În orice societate, dar, mai mult ca oricând, în societatea informatizată şi digitalizată, mediatizarea excesivă şi promovarea proiectelor unor fericiri iluzorii face dovada utopiilor societăţii, iar guvernaţii, subordonaţi intereselor străine şi prea depărtaţi de interesele naţiunii, fiind port-drapelul spiritului de dominaţie caracteristic oricărui regim politic, pare incontestabil că din moment ce în societatea românească sunt promovate proiecte cu finanţare străină, devine plauzibil a se estima că aceasta este diferenţa de maturitate dintre societatea românească şi alte societăți! Iar, cum o asemenea orientare înseamnă patologie şi, prin sine, mutilare, astfel se poate explica starea cvasi-generalizată de nefiresc, de ciudat, de straniu din societatea românească actuală, stare etichetată în limbajul urban prin pseudocuvântul «naşpa», mai ales că starea efectivă de «naşpa» este corelativă cu nivelul populaţiei, etichetată în «noua democraţie originală» prin causticul şi pseudo-vulgarul termen «pulime», acesta constituind substitutul pseudo-reformist şi neo-globalist al unei realităţi care este legată de sărăcie, calicime, prostime, un substitut neo-liberal, deoarece, pe lângă caracteristicile acestor categorii, are şi unele pe care numai şi numai un regim total artificial, aşa cum a fost regimul comunist sau cum este regimul globalist din România, le putea cauza şi impregna. Aşadar, trecând de la etichetare la starea de fapt, se impune analizarea acesteia prin prisma dezastrelor provocate de crizele actuale, deoarece, la nivel de societate, înainte de comunism, de globalism şi de neo-liberalism, după mai mult de un mileniu de creştinism, populaţia îşi interiorizase morala creştină legată de Dumnezeu şi de tradiţia noastră milenară, mai ales că după reformele agrare din 1864 şi 1921, când fiecare familie rurală a fost împroprietărită cu câte 5 ha, ţăranii dobândiseră simţul proprietăţii.
,,Nu te despărţi de iluzii”!
După decenii de muncă pentru sine şi pentru apărarea ţării, ţăranii şi meşteşugarii începuseră să fie pătrunşi de cultul muncii, însă, în comunism şi în perioada post-decembristă, dezlănţuindu-se propaganda ateistă, morala creştină a fost afectată, în declinul şi în breşele acesteia infiltrându-se imoralitatea păgână a banului, acest tip de diversiune fiind relevat de perversitatea expresiei «religia, opium pentru popor», mai întâi naţionalizându-se şi colectivizându-se mijloacele de producţie, după aceea privatizându-se totul sau aproape totul, pentru a fi vândute la preţuri de nimic străinilor, simţul proprietăţii fiind astfel distrus, în locul acestuia inoculându-se indiferenţa colectivistă înainte de 1989 şi pasivitatea unei fericiri iluzorii, a unei libertăţi apropiată de anarhie, acest tip de atitudine fiind relevat de indolența expresiei «nu-mi pasă, mă doare-n c.., nu-i averea mea, e-a statului sau a firmei» care a privatizat patrimoniul naţional! În acest fel, am văzut că s-a convertit munca pentru sine în muncă pentru regim sau pentru firmă, începutul de cult al muncii a fost înăbuşit, în locul acestuia erupând şmecheria chiulului şi a furtişagului, un fel de hoţie cu acte, acest tip de comportament fiind relevat de causticitatea expresiilor «timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim» clamat atât de ostentativ în socialism, aşa cum se spune şi: «ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim» sau «pauzele lungi și dese, cheia marilor succese», pentru ca după 1989 să se spună: «totul poate să piară, că eu plec din ţară», astfel că la nivel de mase: înainte de 1989 structura societăţii era de aproximativ 90% rurală şi 10% urbană, urbanul având capacitatea să-i integreze pe puţinii imigranţi din rural , atraşi mai ales pentru munci în salubritate, canalizare, pavatul străzilor şi montarea liniilor de tramvai, mai târziu în adunarea gunoaielor şi folosirea containerelor de gunoaie în toate localităţile, până şi în satele cele mai sărace.
Astăzi, aşa cum vedem, cu întreg rural/urbanul devastate, hotărându-se dezindustrializarea rapidă, aşa cum în socialism se marşa pe lozinca de industrializare în ritm galopant, fiindcă jumătate din populaţia rurală (45% din populaţia totală) a fost dislocată pe şantiere şi în fabrici. Aceste mase, rupte din mediul rural şi-au pierdut din normele rurale şi, fiind de peste patru ori mai numeroase decât populaţia urbană, n-au putut fi asimilate de aceasta şi, deci, n-au dobândit nici norme urbane, rămânând fără nici un fel norme (anomice) şi, astfel, nevoite să-şi satisfacă necesităţile prin impulsii sau porniri psihice irezistibile, care după 1989 s-au convertit în furt, tâlhărie, viol şi crimă, în strânsă legătură cu prăbuşirea nivelului de trai al populaţiei sărace! Şi, cum aceste mase, în special navetiştii din ţară sau cei care au migrat în afara ţării, mai aveau legături cu populaţia rămasă în rural, satul s-a depopulat îngrozitor, viaţa celor rămaşi în sate fiind, prin proporţii covârşitoare, legată de vulgaritate şi agresivitate, asociată cu mediul urban, afaceriştii terenurilor arabile au devastat satul şi astfel că aşezarea istorică, pe niveluri valorice a populaţiei s-a prăbuşit într-o stare de amestecătură disperată.
Se pare că la nivel de individ: înainte de instaurarea comunismului, ţăranul posedând pământ, animale şi atelaje, era stăpân, conducându-şi singur avutul, era şi manager,, gândindu-şi singur treburile, fiind şi… specialist, însă, în socialism, ţăranul, după ce i s-a luat totul şi a fost deportat ca necalificat pe şantiere sau în fabrici, a decăzut din stăpân în slugă, din manager în slugă, din specialist în slugă obedientă şi supusă deciziilor propagandiştilor de partid, distrugându-i-se astfel personalitatea şi, deci, decăzând din om în neom.
Sub aspect valoric, îaninte de epoca socialistă, societatea se structurase valoric, sub formă de piramidă, vârful acesteia, de la savanţi la ţărani gospodari, constituind elitele, care au fost apte să asigure modelarea, motivarea, mobilizarea, propulsarea şi direcţionarea societăţii la toate nivelurile sale şi în toate structurile constitutive ale organizării sociale. În vremea socialismului, elitele fiind, iniţial, năucite de barbaria schimbărilor şi, apoi, supuse sălbatic nimicirii, societatea a fost decapitată valoric, astfel că din moment ce vârful piramidei a fost spulberat, legătura realizată prin sine de către vârf, între muchiile laterale ale piramidei a fost distrusă şi, deci, piramida socială s-a dezmembrat, straturile sale prăbuşindu-se într-o masă informă, la discreţia hoardelor de propagandişti de partid, demagogi şi semidocţi de de ultimă speţă. Dar, cum se întâmplă că fără structură nu există ierarhie, fără ierarhie nu există autoritate, fără autoritate nu există ordine, fără ordine, nu există funcționalitate, fără funcționalitate nu există dezvoltare, reiese că regimul de dinainte de 1989 şi mai ales harababura de după 1989, au bulversat, au răvăşit şi au prăbuşit societatea românească, astfel că între societatea, populaţia şi persoana de până la socialism, dar, mai ales la populaţia de după lovitura de stat din 1989, ţara nu mai păstrează absolut nici o legătură cu istoria milenară a neamului, ceea ce înseamnă că regimul neo-liberalismului şi al globalismului, ca şi regimul de dinainte de 1989, prin «opera de formare a omului de tip nou» au distrus absolut toate calităţile umane, în locul lor inoculând cele mai imprevizibile monstruozităţi, fără să fi insuflat vreo calitate, fiind plauzibil a se afirma că aceste «regimuri de import» au decerebrat, cel puţin din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, societatea românească. Astfel, deşi în societatea noastră, încă mai există oameni de certă inteligenţă teoretică (apţi de realizări teoretice înalte, precum unii universitari, cercetători, medici, farmacişti, scriitori) sau de certă inteligenţă practică (apţi de realizări practice înalte, precum unii medici chirurgi şi dentişti, ingineri, artişti plastici, balerini, sportivi, artizani, meseriaşi), din punct de vedere, însă, al inteligenţei emoţionale, o parte dintre ei se manifestă naiv, hrănindu-se cu iluzii importate din modele străine, aderând la/sau optând pentru partide şi candidaţi de cea mai anchilozată factură demagogică, înghiţind cu silă vomismentele unor televiziuni şi ziare de propagandă globalistă şi de livrare a unor produse prezentate pe piaţa vânzătorilor de iluzii sau a făţarnicelor târguri de Crăciun cu care au împânzit ţara!
(VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
