Educaţia…şi Lecţia de viaţă – La 50 de ani de la terminarea cursurilor liceale de către Promoţia 1971 a Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti (I) – ,,Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru fiecare zi și pentru fiecare clipă trăită, să-I mulțumim pentru acest crâmpei de timp care ne-a readus alături, după 50 de ani”!

1135

În ultima săptămână a lunii august, în cadrul ciclului de manifestări educaţionale desfăşurate sub genericul «Săptămâna porţilor deschise», joi, 26 august 2021, la sediul Universităţii «Constantin Brâncuşi», din Strada Tineretului nr. 4, Târgu-Jiu, a fost organizată o reuşită şi amplă sărbătoare-jubileu, prilejuită de împlinirea unei jumătăţi de veac de la terminarea cursurilor liceale de către Promoţia 1971 a Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti! Avându-l ca iniţiator şi organizator al sărbătorii pe unul dintre absolvenţi, în persoana domnului prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi», festivitatea a început cu primirea invitaţilor, prin înmânarea de mape, diplome, ecusoane şi măşti de protecţie anti-covid, urmată de tradiţionala întâlnire pe clase a «tinerilor» absolvenţi aflaţi acum la vârsta senectuţii, prin strigarea catalogului pe cele trei clase (A, B şi C), după care sărbătoriţii şi reprezentanţii instituţiei academice-gazdă au luat loc în elegantul şi spaţiosul Amfiteatru «Auditorium Maximus», locul de desfăşurare al unor interesante şi emoţionante alocuţiuni în plen, susţinute de către preşedintele Adrian Gorun, rectorul Sorin Purec, prof. Nicolae Pârvulescu, prin Skype, şi domnul director Sabin Rogojeanu! După un minunat spectacol de gală susţinut de către fascinantul şi încântătorul actor gorjean Horaţiu Mălăele, împreună cu talentatul violoncelist Adrian Naidin, a urmat vizitarea Muzeului care poartă pe frontispiciu numele «părintelui sculpturii moderne» şi al Universităţii «Constantin Brâncuşi», pentru ca ziua să se încheie spre seară cu o masă festivă servită la un restaurant din municipiu!

,,Din constrângeri de timp, azi o fac printr-o maximă esențializare, demnă de elevul din clasa a XII-a C”!
De departe, momentele de maximă atracţie ale sărbătorii au adus în primul plan al atenţiei doi veritabili vectori care au cucerit auditoriul, fiind amintită aici, mai întâi, alocuţiunea doctă, plină de sensibilitate şi extrem de riguroasă prin relevanţa şi eleganţa prezentării de către domnul Adrian Gorun, iar, în cel de-al doilea rând, momentul uriaş de umor nefardat care poartă amprenta unui nume sonor al teatrului românesc şi care se cheamă Horaţiu Mălăele! Pentru că încă suntem cu frunţile plecate şi apăsate de întristare la o zi după Sărbătoarea «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul», dar şi dintr-un motiv de spaţiu publicistic, vom prezenta, pentru astăzi, doar prima parte a materialului documentar despre această manifestare, urmând ca partea a doua, cea presărată cu umor de tot râsul, să fie difuzată ulterior! Vizibil marcat de emoţiile momentului, domnul Adrian Gorun a început prin a spune că: ,,Dumnezeu a rânduit să ne naștem și să trăim la întâlnirea a două veacuri, miluindu-ne în Atotputernicia Lui cu darul cel mai de preț care este VIAȚA. Această fire divină a plămădit firea fiecăruia dintre noi, croindu-ne căi nebănuite spre întâlnirea cu noi înșine, întru’ împlinirea sufletească, atât de necesară armoniei cu lumea în care am fost hărăziți să trăim. Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru fiecare zi și pentru fiecare clipă trăită, să-I mulțumim pentru acest crâmpei de timp care ne-a readus alături, după 50 de ani rătăciți de toți, dar şi de fiecare în parte, pe potecile pline de urcușuri și de povârnișuri ale vieții! Să-I mulțumim pentru adâncul mesaj divin pe care l-a sădit în fiecare, făcându-ne OAMENI, adică, ființe dăruite, dar care dăruiesc la rândul lor semenilor, deschizându-și larg ferestrele sufletului și ale minții spre a revărsa peste profanul cotidian acel sacru nemărginit ce ne-a fost dăruit ancestral! Fără această ambivalentă dăruire nu ne-am fi putut regăsi azi, aici, și nu ne-am fi putut bucura împreună de inegalabila clipă a regăsirii. Se cuvine să-i mulțumim colegului nostru drag, Viorel Negrea, suflet înflăcărat care, de câteva luni, prin strădanii susținute, secondat îndeosebi de la fel de dragii Ilie Budin și Ștefan Gugea, ne-a retrezit conștiința apartenenței, înflăcărându-ne spiritul și chemându-ne la rememorări adânc înfiripate în trecutul nostru tineresc inconfundabil. Ei ne-au reamintit, sondând în eul fiecăruia, că semnificația stă primordial în NOI, cei care am fost laolaltă cândva, împărțind frățește bucurii și restriști, împliniri și insuccese imanente vieții, tainele muncii de Sisif, fragmentele «culmilor Everestului» și adâncurile abisale ale oceanului înghețat al unei adolescențe efemere! Din constrângeri de timp, azi o fac printr-o maximă esențializare, demnă de elevul din clasa a XII-a C”!

,,Dascălii au avut harul de a ne face să retrăim evenimentele, posedând arta de a transfera trecutul în prezentul existențial”!
Încă de la început, câteva minute bune, domnul Adrian Gorun a vorbit cu admiraţie şi cu aleasă preţuire despre profesorul de Limba și literatura română, scriitorul Nicolae Pârvulescu, cel care s-a dovedit ,,o enciclopedie, modelul imaculat de dascăl și om, întruchipare perfectă a corectitudinii și a exigenței, de departe, cel mai prețuit profesor al meu, așteptând orele dumnealui cu o neliniște lăuntrică, venită parcă dintr-o curiozitate ancestrală, care a avut înțelepciunea să înțeleagă valoarea judecății definitorii pentru existența tragică a intelectualului desăvârșit ce era şi să fie el însuși, în fiecare moment al arderii sufletești, spre a răspândi lumina în mintea discipolilor”! Vorbitorul a ţinut să menţioneze faptul că profesorul Nicolae Pârvulescu s-a făcut apreciat și iubit, fiindcă respectul de sine se regăsea în modul în care își respecta profesia de dascăl valoros! În continuare, domnul Adrian Gorun a vorbit despre profesoara de limba rusă, doamna Liliana Manoniu, care a fost invitată să ia loc şi la prezidiul festivităţii, o femeie cultă, cu deosebit tact pedagogic, exigent, şi care se definea printr-un elegant stil aristocratic, acelaşi stil regăsindu-se şi în ţinuta exotică a profesorului de Limba latină, Vasile Șega, cu pălăria lui calabreză, ochelarii fumurii și geanta încărcată de cărți de care nu se despărțea niciodată la ore! Admirator declarat al dascălilor cu vocaţie, domnul Adrian Gorun s-a referit la profesoara de limba franceză, Nicolina Stana, păstrată în ,, geografia sufletului” ca un magister cu har, pentru ca aprecierile la adresa dirigintei, profesoara de istorie Gabriela Popescu, să exceleze prin cuvinte de admiraţie, deoarece ,,ne-a cultivat spiritul aureolant al trecutului nostru, ne-a sădit primele fragmente ale conștiinței identității de neam”, împreună cu profesorul Gheorghe Viscopoleanu, un excelent istoric, metodist, artizan al unor lecții foarte atractive şi cu multe informații, ,,care a avut harul de a ne face să retrăim evenimentele, posedând arta de a transfera trecutul în prezentul existențial” prin concursuri între clase şi chiar între licee! Făcând o referire succintă la disciplina matematică, vorbitorul a precizat faptul că liceul de pe cursul mijlociu al Gilortului avea câţiva ,,profesori de top”, aşa cum au fost: Anton Vișan, Mitrescu Iulian, Tomescu Maria, nefiind trecută cu vederea şi neuitata «domnişoară» Maria Mănucu, uşor marcată de prejudecăţi, apropiată ca stil și metodă de profesorul Vasile Șega! Prin cuvinte de respect şi de preţuire aleasă, vorbitorul a făcut o referire encomiastică la adresa profesorului de economie, Emanoil Cinteză, directorul liceului, posesorul unui stil rațional şi riguros, care conferea informației finalitățile pe care și le stabilea prin standarde bine definite, evitând încărcarea memoriei cu lucruri neesențiale, dar, totodată, fiind adeptul gândirii critice și numindu-i pe cei ce memorau mecanic sau își pierdeau timpul notând toate amănuntele în maculatoare, «tipicari de la Brăila», tocmai pentru a explica pe larg și a exemplifica procesele și fenomenele economice! Nu a fost uitată, pentru că nici nu putea să fie lăsată uitării, doamna Maria Burghiu, profesoara de filosofie și psihologie, cea care l-a îndrumat pe domnul Adrian Gorun către studiul disciplinelor socio-umane. Capitolul referitor la studiul fizicii l-a avut în atenţie pe domnul profesor Sabin Rogojanu, un dascăl modern, cu o pregătire și o rigoare de ţinută ce au impus respectul tuturor, un excelent metodist şi cu o viziune transdisciplinară. Aprecieri deosebite au fost făcute la adresa profesorilor de chimie, biologie, geografie și educație fizică, fiind nominalizaţi, printre alţii: profesoara Elena Băvița, o femeie frumoasă, fostă inspector general, profesorul Andrei Baciu, care ,,în perioada în care doamna Gabriela Popescu era în concediu de maternitate, ne-a fost și diriginte”, un loc aparte în memoria vorbitorului ocupându-l şi doamna Minodora Șerban, profesoara de biologie, care prin lecțiile de la clasă introducea elevii în universul complex al vieții, făcându-i să înțeleagă conexiunile și mecanismele acestei vieţi, cea care împreună cu profesorul Constantin Mazilu, supranumit şi «Nea Costică», alcătuiau un cuplu de dascăli cu un tact pedagogic desăvârşit! Încheind prezentarea pleiadei de dascăli străluciţi ai liceului din vremea respectivă, domnul Adrian Gorun s-a referit la persoana domnului profesor de educaţie fizică, Luci Albăstroiu, fost sportiv de performanță, un adevărat pedagog și un om de mare omenie! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here