– Rep. Neiculiţă Costache, te rog, spune-mi dacă eşti mulţumit de modul în care ai fost omagiat în acest an în Gorjul care se cutremură mereu, dar, mai ales, dacă te declari satisfăcut de TEDEUM-ul de la Mănăstirea Lainici, de sâmbătă, 23 martie!
– CB: ,,Nu vom ajunge niciodată să fim destul de recunoscători faţă de pământ”!
– Rep. Dar, nu numai la recunoştinţa faţă de pământ mă refer, ci, la oameni, la modul în care unii indivizi care se intitulează brâncuşiologi de meserie au impresia că au descoperit la matale miracolul şi esenţa actului creator, al simplităţii şi al esteticii artei moderne!
– CB: ,,Ar fi mult mai firesc ca rânduiala oamenilor să fie orizontală, asemenea firelor de grâu care se desfăşoară, pe întinsul lanului şi primesc, la fel şi bătaia vântului, şi arşiţa soarelui, şi ploaia şi lumina şi binecuvântarea cerului”!
– Rep. Asemenea oameni cu pretenţia de «specialişti» se intitulează chiar gânditori ai actului creator, au cărţi scrise prin care îşi declară singuri competenţa în pătrunderea actului creaţiei artistice, mai ales atunci când sunt şi lăudaţi la superlativul absolut!
– CB: ,,Dacă tăiem în două sfera gândirii omeneşti, vedem că în centru este negură beznă şi cu cât ne apropiem de margine se luminează din ce în ce mai mult. De aci vine că sunt minţi luminate şi minţi întunecate, numai că substanţa e aceeaşi. Dacă turburăm o apă limpede şi vice versa, ea tot rămâne apă”!
,,În lumea mea, nu mai există lupta pentru un loc mai sus”!
– Rep. Poate că unii vor să-şi afirme «personulitatea» şi să se vadă pe ei înşişi, cât mai sus, în vârful piramidei sociale!
– CB: ,,În lumea de azi, toţi vor să ajungă în vârful piramidei; ajunşi sus, cad fatalmente de partea cealaltă”!
– Rep. Ei sunt saducheii, grandomanii, aroganţii şi cei plini de bani şi de mândrie, care nu se gândesc nicidecum la lumea cea veşnică din ceruri, ci caută veşnicia aici, pe pământul care se cutremură aproape zi de zi, nicidecum în mirifica înălţare în lumina raiului ceresc!
– CB: ,,În lumea mea, nu mai există lupta pentru un loc mai sus – piramida e demolată, câmpul este infinit – fiecare se află cu ceea ce a adus, îşi are locul, nu e nici mai mare, nici mai mic, n-are nici mai multe merite, nici mai multe defecte, este ceea ce este”!
– Rep. Neicuiţă Costache, ce întrebare ai adresa acestei lumi, acestei omeniri făţarnice şi în goană nebună după înavuţire, după glorie, după funcţii bine plătite, când vezi oamenii aceştia care vor să se afirme chiar şi prin sfântul tău nume?
– CB: ,,De ce alergi Omenire spre întuneric, când Domnul ţi-a dat atâta lumină? De ce Omenire, îţi potoleşti setea cu otravă şi întorci spatele plăcerilor ce sunt la îndemâna ta”?
– Rep. Te-ai întrebat vreodată, de ce am venit noi, ca oameni, pe acest pământ?
– CB: ,,De ce am venit pe acest pământ ca oameni? De ce n-am venit ca animale, am fi fost mai puţin pedepsiţi – vezi? Omenirea este râia pământului şi cel pe care-L numim Dumnezeu ţine pământul în pântecele său şi-ţi închipui că nu este prea liniştit cu tot prăpădul pe care-l face omenirea”!
– Rep. Există vreo perspectivă de eliberare, de scăpare a omenirii din marasmul bolilor, al crizelor şi al cutremurelor?
– CB: ,,Omenirea s-a fezandat în sucul preparat de ea şi conştient sau inconştient vrea să iasă din el”!
– Rep. Dacă nu este nici o perspectivă de ieşire, ce sfat le mai poţi da oamenilor care orbecăie şi care sunt rătăciţi în ceea ce înseamnă noaptea minţii?
– CB: ,,Deschideţi porţile ciumei şi tuturor nenorocirilor pentru a elibera Pământul de mizerie! Omenirea este râia Pământului”!
– Rep. E prea necruţătoare direcţia şi e prea fără de Dumnezeu, aşa că…
– CB: ,,În echitatea absolută suntem zei. Specia omenească este mai puţin aproape de Dumnezeu decât animalele”!
,,După ce voi muri, mă vor sfâşia păsările de pradă”!
– Rep. De aici, din raiul ceresc, mi se pare că ai devenit cam pesimist în ceea ce priveşte viitorul oamenilor de pe pământ!
– CB: ,,Când te gândeşti că întreaga omenire se află pe o sferă care călătoreşte în spaţiu învârtindu-se în jurul ei şi care se îndreaptă nu se ştie încotro, devii conştient de micimea fiinţei omeneşti şi de deşertăciunea ambiţiilor sale”!
– Rep. Da, dar sunt unii atât de ambiţioşi, încât ar călca şi peste cadavre, numai să-şi atingă interesele lor meschine!
– CB: ,,Există oameni aşezaţi la vârf, care ar trebui să rămână jos şi vice versa!
– Rep. Îmi spunea cineva că o asemenea ierahizare e valabilă numai în rândurile armatei, ale gradelor militare galonate care numără soldaţii la raportul de seară!
– CB: ,,Suntem aceiaşi cu toţii. Ne separă doar cunoaşterea lucrurilor şi părerea celorlalţi”!
– Rep. Cred că ne-am îndepărtat puţin de problema pe care voiam s-o discut cu matale, aşa că aş dori să-mi spui, care este morala celor care vor să te cinstească prin cuvinte bine «lustruite»şi oficializate la o zi de comemorare?
– CB: ,,Morala este doar un accesoriu al echilibrului”!
– Rep. Care echilibru îi cere omului să mai fie şi cinstit, aşa este?
– CB: ,,Cinstea e o floare foarte rară. Ea nu creşte niciodată în hangare”!
– Rep. Poate că e o problemă de conştiinţă, de educaţie a caracterului, aşa că un asemenea lucru presupune o analiză mai amplă!
– CB: ,,Conştiinţa este o părticică dezvoltată din inconştienţa noastră”!
– Rep. Încă o dată, mă impresionezi şi mă surprinzi cu ideile matale despre oameni, despre lume, despre cinste ş despre adevăr! Am uitat să te întreb, care consderi că este crezul pentru care ai da totul şi chiar ai băga mâna în foc?
– CB: ,,Deşteaptă-te om/ Pe drumul bun porneşte/ învinge trândăvia şi lenea ce te opreşte./ Tu ca vulturul te-avântă spre sferele senine./ Dar lumei cântă. Uită-te pe tine”!
– Rep. Doamne, că minunate sunt spusele acestea, chiar versurie sunt frumos măiestrite! Nene Costache, brâncuşiologii din Gorj şi de aiurea se vor osteni ca să scrie şi alte volume despre personalitatea matale, despre opera pe care ai lăsat-o oamenilor!
– CB: ,,Am refuzat să mi se scrie volume. Orice ieşire în arenă o consider ca un sfârşit! Şi eu mai am multe de spus”!
– Rep. Te-ai gândit cu atenţie la ceea ce vei însemna pentru brâncuşiologi, după ce vei sfârşi trupeşte pe acest pământ?
– CB: ,,După ce voi muri, mă vor sfâşia păsările de pradă”! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
