La o privire atentă asupra modului cum se face educaţia patriotică la nivelul învăţământului preuniversitar, unii specialişti de la nivelul abordărilor academice vorbesc despre o veritabilă «cruciadă» împotriva disciplinelor şcolare prin care se asigură formarea culturii generale şi educaţia patriotică a elevilor din ţara noastră, cum că se repetă situaţia din anii 1948-1958, din perioada ocupaţiei sovietice, când la nivelul învăţământului mediu era eliminată noţiunea de «liceu», fiind socotit un concept legat de o instituţie burgheză, fiindcă s-a eliminat limba latină, istoria românilor a devenit istoria RPR, iar geografia României a fost înlocuită cu geografia URSS, când în istoria literaturii române erau menţinuţi doar scriitorii care au exprimat interesele ţărănimii şi muncitorimii, marele Mihai Eminescu fiind prezent doar prin poezia «Împărat şi proletar», iar Mihail Sadoveanu era redus la romanul «Mitrea Cocor», cultivându-se ideea că «lumina vine de la Răsărit», din ţara socialismului victorios şi a idelurilor înalte! După evenimentele din 1989, s-au inversat punctele cardinale, pentru că «lumina vine de la Apus», de la UE şi din SUA, unde există o adevărată democraţie neoliberală şi o libertate fără graniţe, pentru că, vezi, Doamne, avem siguranţa persoanei şi a statului de drept. E greu de apreciat dacă se poate vorbi despre o strategie sănătoasă a celor care au lansat şi lansează sintagme de genul «România Educată», cu planuri de învăţământ parfumate politic, deoarece, ar însemna să credem în hemoragia verbală despre reformă, despre spiritul civic sau despre democraţia originală, cu care pretinşii reformatori vor să prostească lumea, în situaţia în care aceştia au decis la comandă politicianistă să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume, la ştergerea identităţii naţionale şi la transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi fără istorie, dar, mai ales, fără viitor.
,,Istoria este cea dintâi carte a unei naţii”! (Nicolae Bălcescu)
Prin urmare, s-a pornit pe o cale comandată din exterior, în condiţiile în care guvernanţii noştri din ce în ce mai debusolaţi, au devenit «peşti» în plasa străinilor! Poate că nu s-a spus direct să fie scoasă istoria românilor, să fie intoxicată limba română cu termeni importaţi, pentru a dovedi că suntem cu adevărat europeni, democraţi, demni de UE şi NATO, dar, în acest fel au înţeles liderii noştri politici că trebuie procedat, pentru a da bine în ochii organismelor europene şi transatlantice! S-a acţionat diabolic pentru distrugerea economiei naţionale, prin aducerea românilor în situaţia de a-şi părăsi ţara în căutarea unui trai mai bun, prin vinderea la preţuri de nimic a bogăţiilor naţionale, iar, învăţământul a fost supus unor aberante reforme care au maculat continuitatea acestuia, chiar dacă s-au mai păstrat şi unele discipline de învăţământ prin care se mima conştiinţa şi demnitatea naţională. Din acest motiv, s-a declanşat o reformă radicală, când istoria a fost redusă la numai o oră pe săptămână, chiar minimalizată, ca o materie lipsită de importanţă, în timp ce au fost introduse alte discipline, artificiale, fără rădăcini într-un teritoriu epistemologic, precum: «Educaţie pentru cetăţenie democratică», «Educaţie interculturală», «Educaţie pentru drepturile copilului» şi chiar «Educaţie sexuală», totul încadrându-se într-un plan de a dezagrega şi de a compromite materiile fundamentale prin introducerea unor discipline cu titulaturi «civice», pe de o parte, pentru a limita posibilitatea elevilor de a înţelege realitatea în ansamblul său, pe de altă parte, pentru a se considera că orarul este supraîncărcat, copiii sunt supuşi unui efort prea mare, drept pentru care se impune descongestionarea acestuia, în acest fel soluţia preconizată fiind eliminarea sau reducerea unor materii de bază. «Specialiştii» ministerului de resort se făceau a nu şti că istoria este 
o ştiinţă generală, care se referă la toate aspectele vieţii umane, de la cele materiale la cele spirituale, de la viaţa de familie, la cea în colectivităţi mari, inclusiv naţionale, de la patriarhat la democraţie sau dictatură, de la independenţă la dominaţia străină şi aşa mai departe! Aceşti pretinşi «specialişti» urmăreau şi mai urmăresc, încă, prin golirea istoriei de conţinut, ca ea să apară ca o materie aridă, vetustă, ca o succesiune de date greu de reţinut, care încarcă memoria elevilor, ceea ce înseamnă că trebuie minimalizată sau chiar eliminată, pentru a şterge memoria poporului român! Guvernanţii de azi, ca şi cei de dinaintea lor, nu se preocupă ca să dezvolte o viziune proprie asupra viitorului României, să elaboreze un proiect durabil de ţară europeană, ci, aşteaptă să primească indicaţii de la UE pe care să le aplice cât mai servil, pentru a primi calificativul de bună ascultare! Din păcate, această atitudine slugarnică, nu numai că nu generează aprecierea granzilor Europei, dar, acutizează dispreţul şi sfidarea lor! Desigur, cunoscând istoria, elevii ar putea să afle din şcoală că un Ion I.C. Brătianu sau un Nicolae Titulescu nu ezitau să se confrunte cu marii lideri politici ai vremii lor, atunci când marile puteri încercau să nu respecte drepturile şi demnitatea României! Iată, Ion I.C. Brătianu se adresa parlamentarilor români în noiembrie 1919 prin cuvintele: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă o mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume, fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”! Ce cuvinte pilduitoare şi câtă dovadă de moralitate! Din păcate, astăzi se consideră că asemenea cuvinte memorabile nu trebuie cunoscute de către elevii României şi de aceea se propune diminuarea sau chiar eliminarea istoriei din procesul de învăţământ, fără să se arate, ce fel de pericole prezintă studiul istoriei şi pentru cine? Pentru guvernanţii trădători de ţară, istoria este un «pericol» pentru că elevii noştri şi românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului, şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi! Este mai mult decât evident faptul că prin cunoaşterea istoriei, oamenii învaţă din experienţa înaintaşilor, pentru a evita greşelile şi pentru a vedea mai clar şansele de reuşită!
,,…Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul”! (Nicolae Bălcescu)
Îndepărtarea tineretului de cunoaşterea trecutului neamului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de nesiguranţă, de frică şi de neîncredere pentru ziua de mâine! Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale ţării, de care se ocupă politicienii de carton care ne guvernează atât de lamentabil! Prin metode dintre cele mai propagandistice, se cultivă în mintea copiilor înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni, mai ales că de aici şi până la dezintegrare nu mai este decât un pas. În acest fel, reiese pregnant importanţa istoriei ca materie de studiu în formarea intelectuală, morală şi spirituală a unui elev de gimnaziu şi, mai departe, de liceu! Pentru că marele nostru istoric, Nicolae Iorga spunea: „Istoria, care se putea crede până acum că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate! Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană; şi pentru chibzuirea împrejurărilor, şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”, iar, astfel de cuvinte care au fost rostite în urmă cu peste opt decenii, sunt pe deplin valabile şi astăzi! Prin studiul istoriei se cultivă demnitatea naţională şi cunoscând ceea ce au făcut alte popoare, se stimulează dorinţa de afirmare proprie, de a construi şi de a pune în valoare capacităţile native, dobândite prin studiu aprofundat. Românii trebuie să fie mândri că strămoşii lor au construit mănăstirile de la Voroneţ, Curtea de Argeş şi Sâmbăta, podul de la Cernavodă şi Transfăgărăşanul sau Canalul Dunăre-Marea Neagră, că au dat ţării lor şi lumii o serie de mari domnitori şi oameni de ştiinţă precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu Spătarul, Nicolae Iorga, Victor Babeş, Ioan Cantacuzino, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, George Emil Palade, Henri Coandă şi alţii! La orele de istorie, elevii pot afla că în momente de cumpănă, românii s-au ridicat să lupte, chiar cu preţul vieţii, pentru neatârnarea şi demnitatea patriei, aşa cum au făcut-o la Rovine, la Vaslui, la Plevna, la Mărăşeşti, la Oarba de Mureş etc. Deci, eliminarea sau diminuarea orelor de istorie, de limba şi literatura română, scoaterea limbii latine din şcoală, toate fac parte din «reforma» care urmăreşte să arunce poporul român la periferia Europei, pentru ca elevii să nu afle niciodată de cuvintele Domnitorului Petru Rareş, care spunea: ,,Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
