Aşadar, joi, 16 februarie 2023, în ajunul aniversării celor 147 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, în organizarea Consiliului local şi a Primăriei Peştişani, cu sprijinul Fundaţiei cultural-ştiinţifice «Casa Brâncuşi» Hobiţa, a Liceului tehnologic Peştişani, la Căminul cultural din satul Brădiceni s-a desfăşurat o complexă şi reuşită manifestare cultural-educativă cu participarea reprezentanţilor administraţiei publice locale şi judeţene, a unor oameni de cultură, scriitori, poeţi, autori de carte. Astăzi, vă prezentăm cea de-a doua parte a materialului referitor la desfăşurarea activităţii jubiliare de la Brădiceni. După ce am insistat în prima parte asupra alocuţiunii detaliate a domnului Nicolae Dragoş, cel care a manifestat o dorinţă acerbă de a se exprima în metafore penetrante, domnia sa a recomandat ca în viitor, poeţii gorjeni, cei din toată Oltenia, să exprime în poeme şi în versuri iubirea neabătută pentru Constantin Brâncuşi, iar, în ultima instanţă, a venit cu propunerea: ,,Să facem o antologie ca toţi poeţii care au poeme despre Brâncuşi, acestea să se publice tot sub egida Fundaţiei «Casa Brâncuşi – Hobiţa», ca să avem o lansare frumoasă, dar, să nu vă grăbiţi, că dacă nu se face atât de repede, eu vin la centenar şi la acea lansare ( sic??!!). Ştiu că un domn Vasile Blendea, de la Peştişani, de câte ori mă vedea, mă saluta cu expresia: «Drag oştean (Dragoş n.n.) al ţării mele»! Vă mulţumesc tuturor pentru participarea la manifestarea noastră de astăzi” a reiterat domnia sa! Pentru că nu putea trece nepăsător peste firul amintirilor, poetul Nicolae Dragoş a reamintit faptul că a fost cândva şi profesor la Liceul de la Târgu-Cărbuneşti, cu scuzele de rigoare a spus că: ,,Mai promisesem că-i amintesc pe cei de la Motru, de unde vin eu, cu doi poeţi, dl Mircea Tutunaru şi dl Ion Sabin Cerna, care pot prezenta câte o poezie sau un gând despre Brâncuşi”!
,,Am aici în sală şi doi foşti elevi ai mei, foarte diferiţi ca elevi, pe care i-am învăţat în liceu, atunci când eram profesor la tinereţe”!
În consecinţă, Poetul Mircea Tutunaru a citit poezia «Odă lui Brâncuşi», iar, poetul Ion Sabin Cerna a menţionat că are vreo douăsprezece poeme despre Brâncuşi, după care a citit poemul «Brâncuşi şi eternitatea»! Dar, pentru că domnul Nicolae Dragoş nu putea renunţa la frumoasele amintiri din anii tinereţii, a ţinut foarte mult să spună că: ,,Am aici în sală şi doi foşti elevi ai mei, foarte diferiţi ca elevi, pe care i-am învăţat în liceu, atunci când eram profesor la tinereţe: unul este cunoscut de dumneavoastră, mai ales cei din Gorj, Vasile Gogonea, poet şi gazetar de forţă în presa locală, care era mai interiorizat, purta, aşa, o timiditate mai îndrăzneaţă, iar, celălalt, Gheorghe Cărbunescu, era mai vioi, avea o voce mai muzicală! Acum, haideţi, să vă vadă lumea, să vadă ce elevi frumoşi am avut eu! Dacă, atunci, poate i-am persecutat, acum i-am sărutat, cu scuze târzii” a precizat domnul Nicolae Dragoş! Cred că m-am gândit mult, dacă e bine să inserez în acest articol scurta mea luare de cuvânt, prezentată sub semnul inconfundabil al emoţiei fireşti, am îndrăznit să-mi înving reţinerea şi să redau cuvântul meu prin spusele: ,,Cred că întâlnirea aceasta este o «Duminică a spiritului», cum spunea filosoful german Hegel, altfel spus, cred că este o întâlnire divină pe care Dumnezeu o mijloceşte, în condiţii mai vitrege! Păstrez în memoria sufletului meu imaginea acestui om minunat, care mi-a dat nota zece la admiterea din 1961 la liceul de la Târgu-Cărbuneşti (la care domnul Nicolae Dragoş a replicat: ,,Mai face omul şi greşeli”! (sic!!), iar norocul meu a fost ca să iau examenul de admitere cu această notă, pentru că la matematică eram mai slab! Îi mulţumesc din inimă şi întotdeauna, când scriu despre domnul Nicolae Dragoş, simt o emoţie pe care nu o manifest decât pentru oamenii care au un har divin! Îl preţuiesc mult, ca pe un dar nepreţuit al acestor meleaguri şi încă de când eram student şi publicam la «Scânteia tineretului», dânsul mă păstorea şi mă îndruma, aşa cum o făcea şi Ion Cristoiu, atrunci când colaboram acolo şi la presa studenţească! Mulţumesc şi apreciez această manifestare ca fiind una foarte reuşită”, am ţinut să închei cu emoţie cuvântul meu! În continuare, domnul Gheorghe Cărbunescu, dragul meu fost coleg de liceu, acum cetăţean al Municipiului Râmnicu Vâlcea, a spus cu un nedisimulat umor care îl caracterizează pe deplin: ,,Pe mine m-a ferit Dumnezeu de nota zece, mi-a plăcut matematica şi datorită acestui fapt sunt aici! Îmi tremură puţin ghetele şi vreau să le fac să nu mai tremure! Îmi aduc aminte că la Sibiu, un mare epigramist, mi-a dedicat epigrama aceasta: «Că e om fără pereche, / Avem, sigur, un reper,/ Stirpea lui de viţă veche/ Vine din…carbonifer», după care am continuat: Aducându-mi aminte că am fost elevul domnului Dragoş, i-am zis şi eu aceasta: ,,Eu sunt stirpe de gorjeni/ Spuma bravilor olteni/ Nu-i chemaţi peste Carpaţi/ C-o să vă oltenizaţi”! Pentru că domnul Dragoş m-a inspirat, chiar dacă n-am luat la mine batista cu care îmi şterg lacrimile, dacă o să vă placă poezia, atunci e vinovat dl Dragoş, iar, dacă o să vă placă şi cântecul, atunci sunt vinovat şi eu”, a conchis domnul Cărbunescu, după care colegul meu a delectat publicul prezent cu două cântece excepţionale, pe versuri proprii pline de sensibilitate şi foarte inspirate!
,,Am venit astăzi, aici, pentru că spiritul lui Brâncuşi este viu şi va rămâne viu peste veacuri…”!
Domnul Florin Preda-Dochinoiu, artistul plastic, pictor şi sculptor excepţional, care a zugrăvit în culori vii şi pastelate semnificaţia creaţiilor brâncuşiene a spus doar în câteva cuvinte ceea ce avea de spus şi a lăsat operele sale să vorbească mai mult, pentru că a încheiat prin a spune: ,,Vă mulţumesc tuturor pentru prezenţa dumneavoastră la această manifestare, pentru că fără prezenţa dumneavoastră, ea nu s-ar fi desfăşurat, şi în primul rând, îi mulţumesc domnului Nicolae Dragoş, care a avut această iniţiativă”, a încheiat vorbitorul! Am lăsat în cele din urmă spusele domnului prof. univ. dr. Moise Bojincă, sufletul neobosit al acestei acţiuni, ca şi al altor manifestări de cultură, pentru că domnia sa a ştiut să coaguleze voinţele celor care au venit la Brădiceni, a ţinut să le acorde tuturor participanţilor câte o diplomă onorifică, iar, din bogata experienţă a fostului rector al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu- Jiu, a demonstrat că este un organizator şi un manager deosebit de inspirat, un intelectual şi un pedagog mereu dispus a mărturisi faptul că: ,,Arta este acea modalitate de reunificare sufletească a umanităţii, care ne sensibilizează şi ne asigură posibilitatea pentru aprecierea a ceea ce a fost trecutul, ceea ce este prezentul şi prefigurarea viitorului, un lucru care nu se poate realiza decât printr-o unitate, care ne cam lipseşte nouă în momentul acesta, ca popor şi ca neam! Am venit astăzi, aici, pentru că spiritul lui Brâncuşi este viu şi va rămâne viu peste veacuri, de aceea, foarte mulţi scriitori din ţară şi din afara ţării îl vor omagia prin creaţiile lor” a încheiat domnul Moise Bojincă, după care domnia sa a înmânat participanţilor diplomele cuvenite! Desigur, momentul muzical superb oferit de către «Lyra Gorjului» – Clubul Arhitecţilor Craiova, prin străluciţii săi reprezentanţi: prof. Mircea Suchici, prof. Cristian Ciomu claviatură, superba Diana Drăghici, solistă, precum şi inspiratul plin de pitoresc, Popescu Cornel, cu fluierul şi cavalul cel îndelung doinitor, putem spune că a încheiat o manifestare deosebită şi întrutotul reuşită, pentru că după aproape un veac şi jumătate de la naşterea genialului sculptor, mulți oameni au privit şi mai mulţi vor privi în viitor lucrările lui Constantin Brâncuși ca pe niște monade închise în sinele abstract al compoziţiei răspândite în diferite locuri, mai ales că Brâncuşi a urmărit stăruitor o serie de teme distincte (sărutul, păsările, coloanele, peștii, zborul, iubirea etc.) și a vorbit despre eliberarea de absolutul creaţiei, deoarece, nu doar piesele ce pot fi socotite autonome, ci opera întreagă a lui Constantin Brâncuși e descoperită intuiției eliberării de efemerul clipei, de condiționatul atemporal, de materialul care prinde viaţă în treptele inconfundabile ale creaţiei divine, ale inspiraţiei geniului creator!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
