Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Parodia Corona«vicius» şi «Ceandalaua» unui control total asupra individului!

737

„Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui” (Sf. Ap. Petru 2, 22)

Într-o lume secularizată, de foarte multe ori oamenii se întorc la vechile lor obiceiuri și metehne pe care le regăsesc de actualitate şi de mare interes, poate ca un bun prilej pentru fiecare dintre noi, de a vedea, cât de armonizaţi sufletește suntem întru Hristos Dumnezeu, cât de solidari și de grijulii putem deveni unii față de alții, mai ales că se pare că vom trăi și pe mai departe cu acest «virus» destul de confuz şi de controversat care ne obligă să reînvățăm să conviețuim responsabil împreună cu semenii noștri, prin distanţare şi prin izolare faţă de problemele lumii în care trăim! Dar, nu izolarea este de vină pentru neliniştea noastră, ci, însuşi faptul că au ieșit la suprafață mediocrii, analfabeţii, cu plăcerile și cu viciile cu care ne-am obișnuit în vremurile anterioare, dar pe care nu le-am mai putut hrăni și împlini cu fapta, decât într-un mod limitat şi restrictiv! De aceea, poate că merită să facem trimitere la aceeaşi lucrare sugestiv intitulată «PSIHOLOGIA FRICII», aparţinând autorului francez, Christophe André, medic psihiatru la spitalul «Sainte-Anne» din Paris, atât pentru a desluşi faptul că «virusul» sau Parodia Corona«vicius» ne arată, cât sunt de serioase problemele sufletești, acele neliniști care în mod real țin de patimile noastre ori de tabieturile la care nu suntem capabili să renunțăm, chiar dacă știm că ne afectează sănătatea și fac rău și celor din jurul nostru, în condiţiile unui control tot mai accentuat asupra individului.

Pentru unii indivizi, izolarea și tăierea voii proprii i-a apropiat mai mult de Dumnezeu, însă, pe alții i-a îndepărtat!
Poate că realitatea în care trăim, ne arată că ceea ce numim noi «a trăi», nu înseamnă decât un gen de automatism, ceva fără viață, o alcătuire complicată care ne atestă că mai suntem în stare să trăim liber, firesc, altfel decât încorsetați în obiceiurile cotidiene, care au devenit între timp a doua noastră natură. Vremurile dominate de pandemişti, ne mai arată faptul că omul nu poate fi schimbat din exterior, chiar dacă sunt luate măsuri coercitive pentru binele nostru, deoarece, pentru ca un om să-și schimbe felul de a fi presupune o lucrare fină, delicată, din partea Lui Dumnezeu! Oricum, e mare utopie să credem că lumea se va schimba în bine după această pandemie, pentru că a te schimba în interiorul fiinţei constituie un lucru care ține de propria conștiință, de sinceritatea de a ne vedea, așa cum suntem, nu cum ni se pare că suntem, și mai ales e nevoie de o conlucrare din adânc de suflet cu Dumnezeul cerului şi al pământului! Dincolo de toate drepturile și libertățile sociale, de toate permisivitățile ori îngrădirile legislative, cu mască ori fără mască, chiar cu «botniţă» sau fără «botniţă», să ne aducem aminte de ceea ce spunea Sfântul Apostol Petru: „Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui” (II Petru 2, 22), parcă pentru a ne preveni în unele situaţii atipice, comparabile cu situaţia în care un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Grecești din Cipru și-a încurajat credincioșii să nu le permită copiilor să poarte măști pentru că vor deveni «demoni», iar în felul acesta, Mitropolitul Neophytos din Morphou, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale din Cipru a sugerat că în asemenea vremuri tulburi, copiii ar fi mai bine să stea acasă, chiar și câțiva ani, în loc să fie nevoiți să poarte măști la școală. În același timp, înaltul prelat s-a amuzat de «educația europeană» pe care o primeau copiii la școală și i-a încurajat pe părinți să-și permită să școlească copiii lor chiar acasă. Da, oameni buni, Mitropolitul Neophytos a fost un critic deschis al măsurilor guvernamentale de control al răspândirii Coronavirusului în Cipru, iar, în pofida interdicției guvernului cipriot pentru sărbătorile religioase, a oficiat o liturghie care a fost oprită de către poliția cea atent veghetoare, aşa cum este şi cea din România. De altfel, Ierarhul ortodox grec a făcut declaraţii curajoase în trecut, inclusiv o afirmație potrivit căreia copiii născuți cu predispoziții gay, apar atunci când părinții lor heterosexuali participă la sex anal în timp ce mama este însărcinată. Pentru că tot vorbim despre boli «cu cântec», putem aprecia că sunt români care au probleme cu măselele și amână vizita la dentist, ori din cauza fricii, ori din lipsă de bani, însă, când ajung la medicul stomatolog, vinovat este curentul care «îi trage», dându-le durerea insuportabilă de dinți. Poate că principala cauză a durerii nu este nici pe departe, aerul rece, ci, mai degrabă o infecție netratată, o carie, o inflamație a nervului dentar sau erodarea smalțului, care expune dentina și favorizează sensibilitatea dentară. Cu alte cuvinte, ori că te trage curentul, ori bei un pahar cu apă rece sau mănânci o înghețată, rezultatul este cam același! Deci, poate că după o așa-zisă perioadă de «abstinență» și de «claustrare» impusă, pentru mulți ca o perioadă de privațiuni, însă fără Dumnezeu în suflet și fără rugăciune personală, e logic ca o pretinsă «relaxarea socială» să conducă inevitabil la întoarcerea nestăvilită a omului la vechile lui obiceiuri, bune sau mai puțin bune, dar, acceptate şi asumate! Pentru unii indivizi, izolarea și tăierea voii proprii i-a apropiat mai mult de Dumnezeu, însă, pe alții i-a îndepărtat poate mai mult, iar, chiar dacă rostim cu ardoare: „facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” (Matei 6, 10), când în inimă ținem cu toată determinarea să se împlinească numai voia noastră egoistă și păcătoasă, fără să realizăm îndeajuns, că în mentalul nostru apare acest „virus”, «croit» parcă anume după felul nostru de a fi, la fel de şovăielnic şi de insidios ca și noi, pe măsura Parodiei Corona«vicius» şi mai ales ca o formă de control total asupra vieţii individului!

Singurul și adevăratul Dumnezeu este cel revelat de către Sfânta Scriptură, pe care, nu e suficient s-o citeşti şi s-o înțelegi, ci, trebuie și să o trăiești!
Poate că acest virus este unul pe care Dumnezeu l-a lăsat anume, ca să-și facă de cap, ca să ne arate cât de departe suntem de Dumnezeul Cel Adevărat, cât de robiți suntem de propriile patimi și cât ne dovedim de neputincioși în toate cele ale noastre. Da, oameni buni, acesta este un virus care a scos la lumină mai ales părțile noastre negative, pe care le ascundem, pentru a conștientiza mai bine, cine suntem noi, păcătoşii, fariseii, cei din spatele cuvintelor declarative și a faptelor arătate în văzul tuturor, pentru a ne demonstra mândria şi slava deşartă! De multe ori, poate că nu ne tulbură lucrurile, ci, modul în care le privesc oamenii, intensitatea cu care le interpretează în diferite situaţii confuze! Mulţi dintre noi, poate că avem nevoie de un translator al limbii edenice, un charismatic al rugăciunii angelice! Deci, cu siguranță, un astfel de duhovnic ajută mai mult decât toți doctorii și psihologii la un loc, deoarece pocăința aceasta înseamnă trezire la realitate, mai ales dacă suntem oameni ce se visează fluturi, dar, când ne trezim, ne credem fluturi ce se visează oameni în pandemie! De aceea, parodia Corona«vicius» şi «Ceandalaua» unui control total asupra individului determină reechilibrarea duhovnicească ce nu poate fi făcută pe jumătate, pe fugă, între două momente de răgaz, pentru că ne ducem crucea, așa cum Isaac și-a dus lemnele de rug, făcând ascultare față de părintele lui. Numai prin Pocăință, ne eliberăm de standardizarea burgheză a creștinismului și începem să prețuim comoara credinței, contrar celor care încearcă în fel şi chip slăbirea creştinismului! Pe Dumnezeu, nu atât Îl căutăm, cât Îl recunoaștem, când Îl iubim şi-L slăvim! Singurul și adevăratul Dumnezeu este cel revelat de către Sfânta Scriptură, pe care, nu e suficient s-o citeşti şi s-o înțelegi, ci, trebuie și să o trăiești, să practici mesajul ei. Astfel, Sfânta Scriptură este şi un mod de viață, iar, duhovnicul, dacă nu ne va spune lucruri noi, mereu el va trăi ceea ce propovăduiește, transmițându-ne invitația de nerefuzat a Tatălui Ceresc! Duhovnicul cu har, ne va smeri şi ne va mustra, arătându-ne că nu suntem deloc mai grozavi decât alții! Beneficiază de veşnicia Lui Dumnezeu, numai aceia care se refugiază de bună voie în Adevăr, aşa cum a procedat şi Sfânta Ecaterina, cea care a primit un inel de logodnă de la Mirele Hristos. Poate că moartea pandemică nu este implacabilă, ea a sosit doar prin invidia celui care scindează. Doar cei ce sunt de partea diavolului, vor cunoaşte moartea veşnică! Dumnezeu a înviat pe cei morţi din veac, a sfărâmat împărăţia morţii, a zdrobit moartea. Iisus Hristos ne-a înveşmântat cu nemurire, a înviat El Însuşi, golind mormintele. Dumnezeu Şi-a dat viaţa pentru lume, umplând golul cu lumina Lui. Dar, acum, Întemeietorul Bisericii este ţintuit cu piroane, iar, imaginea violentă a morţii, nu ne mai înfricoşează. Doar ispita pandemică inspiră frica, datorită pierderii încrederii. Să avem curaj, pentru că tot ce ceea este mai prejos de Dumnezeu, nu ne e suficient ca să ne convingă, aşa cum nici un suflet nu găseşte fericire, până ce nu e golit de patimi. Ideile religioase nu sunt suficiente, fără o pătrundere adâncă, fără o schimbare a minţii. Suntem adoptaţi de către Tatăl Ceresc, iar Dumnezeu vrea milă (hesed), nu jertfă de ţapi rătăciţi cu mască prin mall-uri comerciale! Dumnezeu este pace, iubire şi adevăr, cu mult deasupra Parodiei Corona«vicius» şi peste acel control total asupra individului uman! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here