Aşa cum am subliniat în prima parte a materialului, în ultima săptămână a lunii august, în cadrul ciclului de manifestări educaţionale desfăşurate sub genericul «Săptămâna porţilor deschise», joi, 26 august 2021, la sediul Universităţii «Constantin Brâncuşi», din Strada Tineretului, nr. 4, Târgu-Jiu, a fost organizată o reuşită şi amplă sărbătoare-jubileu, prilejuită de împlinirea unei jumătăţi de veac de la terminarea cursurilor liceale de către Promoţia 1971 a Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti! Vom analiza şi partea finală a discursului domnului Adrian Gorun, iniţiatorul şi organizatorul sărbătoririi, fiind unul unul dintre absolvenţii Promoţiei 1971, pentru a reţine modul în care vorbitorul a căutat să convingă cu argumente peremptorii, dacă mai era nevoie, că viaţa noastră este o succesiune de clipe trăite în îngemănarea bucuriilor şi a tristeţilor, a împlinirilor cu căderile abrupte, a speranțelor cu dezamăgirile imanente, pentru a reconstitui acele clipe asociate cu intensități purtate de fiecare în suflet, ca nişte adevărate peceți ale firii, deoarece: ,,Noi am avut șansa de a avea o adevărată școală, o școală în care au trudit dascăli eminenți, a căror valoare – științifică, profesională, morală, umană – a dus la modelarea discipolilor lor. Modele de știutori de carte, modele de pedagogi, modele de oameni, magiștrii noștri și-au întipărit aleasa personalitate în conștiința noastră, rămânând de-a pururi – pentru toți elevii lor – repere dezirabile de viață. Dovadă incontestabilă a acestei judecăți axiologice este faptul că, deși cei mai mulți dintre cei ce ne-au plămădit ca oameni, nu mai sunt fizic, azi, printre noi, ei au rămas prezenți în mințile și inimile noastre, bucurându-se de venerație, înalt respect și profundă recunoștință. I-am omagiat și-i voi omagia până în ultima clipă! Aceasta este lumea profesorilor care au contribuit la formarea noastră ca oameni. Și chiar dacă succinta mea evaluare conține și note de subiectivitate, afirm, azi, după 50 de ani, că noi, promoția 1971 a Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbunești, am avut și șansa, și privilegiul de a fi discipolii unor magiștri de mare valoare. Vă mulțumim, doamnelor profesoare și domnilor profesori, oriunde vă aflați acum, și vă asigurăm că plinul din inima și mintea noastră, la care ați contribuit, va reprezenta etalonul de raportare pentru totdeauna. Vă iubim și vă respectăm…! Acum, iată, suntem din nou ACASĂ, adică, în casa noastră perenă, dulce povară a tinereții inconfundabile, plină de avânt și dătătoare de speranță, povară purtată pe valurile vieții creatoare de nostalgii iremediabile, dătătoare de sensuri metafizice care ne activează conștiința reflexivă de-a pururi”, a conchis, în alocuţiunea sa plină de expresii emoţionante, domnul Adrian Gorun! În continuare, domnul rector, prof. univ. dr. Sorin Purice, a vorbit despre «urcuşul» carierei lui Adrian Gorun, tocmai în ziua de Sf. Muc. Adrian şi Natalia soţia sa, lansând retorici despre menirea filosofului în ziua de azi! ,,Din punctul meu de vedere, Adrian Gorun este filosof, chiar, mai mult decât filosof, mentor pe această cale a filosofiei, a precizat domnul Purice, ştiindu-se că «fişa postului» unui filosof este de a explica lumea cu bunele şi cu neajunsurile ei, pentru a atrage atenţia asupra soluţiilor dorite sau nedorite”, după care venerabilul profesor Nicolae Pârvulescu s-a lansat într-o parabolă sui generis despre o pretinsă controversă între «teoreticieni» şi «microbişti», pe tema delicată a bastonului…eleganţei cu pălărie şi a henţului…de fantezie! Păcat că «momentul» Nicolae Pârvulescu, prezentat prin «skype», s-a suprapus cu prezenţa la microfon a domnului director Sabin Rogojeanu, cel care avea de spus multe lucruri interesante!
,,Am fost la doctor şi l-am întrebat: doctore, ai ceva împotriva tusei? Şi mi-a răspuns: n-am nimic, tuşeşte liniştit”!
Pentru întreaga audienţă, gala umorului profesionist a fost susţinută cu multă inspiraţie şi cu «lipici» la public de către inegalabilul Horaţiu Mălăele, care a mărturisit cu subtilitate: ,,Mă bucur că sunteţi veniţi într-un număr atât de…compact la această aniversare, pentru că şi eu împlinesc aceeaşi vârstă şi acelaşi număr de ani de la terminarea liceului, sunt prestator de «servicii culturale» către populaţie şi am să vă spun nişte lucruri la care am avut acces şi care au avut un anumit succes! Văd acolo pe cineva încruntat, nu se aştepta să mă vadă, dar, unde e lipsa, prezenţa nu contează! Dacă v-aţi adunat şi pentru mine, înseamnă că sunteţi nişte oameni de nespus! Ieri, am bătut patru ore cu pumnul în masă de-au zis vecinii că fac şniţel! Am fost la doctor şi l-am întrebat: doctore, ai ceva împotriva tusei? Şi mi-a răspuns: n-am nimic, tuşeşte liniştit! De multe ori, omul când tuşeşte, nu se mai duce la doctor, se duce la teatru! Am întrebat, în cele din urmă: doctore, cât mă costă consultaţia? Te costă 300 de euro! Cum, doctore, 300 de euro, pentru două vorbe? Da, da, pentru astea două vorbe, eu am învăţat 40 de ani! Mă vede un vecin pe scara blocului: Ce faci, vecine, eşti bolnav? Nu sunt bolnav, dar, de ce mă întrebi? Pentru că am văzut doctorul ieşind de la tine şi am crezut că eşti bolnav! Păi, şi eu am văzut un soldat ieşind de la nevastă-ta şi am crezut că a izbucnit războiul! Avantajul burlacului este acela că poate coborî pe oricare parte a patului! Am 59 de ani, dar treizeci mi i-a mâncat nevastă-mea! Pe nevastă-mea am cunoscut-o la un dans! Ştiţi că un dans e o propunere pe verticală, pentru o speranţă…orizontală! După prima noapte de orizontală, nevasta mă întreabă, numai asta ştii să faci? Ce salariu ai? La care mi-a zis: Şi salariul e mic! Dar, ce mai e mic? Clopoţelul! Mă întreabă nevasta: Spune-mi, sunt o femeie perfectă? Eşti mult mai mult, i-am răspuns! Cu cât, mai mult? Cu vreo 60 de kilograme! Eu am 80 de kile şi sunt obez! Ea are 140 şi e…puţin grăsuţă! Adică, vrei să spui că sunt grasă? Nici vorbă, corpul conţine cam 80% apă, şi nu eşti grasă, eşti…inundată! Când bărbatul tace, înseamnă că e filosof, iar când tace femeia, înseamnă că nu are gura mare! Mă sună nevasta speriată: vino repede, copilul a înghiţit linguriţa! După care, mă anunţă imediat: nu te speria, am găsit alta! Ieri, când am venit acasă, nevasta mi-a spus că celălalt copil, cel de trei ani, nu e al meu! Am fost distrus! Ea mi-a dat telefon şi mi-a reproşat: altădată, să fii atent ce copil iei de la grădiniţă! Prostule! La fel e şi atunci când eşti mort, durerea nu o simţi tu, o simt ceilalţi! La fel se întâmplă şi când eşti prost, alţii sunt cei care simt durerea! Dar, întotdeauna, prostia se plăteşte! Uitaţi-vă ce lefuri au politicienii! Culmea prostiei este că din trei politicieni, unul e la fel de prost ca şi ceilalţi doi! De fapt, ce este viaţa? Viaţa este un venit şi-un dus! Guvernanţii ne promit că în anul 2021, toţi românii vor avea slujbe care vor fi oficiate de către preoţi şi de către…mitropoliţi! Se spune că în anul 2021, până la sfârşit, va fi Apocalipsa! Toată lumea va muri! Cine vrea să mai trăiască, să vină la noi în România, că noi vom sfârşi peste 3 ani! E bine că mai avem ceva viitor”! Am redat aceste «perle» umoristice, fiind convins că pentru un asemenea moment jubiliar sunt ca nişte «oaze» în pustiul deşertăciunilor vremurilor noastre! Ele merită să fie citite şi pregustate în fiecare seară a destăinuirilor despre paradisul şi infernul care se doresc a fi reflexele condiţiilor în care se conturează metaforele de circumstanţă ale acestei lumi!
,,Am găsit de cuviință să ne bucurăm împreună de un trecut care ne face tuturor, în mod egal, cinste, nouă și dascălilor noștri”!
În încheierea sărbătoririi jubileului prilejuit de împlinirea unei jumătăţi de veac de la terminarea cursurilor liceale de către Promoţia 1971 a Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun avea să spună cu glasul vibrând: ,,Nu am avut în intenție, în alocuțiunea mea, decât să exprim gânduri în calitate de gazdă, culegând din memoria proprie evenimente, fapte, oameni și întâmplări. Așa cum le-am trăit noi, în urmă cu peste 50 de ani, așa cum s-au durat în sufletul și mintea mea. Am găsit de cuviință să ne bucurăm împreună de un trecut care ne face tuturor, în mod egal, cinste, nouă și dascălilor noștri. Dar găsesc, tot de cuviință, să spun fără rezerve, că niciunul dintre noi nu este nici mai presus, nici mai prejos decât ceilalți. Toți, fără excepție, suntem și rămânem simpli membri ai unei familii unite, fiecare având același statut egal: acela de absolvent al Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti, promoția 1971. Între noi au rămas și vor rămâne aceleași relații, adânc structurate în suporturi afective, de stimă, respect reciproc, prietenie necondiționată. Vă iubesc și vă prețuiesc, în mod egal, pe toți! E o binecuvântare Dumnezeiască ziua de azi”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
