– Rep. Domnule Sorin Popescu, ca să fiu sincer, în marea mea ignoranță, ascultând CV-ul dumneavoastră impresionant, care a fost prezentat de către domnul prof. univ. dr. Moise Bojincă, aproape că nici nu mai știu cum să încep interviul, dar sper să mă ajutați cu un gând sau cu o sugestie în acest sens!
-Vă mulțumesc pentru aprecieri și nu cred că le merit!
– Rep. Așadar, iată-vă la Tg. Jiu, azi, 30 septembrie 2016, la o lansare de carte (n.n. Velican, Sabin, «Amintiri despre oameni și neoameni», Edit. ANAMAROL, București, 2016), de a cărei apariție v-ați îngrijit, semnând și «Cuvântul înainte», o lucrare aparținând cunoscutului nostru gorjean, Sabin Popescu-Lupu sau Sabin Velican (1909-1999), din satul Celei, aparținător acum Orașului Tismana, gazetar, scriitor, dascăl, animator cultural și patriot înflăcărat.
-Vin la Târgu-Jiu, pentru că aici mă simt mereu acasă!
“Familia mea, atât din partea maternă, cât și din cea paternă este din Gorj”
– Rep. Cu mult respect, vă rog frumos, câteva date ale biografiei domniei voastre, pentru cititorii Ziarului «Gorjeanul»!
-Sunt născut la Ploiești, la 23 aprilie 1941, și am absolvit, în 1961, Facultatea de Drept a Universității București. Dețin, în prezent, funcția de președinte de secție, cu rang de secretar de stat, la Consiliul Legislativ. Sunt membru fondator și vicepreședinte al Uniunii Juriștilor din România, membru fondator al Societății Academice «Titu Maiorescu», membru al Academiei Central-Europene de Științe, Litere și Arte, membru în Colegiul de redacție al Revistei «Dreptul», coordonator al Revistei «Palatul de Justiție» și al Buletinului de Informare Legislativă editat de Consiliul Legislativ, fost cadru didactic asociat în învățământul superior juridic!
– Rep. Mă simt copleșit de ceea ce îmi spuneți, mai ales că nu ne-ați prezentat și faptul că, gorjean fiind prin «obârșie», ați fost distins cu Ordinul Național «Serviciul Credincios» în grad de cavaler, cu premii, diplome și medalii ale Senatului României, Uniunii Juriștilor, Societății Academice «Titu Maiorescu», R. A. Monitorul Oficial, Curții de Arbitraj Comercial Internațional București, deci, putem vorbi de o «carte de vizită» care onorează și obligă în același timp!
-Vreau doar să menționez că familia mea, atât din partea maternă, cât și din cea paternă este din Gorj, pentru că anul trecut am lansat o carte autobiografică, tot la Biblioteca județeană, (n.n. Popescu, Sorin, «File din istoria unei familii gorjene», Edit. ANAMAROL, București, 2015), o carte la care am muncit foarte mult pentru a căuta în arhive genealogia familiei mele.
– Rep. Deci, sunteți un fiu autentic al Gorjului!
-Așa cum am spus, sunt gorjean, și după mamă, și după tată!
– Rep. Dacă înțeleg bine, deci, un gorjean care s-a născut la … Ploiești!
-Tatăl meu, fiind medic militar la Ploiești, deci, acolo m-am și născut, dar a izbucnit războiul. După nașterea mea, tata a plecat pe front, iar eu am revenit împreună cu mama la Tg. Jiu. Casa mea părintească era pe Strada «Victoriei» nr. 79, dar, acum e demolată, ca și casa străbunicilor și a bunicilor mei, care era la întretăierea străzilor Victoriei cu Unirii, una dintre casele cele mai mari din oraș, făcută la începutul secolului al XX-lea de Toma Călinescu, pe la 1902, dacă nu mă înșel. Era o casă cu turlă, foarte mare, pentru că bunicul a avut șapte copii, și a trebuit să facă o casă cât mai mare.
– Rep. Deci, cum s-ar spune, aveți rădăcini adânci în «Gorjul istoric și pitoresc»!
-Deși părinții mei nu mai trăiesc, deși casele mele au fost demolate, totuși, am rude în Tg. Jiu. Apoi, mai am o proprietate pe Dealul Târgului, casa bunicului, unde este Cula aceea gorjenească, dar, din păcate, nu mai avem putere să restaurăm acolo conacul și au pus alții stăpânire pe el.
– Rep. Pentru că suntem în «Anul Brâncuși», nu pot ocoli acest subiect, având în fața mea un om de o certă valoare și de aleasă cultură. Ce ne puteți spune despre Brâncuși, personalitatea emblematică a Gorjului și a României, despre oamenii pe care i-ați cunoscut și care au fost în preajma lui Brâncuși?
-Ce aș putea spune eu despre Brâncuși? Aș porni de la faptul că părinții mei au fost prieteni cu Gheorghe și cu Arethia Tătărescu, deoarece colonelul Pociovălișteani, care era cumnat cu Tătărescu, avea conacul, care este și astăzi «în picioare» lângă conacul bunicului, iar într-una dintre cărțile mele, «Tempi passati», am evocat pe frații Tătărescu, cu documente inedite. Îmi pare rău că nu am o carte aici pe care v-aș dărui-o cu drag, pentru că e vorba despre un articol pe tema Brâncuși, articol pe care l-am trimis și la «Magazin istoric», unde urmează să apară.
“Aproape în fiecare zi, domnul Sabin Velican venea la noi acasă”
– Rep. Ce vă leagă de numele marelui intelectual și scriitor Sabin Velican?
-Pot spune că l-am cunoscut încă din copilărie și era unul dintre obișnuiții oaspeți ai casei noastre, din moment ce el mi-a pus creionul în mână, mie, cât și fraților mei, Mihai și Radu, care erau mai mici decât mine. Deci, aproape în fiecare zi, domnul Sabin Velican venea la noi acasă și ne ajuta să pregătim lecțiile! Îmi dădea multe dictări și m-a învățat să scriu corect, dar mai ales iubirea de carte am învățat-o de la dânsul, pentru că datorită dumnealui, am rămas un împătimit al scrisului și al cărții, până astăzi.
– Rep. În această ordine de idei, tocmai voiam să vă întreb, dacă ați descoperit ceva deosebit, dacă ați remarcat ceva specific în atitudinea acestui «non-conformist» al veacului trecut!
-Nu știu cât era de «non-conformist», însă, era un om care nu-și cruța semenii, atunci când greșeau, după cum era inflexibil și în privința propriei persoane, exigent cu el însuși! Poate o să vedeți în această carte de memorii și de amintiri (n.n. Sorin Popescu, «File din istoria unei familii gorjene», Editura «Anamarol», București, 2015), o serie de referiri la unele personalități ale Gorjului, dar, nu numai ale Gorjului, chiar personalități de la nivel național, unele chiar din Basarabia, care au trăit între cele două războaie mondiale, dar, o să mai vedeți și lucruri inedite, o serie de aspecte inedite, despre viața și activitatea unor personalități de seamă.
– Rep. Când intenționați să reveniți în Gorj și care sunt cuvintele pe care ați dori să le transmiteți gorjenilor dumneavoastră, Domnule jurist, Sorin Popescu?
-Având în vedere că avem rude în Gorj, că merg la mormântul fratelui meu, care a murit acum câțiva ani, deși era mai mic decât mine, pentru că era medic stomatolog, aici, la Tg. Jiu, dr. Radu Popescu, și există apartamentul în care locuiește acum soția fratelui, cu fiica lor, care este tot medic stomatolog, dar care s-a mutat de curând la București. Dar, la Tg. Jiu am și foarte mulți veri primari, nepoți, am și conacul de care vă spuneam, dar, din păcate, nu mai am putere să-l mai restaurez.
– Rep. Domnule jurist, ministru secretar de stat, Sorin Popescu, sunt onorat că am purtat un dialog cu un om de valoare ca dumneavoastră!
-Să mai reamintesc faptul că meseria mea este de jurist, dar, având în vedere pasiunea mea pentru carte, pot spune că nu trece o zi, fără să scriu ceva!
“Nu numai cititul, dar și scrisul sunt preocupări care îmi produc aceeași neasemuită și mare plăcere”
– Rep. Pentru că scrisul este o îndeletnicire care face parte din biografia marilor personalități!
-Pentru că mi-a făcut plăcere dialogul nostru, să rețineți pentru gorjenii mei, că nu numai cititul, dar și scrisul sunt preocupări care îmi produc aceeași neasemuită și mare plăcere!
– Rep. Tocmai acest lucru doream să-l menționez și pe care domnia voastră îl poate completa cu câteva informații utile!
-În câteva cuvinte, sunt autorul unor cărți și articole juridice și literare, dintre care putem aminti: «Personalități ale Consiliului Legislativ, de-a lungul timpului», Edit. «Lumina Lex», 2004 revăzută și adăugită, reeditându-se în 2006, «Stele de primă mărime ale presei juridice românești», Ed. «Lumina Lex», 2005, apoi, a doua carte: «Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului», Edit. «Lumina Lex», 2009, continuată cu cea de-a treia (2011) și finalizată chiar cu cea de-a patra carte, (2014), la care aș mai adăuga și cartea despre care vorbeam anterior, «Tempi passati», Ed. «Lumina Lex», 2012, chiar dacă mai sunt și altele!
– Rep. În ultimă instanță, se poate aprecia că prin ceea ce ne-ați spus și mai ales prin ceea ce faceți, dovediți că sunteți un spirit creator care se respectă și se cultivă pe sine însuși! Vă mulțumesc pentru acest interviu!
Prof. Vasile GOGONEA
