– Rep. Neiculiţă Costache, care a fost crezul vieţii matale atât de trecătoare, pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu?
– CB: ,,Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”!
– Rep. Acesta e un principiu pe care îl impune arta modernă şi în care ai crezut matale cu atâta pasiune creatoare?
– CB: ,,Arta modernă nu e un capriciu particular sau trecător”!
– Rep. Înţeleg destul de bine că vrei să ne spui mai degrabă, ceea ce nu este arta modernă, dar, totuşi, eu aş dori să ştiu şi ceea ce este ea!
– CB: ,,Arta modernă înseamnă să mergi pe propriile-ţi picioare”!
– Rep. Mi se pare destul de metaforic răspunsul acesta, dar, aş dori şi un răspuns ceva mai explicit, legat mai mult de lumea în care trăim!
– CB: ,,Dacă arta modernă bate pasul pe loc, asta se datorează milioanelor de impostori hrăniţi de stat, care o batjocoresc în surdină de dimineaţa până seara”!
– Rep. Cred că acest lucru ar trebui să-l audă şi să-l vadă cu mare atenţie toţi politicienii noştri de astăzi din România!
– CB: ,,Artele bat pasul pe loc din cauza falsei istorii care li se atribuie şi a direcţiei în care sunt duse”!
– Rep. Spusele matale se referă în exclusivitate la arta modernă sau…?
– CB: ,,Arta nu e nici modernă, nici veche, este artă”!
,,Misiunea artei este să creeze bucuria”!
– Rep. Propun ca să ne referim puţin la «arta veche sau arta primitivă», cum o numeşti de multe ori!
– CB: ,,În artă nu trebuie căutată naivitatea. Nu naivitate vedem în arta primitivă, ci forţă şi voinţă! Şi cu cât este mai mare şi mai puternică voinţa, cu atât mai mult ne apare naivitatea, dar nu este naivitate! Este mare voinţă care merge sau care iese de la sine fără să fie convertită sau împiedicată de nimic. Este frumosul care se naşte ca o plantă şi se dezvoltă conform destinului său!
– Rep. Foarte frumos şi cu elocinţă spus, pare desprins ceva din ideile lui Nietzsche!
– CB: ,,În artă nu există străini”!
– Rep. Nici ierarhiile şi clasificările pe care analiştii şi criticii le invocă de multe ori?
– CB: ,,În artă nu există I-ul, al II-lea, al III-lea”!
– Rep. Şi-atunci, cum se transfigurează această artă?
– CB: ,,Arta este ca o epavă în plină lumină. Toţi sunt artişti”!
– Rep. Şi cum se regăsesc pe deplin aceşti artişti în templul de aur al creaţiei autentice?
– CB: ,,De când au fost inventaţi artiştii, artele şi-au luat tălpăşiţa”!
– Rep. Dar, matale nu te socoteşti un artist? Un creator al transfigurării ideilor?
– CB: ,,Artiştii au ucis arta”!
– Rep. Nene Costache, dar, artiştii, nu pot să fie asemeni răspânditorilor fricii de pandemie!
– CB: ,,Nu există artişti, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze în bucurie, să cânte asemenea păsărilor. De îndată ce apare artistul, arta moare”!
– Rep. Crezi în suferinţa cretoare a căutătorului de absolut?
– CB: ,,Nu cred în suferinţa creatoare. Misiunea artei este să creeze bucuria. Nu se poate crea artistic decât în echilibru şi în pace sufletească”!
– Rep. E un fel de «hedonism» (filosofia plăcerii) sau chiar un fel de «eudemonism» (filosofia dobândirii fericirii), cum apare la grecii antici?
– CB: ,,Plăcerea cu care lucrează artistul e inima artei lui…Fără inimă, nu-i artă! Cea dintâi condiţie e să-ţi placă ţie, să îndrăgeşti, să iubeşti fierbinte ceea ce faci! Să fie bucuria ta. Prin bucuria ta, să dai bucurie oamenilor”!
– Rep. Dar, artistul, ce rol mai are, Nene Costache? Pentru că matale spuseşi că ,,artiştii au ucis arta”!
– CB: ,,Marii artişti ai antichităţii pot fi comparaţi cu un echilibrist care merge pe o sârmă foarte subţire”!
– Rep. Şi cum se manifestă ,,iubirea fierbinte” despre care vorbeşti cu atâta patos?
– CB: ,,Artistul este cel ce iubeşte lucrurile pentru ceea ce sunt, nu pentru a şi le băga în buzunar”!
– Rep. Cred că e vorba despre un buzunar mult prea mare, în care nu poate să fie ascuns absolutul prin metamorfozele creaţiei autentice!
– CB: ,,Un artist devărat face lucrurile fără să vrea”!
– Rep. Ei, Doamne, chiar fără să vrea? Dar, falsul artist, cum ne apare ca făptură?
– CB: ,,Un fals artist face lucrurile pentru glorie”!
– Rep. Aşa că…«Sic transit gloria mundi», am putea spune! Astfel cugetând, cred că există artişti şi artişti, pentru că aşa a fost şi va fi de când lumea!
– CB: ,,Există artişti care lucrează pentru toată lumea şi există alţii care lucrează doar pentru ei înşişi”!
,,Artistul nu-i animal de lux, ci animal auster”!
– Rep. Adevărata artă, nu poate fi o creaţie egoistă, iar a crea doar pentru sine e o absurditate! Doar, ne spuneai că arta aduce bucurie în sufletul oamenilor, aşa că menirea unui artist este de a dărui bucurie celorlalţi!
– CB: ,,Artiştii s-au înrobit, ca atâţia alţii care fac o meserie care nu este a lor, şi astfel a fost ucisă bucuria de a crea”!
– Rep. Da, dar, artistul adevărat este mai mult decât un meseriaş, pentru că el caută în permanenţă să te îndemne ,,să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”, nu aşa ne spuneai la începutul dialogului nostru?
– CB: ,,Aceasta este menirea noastră, a artiştilor, să dezvăluim frumuseţea”!
– Rep. Nene Costache, îmi stăruie în minte un lucru pe care mi-l spuseşi mai înainte, că artiştii sunt ,,oameni care simt nevoia să lucreze în bucurie, să cânte asemenea păsărilor”, te rog să-mi spui mai clar, ce înseamnă acest lucru?
– CB: ,,Într-o bună zi, o pasăre a intrat în atelierul meu. Când a vrut să iasă, nu şi-a mai găsit drumul şi s-a lovit, speriată, de geamuri şi de pereţi. O altă pasăre mi-a intrat în atelier, s-a odihnit o clipă pe un soclu şi apoi şi-a luat zborul, aflând firesc calea care duce spre cer. La fel se întâmplă şi cu artiştii”!
– Rep. Bine, dar, oricum, cu artistul mi se pare că e altceva!
– CB: ,,Artistul nu-i animal de lux, ci animal auster”.
– Rep. Dar, această austeritate înseamnă şi o meditaţie profundă, înseamnă o detaşare de ceea ce poate să reprezinte efemerul acestei vieţi! Iar, arta, mi se pare că…
– CB: ,,Arta dă naştere ideilor, ea nu le reprezintă, ceea ce înseamnă că o adevărată operă de artă se naşte intuitiv fără raţiune preconcepută. Căci ea este raţiunea însăşi, nu poate fi explicată a priori”!
– Rep. Crezi că ar mai fi unii critici de artă care să conteste genialitatea unei opere căreia i-ai consacrat întreaga viaţă?
– CB: ,,O operă de artă nu trebuie judecată după felul în care este făcută, ci după ceea ce conţine”!
– Rep. Şi dacă ea conţine acel absolut pe care oamenii nu îl înţeleg îndeajuns prentru că se confruntă cu efemerul unei vieţii relative şi relativizante?
– CB: ,,Opera de artă exprimă tocmai ceea ce nu e supus morţii. Ea trebuie creată însă într-o formă care să însemne o mărturie a vremii în care a trăit artistul”!
– Rep. Mi se pare că există o mare deosebire între pătrunderea absolutului şi frumuseţea operei de artă!
– CB: ,,E nevoie ca viaţa individuală să fie resorbită în gândirea universală, pentru ca frumuseţea operei să devină evidentă pentru toată lumea”!
– Rep. Care este principala coordonată, una definitorie a operei de artă?
– CB: ,,O operă de artă plastică trebuie să aibă frumuseţe şi ritm şi să fie o compoziţie completă din toate punctele de vedere”!
– Rep. Nene Costache, aş dori să încheiem dialogul nostru de azi cu o referire la o idee pe care am invocat-o la început, aceea privitoare la arta modernă şi la eforturile celor care au promovat şi promovează această artă în viitor!
– CB: ,,Nimic nu a dăunat mai mult artei moderne, şi de fapt întregii arte şi judecăţi sănătoase, decât avalanşa de pseudo-artişti care, neavând nimic de spus, au vrut să vorbească o limbă pe care n-o cunoşteau. Să nu confundăm arta modernă cu artiştii moderni, să nu confundăm realitatea cu aparenţele”! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
