HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Luni, 25 aprilie 2022, în cea de-a doua zi de Paşti, dar şi cu prilejul sărbătoririi Hramului Sf. M. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, la Biserica din satul Fântânele, comuna Urdari, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preotul Paroh Ilie Amzuică, Pr. Paroh Antonie Făinişi, împreună cu Pr. Paroh Ion Marius Năvârcă, prin cântări la strană ale masterului în teologie, Radu Făinişi, iar, cu acest prilej a fost lansată cartea «Tradiția creștină la Urdari», avându-i ca autori pe Dl. General-locotenent dr. Grigore Stamate şi Preacucernicul Părinte Pr. Paroh Ilie Amzuică, doi fi cu har ai acestei străvechi localităţi gorjene! În prezenţa unui număr impresionant de fii ai localităţii, activitatea de lansare a cărţii a constituit un real succes, fiind onorată de prezenţa domnului primar Mihai Calotă, iar, printre participanţi s-au numărat dl. col. retr. Ion Traşcă şi dl. prof. Ion Pavelea! Personal, am perceput cu tristeţe lipsa ilustrului prof. Petrică Popescu, plecat de curând în lumea veşniciei, ca şi a cunoscutului cercetător şi documentarist Constantin Avram, nume respectate la manifestările anterioare ale sfântului lăcaş de cult din Urdari!
,,Ne-au unit şi ne-au revigorat viaţa spirituală cel puţin trei dintre elementele esenţiale care ne-au asigurat perenitatea neamului: credinţa, dragostea şi tradiţia”!
Pentru frumuseţea şi pentru acurateţea cuvântului adresat celor prezenţi, redăm în totalitate cele prezentate de către domnul general-locotenent dr. Grigore Stamate, care a spus: ,,Dintotdeauna, cu deosebire în momentele de grea încercare, pe noi, românii, ne-au unit şi ne-au revigorat viaţa spirituală cel puţin trei dintre elementele esenţiale care ne-au asigurat perenitatea neamului: credinţa, dragostea şi tradiţia. Credinţa, prin Biserică, Dragostea prin familie, Tradiţia, prin comuniunea dintre Biserică şi familie. Astăzi, când agresiunea asupra adevăratei credinţe s-a exacerbat cu o intensitate exasperantă şi când tendinţele de escamotare a trecutului nostru istoric, a originii neamului şi a adevăratului sens al familiei normale s-au amplificat nepermis de mult, contracararea unor asemenea josnice manifestări, trebuie să reprezinte o preocupare deosebită a oricărui român! De ce? Din cel mai simplu motiv: pentru că poporul căruia i se întinează credinţa, i se şterg din memorie apartenenţa şi mândria de neam, dragostea de familie şi de locurile natale, poate fi mai uşor şi obedient aservit intereselor acelora care, mai mult sau mai puţin făţiş, îşi propun, chipurile, să «reseteze» ordinea firească a dezvoltării universale! În prezentul volum pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră, am încercat să prezentăm câteva dintre «crâmpeiele» de suflet în virtutea cărora ne-am păstrat neîntinată datina strămoşească şi acele obiceiuri datorită cărora, noi revenim cu o emoţie firească la casa noastră părintească şi la sfânta biserică, fiind încredinţaţi de faptul că şi în acest fel aducem un prinos de recunoştinţă părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri! Pentru că, oriunde ne-am afla, în ţară sau în afara ţării, şi indiferent din ce motive ne-am îndepărtat de siliştea natală, ca să ne stabilim pe alte meleaguri sau în alte ţări, trebuie să recunoaştem că în viaţa fiecăruia dintre noi se ivesc acele clipe când ne copleşeşte dorul faţă de locurile copilăriei şi ale copilăririi, faţă de părinţi şi rude, faţă de colegi şi prieteni, ca şi faţă de toţi cei cândva, atât de dragi, care ne-au înseninat viaţa. Şi atunci revenim, pentru că legătura încă dăinuie şi 
se manifestă extrem de puternic, iar, nu întâmplător, ne alegem sfintele prazinice împărăteşti – între care Crăciunul şi Sfintele Paşti – ca un prilej de sinceritate, de mulţumire, de reconsiderare a clipelor şi de păstrare a sentimentelor pentru o pioasă aducere aminte! Probabil, cu timpul, dacă nu luăm bine aminte la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar, mai ales, dacă nu le sădim în memoria şi în intimitatea urmaşilor noştri, aceste sentimente alese şi nobile se vor diminua treptat până la dispariţie. În acest caz, vrem sau nu vrem, noi înşine vom veni în sprijinul acelora care vor să se extindă în lume prin globalizare şi prin omogenizare, într-o lume în care instituţiile de bază ale societăţii, ca şi ale sufletului, vor dispărea cu desăvârşire, iar, în locul acestora, alte şi alte interese obscure se vor instaura, străine de interesele româneşti! Iată, de ce, aducând în faţa dumneavoastră câteva dintre aspectele cu care majoritatea este obişnuită, încercăm să vă reţinem atenţia supra faptului că încet, dar, sigur, există riscul să ne îndepărtăm de tradiţie, poate chiar mai grav, în toleranţa noastră, să amestecăm tradiţia noastră cu obiceiurile altora, dar, care nouă nu ne-au fost niciodată de folos!
De aceea, în economia textului de faţă, am încercat să vă trezim interesul şi, pe cât posibil, să vă determinăm ca să privim ceva mai atenţi în propria conştiinţă, din care să extragem acele resurse, încă nevalorificate pe deplin, cu care să nu mai îngăduim nimănui să ne altereze tradiţia şi să ne defăimeze biserica, la fel ca şi credinţa noastră ortodoxă! Să nu mai acceptăm să ni se persifleze trecutul, să ni se ia în derâdere istoria neamului, frumuseţea limbii şi obiceiurile împământenite de milenii pe meleagurile strămoşeşti! Să stopăm obedienţa faţă de toţi aceia care în numele unor comandamente, mai mult declarative, decât avantajoase, ne distrug economia şi bunul trai, ne alungă tinerii ca să plece peste hotare şi să le fie lor de folos, în timp ce străinii vin şi se înstăpânesc în ograda noastră strămoşescă!
,,Biserica este stâlpul de speranţă şi de încredere în viitor”!
Astăzi, când am păşit în «Săptămâna Luminată», să nu uităm că în această bulversare de la normalitate, Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos reprezintă edificiul de stabilitate, «sâmburele» de adevăr şi de nădejde, izvorul curat la originile căruia trebuie să ne întoarcem de fiecare dată, nu numai atunci când greutăţile vieţii ne apasă şi când «setea» de cei dragi nouă, ca şi de plaiurile afirmării celei dintâi, de dascăli şi de comunitatea din rândul căreia ne-am desprins, ne inundă cu patimă sfântă! Să spunem acest lucru copiilor şi nepoţilor noştri, reprezentanţilor generaţiei «digitalizate», acelora care, indiscutabil, au capabilităţi şi au disponibilităţi avansate ce le permit o expertiză benefică, pentru că stă în puterea lor să facă ceva şi pentru această ţară minunată, prea mult secătuită de valori, ca 
şi de bogăţiile sale materiale deosebite. Astăzi, în plină «Lunea Albă», când porţile Raiului s-au deschis, toţi să conştientizăm faptul că din depărtarea eternităţii lor, strămoşii, eroii neamului românesc ne privesc şi ne veghează clipă de clipă sărbătoarea noastră! Iar, dacă spiritul lor liber în acest moment, nu poate să ne certe, atunci când greşim, acesta se întunecă şi se îndepărtează de aceia care le aduc întristare! Ei au timp suficient, au şi răbdare, au poate înţelegere şi înţelepciune pentru faptele noastre, nu întotdeauna cele mai potrivite, pentru că în mod sigur, nu vor accepta nicidecum indiferenţa şi ingratitudinea unora dintre noi faţă de moştenirea şi faţă de măreţia faptelor lor! Aceia care mai cred că dincolo de biserică sunt doar cimitirul şi crucile sale, desigur, se înşeală amarnic, pentru că dincolo de toate acestea sunt istoria şi credinţa noastră, împreună cu tradiţiile noastre, cu tot ceea ce au acestea mai valoros şi mai de nepreţuit! Spuneţi toate acestea copiilor şi nepoţilor dumneavoastră, determinaţi-i să înţeleagă că stă în puterea lor să înţeleagă că Biserica este stâlpul de speranţă şi de încredere în viitor”, a încheiat vorbitorul! În continuare, domnul profesor Constantin Văduva a prezentat un mănunchi de urări şi de aprecieri la adresa domnului general.locotenent dr. Grigore Stamate, în calitate de fost coleg de şcoală al coautorului cărţii, căutând să-l transpună în ograda miraculoasă a 
copilăriei, cu toate că a început cu versurile: ,,Sunt trist cum n-am fost niciodată/ Simt timpul cum m-apasă nemilos/, Cum strigă după mine disperarea,/ Dorinţa mea de a trăi frumos…”, pentru a încheia cu versurile evocatoare: ,,Ai adunat cu stăruinţă de furnică,/ Stelele copilăriei noastre frământate, / Le-ai pus între coperţi de cărticică, / Să fie cunoscute şi cântate! / Bătrâne general, îţi mulţumesc,/ Că te-ai gândit la drumul zămislirii tale/, Şi ce-aş putea să-ţi mai doresc, / Ani mulţi şi sănătoşi în continuare!/ La toţi cei care sunt de faţă/ Le doresc sănătate şi viaţă fără supărări,/ Să fiţi iubiţi şi să iubiţi de toate,/ Eu mă gândesc la fraţi şi la surori…”! În încheierea manifestării de la Biserica din Urdarii de Jos, a fost prezentat un frumos program de cântări bisericeşti la care şi-au adus contribuţia cunoscuta solistă de muzică populară Alexandra Bleaje, precum şi tinerii Alexia Roşca şi Cristian Cojocaru! Sintetizând conţinutul întregii manifestări, Preacucernicul Părinte Paroh, Pr. Ilie Amzuică, inspirat şi îndreptăţit coautor al cărţii, le-a mulţumit participanţilor la festivitate, tineri elevi şi studenţi, oameni de toate vârstele şi categoriile sociale, care s-au bucurat de clipele minunate prilejuite de praznicul sfintei biserici şi de lansarea unei cărţi valoroase, pentru ca noi să înţelegem pe deplin că ,,Învierea, ne-a adus mai aproape de cer”, aşa cum a precizat atât de frumos, Preotul Paroh Ilie Amzuică!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
