politica națională anti-trafic și colectarea datelor pentru realizarea unor studii sociologice de specialitate! Mai mult sub forma unor proiecte dezirabile, sunt preconizate o serie de soluţii de prevenire și intervenție timpurie prin axarea pe măsuri de informare, educare şi consiliere, ce derivă din noile tendinţe ale traficului de ființe umane, mai multă protecţie, siguranţă şi justiţie prin asigurarea accesului la serviciile de protecţie şi suport pentru toate persoanele traficate, adoptarea unor politici publice prin axarea pe un document naţional strategic de politici anti-trafic, chiar substituirea politicilor restrictive din sfera migraţiei forţei de muncă şi asocierea lor cu acorduri de colaborare şi protejare a drepturilor emigranţilor străini, contracararea cererii «comerţului» cu persoane, stabilirea unor date precise şi elaborarea unor studii și cercetări privind traficul de ființe umane de la nivel naţional şi internaţional, pe lângă fenomenele asociate cu accent pe tendinţele impuse de criza sanitară! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
