Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – ,,Istoria îşi are logica ei proprie: niciun neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos”! (Mihai Eminescu)

1130

Apropierea de sfârşitul anului calendaristic excelează prin scenarii care accentuează frica şi psihologia fricii, iar, crizele care se anunţă şi pericolele care ne pândesc viaţa de mâine fac parte din ceea ce înseamnă sărăcia materială şi spirituală a oamenilor! Criza energiei, criza alimentară şi toate celelate crize sunt dirijate pentru a debusola oamenii şi pentru a creşte nesiguranţa vieţii de zi cu zi, iar, în cele din urmă, pentru a îndepărta oamenii de credinţă şi de Dumnezeu, fără ca mulţi oameni să ştie că numai frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii! Când frica devine un obicei, uităm adesea de ce am început să ne temem de ceva, în primul rând, fără să realizăm îndeajuns, de unde îți vine frica şi care ar fi prima situație care a dus la ciclul fricii din viața noastră! Înțelegerea rădăcinii fricii noastre oferă o perspectivă suplimentară asupra modului de a judeca şi ne ajută să identificăm câteva dintre modalitățile prin care putem începe să înfruntăm și să decriptăm unele răspunsuri date de sentimenul fricii. Într-un fel, frica poate fi intimidantă, dar este firească, iar, dacă temerile copleșesc statornicia eului, trebuie disecate motivele pentru care simțim frica și ce putem face pentru a depăși acele răspunsuri care nu mai sunt naturale și care demonstrează că frica este o emoție primitivă pe care o avem noi, oamenii și care este folosită pentru a ne spune despre pericolele care ar putea fi în jurul nostru. Se pare că putem vorbi despre două tipuri de frici: cele naturale şi care sunt cele cu care ne naștem, apoi, există temerile condiționate, care se formează atunci când se întâmplă ceva negativ în trecut și devenim temători să nu se întâmple din nou, poate şi ca un răspuns irațional la ceva care produce un dezechilibru, deoarece creierul nostru ne înșeală, gândindu-ne că circumstanțe similare vor duce la același rezultat. În mare parte, suntem condiționați să ne temem de lucrurile despre care ni se spune că sunt negative, fie că aceste lucruri sunt oameni, locuri sau obiecte, războaie sau catastrofe naturale, pentru că mereu avem aceste temeri înrădăcinate în noi de-a lungul timpului, chiar, dacă e posibil să nu ne fie frică de diferitele influenţe ale altora, dar pentru că este posibil să fim crescut să credem că cineva sau ceva este periculos, ajungem să ne temem, chiar dacă nu am interacționat niciodată cu acele lucruri, aşa cum ar fi internetul, ca să dăm un exemplu clasic în ziua de astăzi! «»

,,Cel mai mare păcat al omului este frica, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul”! (Mihai Eminescu)
S-a gândit cineva că dependenţa de internet şi efectele sale, acutizate mai ales în perioada pandemică şi post-pandemică supralicitează starea de frică şi de singurătate printr-un gen de rețele de socializare, prin smartphone-ul și tablete, prin jocurile online, prin fenomenul Selfie, prin hărțuirea virtuală şi prin pornografie supralicitând până la absolutizare cultul amatorismului și relativizarea adevărului? Tehnologia mobilă și efectele sale asupra sănătății sunt de neimaginat! Efectele asupra vieții lăuntrice, deficitul de natură demonstrează fără nici un dubiu că excesele folosirii tehnologiei o transformă pe aceasta într-o armă cu tăișul îndreptat spre noi, oamenii, cu deosebire spre copii şi tineri! Dar, pentru a înțelege cum se dezvoltă o dependență, trebuie să vedem, ce anume se petrece în organismul nostru la nivelul neurotransmițătorilor, în special dopamine, deoarece, tehnologiile media actuale au capacitatea de a stimula producția de dopamină, iar adicția se poate instala cu ușurință, fiindcă utilizatorul nu are acces la mediul sau comportamentul ce a creat adicția respectivă. Mai întâi are loc o reacție organică, de unde, trecând prin nivelul neurologic, se ajunge la nivelul psihologic. Astfel, aceste tehnologii pot deveni un instrument de manipulare, căci manipulând gândurile şi tot ceea ce defineşte nivelul psihic, sunt manipulate și stările de spirit, și componenta organică, hormonală. Poate că merită să subliniem şi modul cum sunt afectați copiii, mai ales, dacă deosebim trei etape majore în dezvoltarea creierului: 1-6 ani, 6-12 ani, 12-21 de ani, pentru că în aceste perioade se formează rețelele neuronale, cu precădere prin intermediul conexiunilor ce se formează între neuroni şi care sunt întărite prin intermediul experiențelor ce se repetă. Cu cât o experiență se repetă mai des, cu atât va lăsa în cortex o influență mai profundă, care se va reflecta asupra personalității copilului, a modului în care el simte, gândește, ființează plăpânda fiinţă umană. Prin urmare, în cazul în care copilul petrece mai mult în mediul virtual, creierul se va modela după chipul și asemănarea acestuia şi fiind lipsit de experiențe în viața reală, nu este de mirare că, astăzi, copilul răspunde doar la stimulii cunoscuți din jocurile pe calculator: schimbare, noutate, excitație, deci, o limitare la un număr restrâns de stimuli, care aduce cu sine o adevărată infirmitate emoțională ce generează şi accentuează starea de frică! Acest lucru se realizează datorită a două tipuri diferite de reacții: un răspuns biochimic și un răspuns emoțional, însă, reacțiile biochimice sunt ceva ce simțiți fizic, cum ar fi o frecvență cardiacă foarte crescută, transpirații și niveluri mai ridicate de adrenalină, iar, dacă oamenii sunt familiarizat cu ceea ce poate însemna răspunsul la luptă sau fugă, în esență este ceea ce simțiți, deoarece corpul se pregătește, fie să lupte, fie să fugă. Este un răspuns automat care este crucial pentru supraviețuire și chiar și în situații care nu sunt periculoase din punct de vedere fizic, iar, dependenţa de calculator şi de internet este posibil să amplifice izbucnirea în transpirație și simțirea bătăilor inimii care devin mai rapide atunci când se susține o prezentare școlară. Timpul mare petrecut la calculator sau la telefonul mobil demonstrează cî există răspunsul emoțional, care este un răspuns personalizat la frică. Unii oameni vor căuta în mod activ această frică, în timp ce alții o vor evita cu orice preț pentru că există, de asemenea, răspunsuri mai moi în tot spectrul și frica poate fi simțită ca o experiență pozitivă sau negativă. Oboseala cauzată de folosirea internetului ne mai arată şi care este raționamentul din spatele lucrurilor de care ne temem! De ce le este frică oamenilor de bug-uri sau lucruri care se lovesc în noapte? De ce ideea de a face o prezentare de grup te aruncă într-un tărâm de anxietate? Ei, bine, este ceva care apare esențial atunci când întâlnim ceva ce nu putem înțelege, controla sau credem că ne va face mai mult rău! La adolescenți, foarte adesea, dependența de rețelele de socializare, atestă faptul că Facebook-ul se numără astăzi printre cele mai puternice instrumente de manipulare și control ale persoanei și conștiinței umane, la scară globală. Atunci când introduci informații cu caracter personal și faci parte dintr-o comunitate virtuală, o comunitate în care pe mulți nici măcar nu i-ai cunoscut vreodată față către față, se poate cu ușurință controla și imprima un punct de vedere întregului grup, prin aceasta – la care se adaugă influența televiziunii – fiind controlate conștiințele, cu rezultatele pe care le-am văzut și le vedem zi de zi! Scade discernământul, deoarece, capacitatea de reflecție este diminuată de mediul virtual, la care se adaugă lipsa timpului, goana permanentă a vieții şi ritmul trepidant al realităţii!

,,Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor”! (Mihai Eminescu)
Tot ceea ce înseamnă mediu vizual stimulează, aceste stimulări cărora suntem permanent supuși în orice clipă şi ne pasivizează. Dependența instalată conduce la o mai multă pasivitate, la demotivare și depresie, iar, conform statisticilor, aproximativ un sfert din populația țărilor dezvoltate suferă de depresie. Specialiştii avertizează asupra efectelor – ce se pot resimți pe viață – ale utilizării în exces de către copii a rețelelor de socializare. Astfel, un prim aspect subliniat este acela că Facebook și celelalte site-uri similare «infantilizează» creierul până la nivelul celui al unui copil mic, care este atras de zgomote huruitoare și de lumini strălucitoare, care posedă o capacitate de atenție limitată și trăiește doar pentru clipa prezentă, iar, conectarea la astfel de rețele de socializare nu implică aproape deloc vreun tip de abilități de concentrare, iar acest fapt antrenează creierul să își dezvolte doar un câmp limitat al atenției. Poate că mulţi vor invoca în acest caz factorul educaţional, însă, un proiect viabil pentru educaţie, aşa cum subliniază domnul ministru Andrei Marga, nu este realist dacă nu ia în seamă criza gravă din România actuală, când se arată că declinul învățării este mai mult decât evident, iar, țara a ratat țintele europene în situaţia în care abandonul școlar este acum un record în Europa (15,3%), abia 37% dintre copiii de la țară urmează învățământul terțiar, analfabetismul funcțional atinge 40% la vârsta de 15 ani, iar online-ul este subdezvoltat în satele din România. Din păcate, avem cel mai mic consum de carte pe locuitor, rețelele de distribuție a cărților și presei s-au descompus, iar dezbaterea publică a sucombat întristător şi vizibil, când scade continuu efectivul profesioniștilor de vârf, când au scăzut capacitățile de proiectare, iar guvernarea se face nu prin decizii clarvăzătoare în interes public, ci prin abuzuri şi decizii de manipulare şi de subordonare! În multe situaţii, s-a ajuns la încălcarea fără precedent a Constituției chiar de către diriguitorii justiţiei și la un stat securist și milițienesc de sancţionare şi de amendare a cetăţenilor! ,,Până și la Măgurele, arată domnul ministru Andrei Marga, s-a pierdut trenul cercetării științifice, iar în istoriografie noroc că scriu despre România ultimului secol cei din afara ei”, ceea ce demonstrează că în societate s-a stins orice competiție valorică, desemnările unipersonale pe criterii de partid luându-le locul, iar, nepotismul s-a extins până la paroxism, încât este tot mai dificil ca un tânăr fără proptele să acceadă în roluri publice sau în catedre universitare. De la vârful piramidei politicianiste, decidenți fără vreo valoare sufocă minţile luminate, iar, valoarea pregătirii a scăzut, încât România se adresează la experți externi în banalități pe teme de educaţie şi instrucţie şcolară! Alegerea rectorilor ca la partide transformă universitățile în câmpuri electorale, în loc să fie locuri ale inovației, iar, comercializarea de diplome și plagiatul sunt emblematice la vărful aşa-zisei elite politice care excelează prin mediocritate şi lipsă de profesionalism! Se petrec fenomene noi, precum «fuga tinerilor de învățământul din țară» și «fuga tot mai multor copii din sistemul public» spre școli și licee private care cresc excesiv cheltuielile de şcolarizare! În sfârşit, erorile abordării pandemiei fac ca peste o jumătate de milion de elevi și studenți să nu fi învățat ceva de mai bine de doi ani, deşi, după anul 2001, România ar fi trebuit să revadă pregătirea în raport cu nevoile ei, să debirocratizeze educația, să iasă din confuzia actuală a valorilor caracterizată prin impostură și ignoranţă! Şi pentru că am început cu analiza sentimentului fricii, care este unul intimidant, să încheiem tot cu acest subiect, iar, dacă temerile ne copleșesc, până la finele anului, să vedem şi motivele pentru care simțim frica și ce putem face pentru a depăși acele răspunsuri naturale, pentru o viaţă, cât de cât împlinită, în care temerile să nu ne împiedice să desluşim căile şi mijloacele de care avem nevoie! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here