În momentul în care ai luat în mână această carte şi te apropii cu atenţie ca să pătrunzi cu mintea în profunzimea ei de nepătruns, încerci să cauţi cuvinte ca să-i feliciţi pe autori, dar, deodată, ajungi să descoperi firea de taină a poporului român, aceea de a trece dincolo de «nefiinţa» unei obsesii ancestrale în care ispita, pe care Mircea Vulcănescu o numeşte tracică şi definitorie, reverberează conştiinţa de sine a unui neam românesc adânc prefigurat şi înalt configurat pe oglinda cerului sfinţit al ortodoxiei. Apărută la Editura «Universitaria» din Craiova, lucrarea «LUMEA ROMÂNEASCĂ – dimensiunile şi ispitele ei», avându-i autori pe Prof. univ. dr. Adrian Gorun, Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi Prof. univ. dr. Horaţiu Tiberiu Gorun, propune o perspectivă ce reverberează splendoarea care umileşte orgolii şi transpune cititorul dincolo de tiparele convenţionale ale unui limbaj artificial! Nici nu îndrăznesc să cred că în doar câteva zile de când am primit această carte pe care îndrăznesc să o apreciez ca fiind excepţională prin conţinut şi fantastică prin rezonanţă, aş fi pătruns în profunzimea ei, pentru a stabili o legătură de fond între ceea ce dorea să spună Jacques Coenen-Huther, când considera că «elita este un obiect socialmente preconstruit» şi demersul prin care hipertrofia cugetărilor improvizate, prin ocultarea unor sensuri majore, ar face posibilă o abordare pluridisciplinară a socio-psihologiei poporului român. Hotărât lucru, cartea de faţă debordează printr-o viziune cu conotaţii renascentiste şi cu o disimulare de traiecte enciclopedice, din perspectiva acroşantă a unui limbaj seducător şi greu accesibil unui cititor neavizat, pentru că orice intenţie de a parcurge o anumită pagină a ei, dintru început se estompează, atunci când se arată la orizontul unui «timp-havuz», chiar spiritul apolinic şi seducătoarea aparenţă a unei lumi de vis, care presupun cultură de cea mai înaltă ţinută şi o capacitate de concentrare atent focusată pe demersul analitic al autorilor.
«Natura umană se exprimă prin însuşirile comune ale tuturor indivizilor, prin acele particularităţi care definesc identitatea omului ca fiinţă bio-psiho-socio-axiologică»!
Mai mult decât o încercare de compendiu polivalent, prin cartea aceasta distinşii autori actualizează acea dimensiune temporală a vieţii prin care spiritul viu şi nealterat se dovedeşte a fi unul deschis unor trăiri îndreptate prin excelență, de la trecut şi prezent spre un viitor cu o valoare exclusivă și dominantă, cu o suveranitate acroşantă, de care nu se bucură nici prezentul și nici trecutul, pentru că acesta din urmă este trăit și înțeles prin sine însuși, indiferent de conținutul său! Prin argumentele pe care le invocă şi prin demersurile pe care le întreprind, autorii au dreptate, pentru că în cele peste şase sute de pagini ale sale, cartea aceasta este «o aventură» în lumea românească şi în istoria zbuciumată a unui popor greu încercat şi mereu traumatizat de ispitele istoriei! Pentru spiritul care se regăseşte într-un asemenea orizont atemporal, curgerea ineluctabilă a timpului are, chiar și numai pentru realizarea sa, darul să înalțe necontenit nivelul existenței trăite şi configurate în trăirile fiinţiale! Personal, am trăit o mare bucurie, atunci când l-am regăsit la sfârşitul cărţii pe marele meu reper axiologic şi pasional care este Mircea Vulcănescu, tocmai ca o dovadă că timpul se scurge şi poate deveni, grație suprastructurii sale ascendente, un veritabil creator de valori tot mai înalte şi cu accente mirobolante, mai ales atunci când omul doritor de cunoaştere pregustă certitudinea, prin clipa trăită şi mai ales prin clipa demonstrată, dar nu mai puțin trăită! Perfect adevărat este argumentul autorilor, atunci când consideră că ,,oamenii sunt cei care dau sens şi semnificaţie” însuşirilor care definesc un popor, pentru că valoarea morală pătrunsă de sacralitate, posedă prin ea însăși semnificația unei înălțări față de ceea ce este sau ceea ce a fost acceptat la un anumit moment dat. Preocuparea atentă şi cu accente precumpănitor analitice a celor doi autori asupra invocării hermeneutice a devenirii istorice, poate că ne determină să ne gândim la Oscar Wilde («Portretul lui Dorian Grey»), care spunea atât de incitant: «Cărțile pe care lumea le consideră imorale sunt cele care îi arată propria josnicie», de aceea, dincolo de ceea ce reprezintă pledoaria doctă şi cu trimiteri bibliografice de valoare ale unei asemenea cărţi minunate, haideţi să medităm puţin, domnule Prof. univ. dr. Adrian Gorun, la ceea ce poate să însemne lumea românească a ultimilor treizeci de ani, o lume pe care dumneavoastră o ilustraţi atât de pregnant în cel de-al optulea capitol al acestei cărţi, atât de sugestiv intitulat: «România de după 1989 – revoluţie sau lovitură de stat», pentru că generaţia tânără are nevoie să ştie ceea ce s-a întâmplat în 1989 în România, cu variabile antecedente şi…certitudini! Meritaţi felicitări pentru că redaţi cu o serie de amănunte schimbul de cuvinte din sala de judecată de la cazarma din Târgovişte, dintre membrii completului de judecată şi cei doi Ceauşeşti, chiar dacă totul s-a desfăşurat în cadrul unui «dialog al surzilor», cum bine precizaţi preluând expresia d-lui Grigore Cartianu, aşa cum, inspirat şi atent documentat, aţi făcut referire la ceea ce s-a întâmplat după decembrie 1989, când «România a pornit, pentru început timid, apoi, sub presiunea externă şi a unor forţe politice interne, pe un drum nou, necunoscut în istorie: trecerea de la socialism la capitalism, de la economia excesiv centralizată la economia de piaţă, în cadrul unui proces ce s-a dovedit mult mai dificil decât în alte ţări…», deoarece «a lipsit un proiect de naţiune» (sic!!!) ce se legitimează numai în psihologia poporului român, o psihologie deosebit de complexă în cadrul căreia, cum temeinic precizaţi: «natura umană se exprimă prin însuşirile comune ale tuturor indivizilor, prin acele particularităţi care definesc identitatea omului ca fiinţă bio-psiho-socio-axiologică, deoarece, indiferent de etnie, de sex, de civilizaţia căreia îi aparţin, oamenii se definesc prin aceste particularităţi» în cadrul cărora trăim cu toţi spaimele pandemiei sub zodia urgenţelor şi a senzaţionalului, în caruselul delirant al evenimentelor cotidiene!
,,Oamenii sunt cei care dau sens şi semnificaţie” însuşirilor care definesc un popor!
În acest sens, o asemenea carte excepţională, îşi află tot mai greu locul în zbaterile şi în fricile care definesc «dimensiunile şi ispitele» acestei lumi grăbită şi înrobită de materialitate şi de obsesia banilor! Iar, dacă e să vorbim despre «dimensiunile şi ispitele» acestor ultime trei decenii de după 1989, ca un «adagio» la sintagma cu totul remarcabilă a titlului cărţii dumneavoastră, vă propun, distinşilor domni autori, un caz cu totul excepţional care ar merita inserat într-o reeditare în viitor a cărţii, chiar într-un capitol intitulat…ispita ispitelor, care sună astfel: «După numai o lună de la numirea liberalului Laurenţiu Baranga, care în decembrie 1989 avea 22 de ani, ca șef al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, acesta şi-a dat demisia, după ce presa a dezvăluit şi anchetatorii au aflat, că acesta a minţit cu neruşinare în legătură cu diploma de bacalaureat pe care ar fi obţinut-o la…32 de ani, spunând că ar fi luat examenul de Bacalaureat în anul 1999, fiind absolvent al Colegiului Tehnic Dimitrie Leonida din București.
Acest mare demnitar cocoţat într-o funcţie publică importantă, abia după nouă ani a reuşit să termine Facultatea de Management la Universitatea Ecologică, iar în 2011 a obținut şi titlul de doctor în management la Universitatea «Valahia», de mai bine de 8 ani, individul profesând chiar pe post de conferențiar universitar la Facultatea de Științe și Inginerie din Alexandria, cu toate că niciodată nu a reuşit să demonstreze că are o diplomă adevărată care să confirme că a trecut «testul maturităţii», păcălind mereu lumea cu o diplomă falsificată! Lucru şi mai ciudat, fiind acum în vârstă de 53 de ani, Laurenţiu Baranga nu are trecut în CV-ul său, făcut public, nici un loc de muncă până în anul 2008 (!!??), când avea 41 de ani, iar, în baza documentelor de studii falsificate, persoana cercetată a ocupat o funcţie importantă în cadrul unei instituţii publice, activând în cadrul unor instituţii de învăţământ superior, iar în prezent deţine o funcţie publică de rang înalt, prejudiciul reclamat până în prezent ajungând la peste 640.000 de lei, acesta reprezentând indemnizaţiile brute încasate de la unii angajatori.
Iar, ca să spele ruşinea ca la Cooperativa «Alba-Lux», Premierul Ludovic Orban a declarat cu inocenţă că nu știa despre faptul că Laurențiu Baranga și-a falsificat diploma de Bacalureat, deoarece, când a fost evaluată această numire, «am aplicat toate procedurile de evaluare a candidaturii», deci, în ultima instanţă, «finit coronat opus», cum ar spune latina limbă de referinţă! Atunci, poate că merită să ne întrebăm cu mefienţă: oare, câţi «barangi» de felul acesta, ar prefigura «dimensiunile şi ispitele lumii româneşti» de după 1989, pentru a avea o perspectivă corectă asupra psihologiei românilor? Cu un răspuns pe măsură, cartea de faţă se arată edificatoare, atunci când se referă la sufletul românesc plin de omenie şi de aureola divinului mioritic, prin cele patru mari personalităţi ale neamului românesc: Cezar Petrescu, Dumitru Drăghicescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Mircea Vulcănescu!
(VA URMA)
Profesor Vasile GOGONEA
