-Rep. Domnule primar, Ianăşi, mi se pare un paradox faptul că în localitatea în care vedem că s-a născut eroul Tudor Vladimirescu, se organizează manifestările bicentenarului în chiar ziua care marchează data morţii conducătorului Revoluţiei de la 1821, de aceea, parcă sună ca naiba şi e cam nefiresc să fie astfel! E ca şi când Eminescu ar fi sărbătorit la Ipoteşti, numai în ziua în care marele poet a murit, sau, Constantin Brâncuşi ar fi sărbătorit la Hobiţa, numai în ziua în care acesta s-a înălţat la ceruri!
-I.I. Aveţi dreptate, domnule profesor, dar, aşa s-a hotărât şi noi încercăm să facem faţă manifestărilor organizate şi cu care trebuie să ne înscriem în acest an jubiliar!
-Rep. Spuneţi, domnule primar, îl iubiţi pe Tudor Vladimirescu?
-I.I. Doamne, cum să nu îl iubesc, pentru că sunt şi eu pandur! Am statura lui Tudor şi mă simt aproape de eroul nostru naţional! Semăn cu el, numai că nu am şi eu mustaţă!
-Rep. Nu-i nimic, aveţi umor, domnule primar, iar, cu mustaţa se poate aranja problema, aşa cum se face în cazul actorilor care joacă pe scena unui spectacol!
-I.I. Nu e chiar ca într-un spectacol, pentru că noi trăim într-o realitate mai contagioasă şi mai complicată!
,,Am statura lui Tudor şi mă simt aproape de eroul nostru naţional”!
-Rep. Domnule primar, Ion Ianăşi, cum vă spuneam, s-au scris unele articole cam denigratoare la adresa persoanei dumneavoastră, pentru că în ceea ce mă priveşte, până în acest moment al dialogului nostru, vă dovediţi un om deschis şi chiar un bun interlocutor!
-I.I. Domnule profesor, e vorba despre acele articole scrise şi inspirate din partea unor oameni care au vrut să prindă puterea şi n-au avut şansa la care au sperat, iar, acum, vedeţi că încearcă să mă denigreze în diferite moduri!
-Rep. E o meteahnă mai veche a oamenilor de pe la noi şi cred că face parte din recuzita politicienilor fără scrupule şi fără cultură de specialitate!
-I.I. Cu cât mai porniţi se dovedesc adversarii mei, cu atât mai puţin îmi pasă de ei!
-Rep. Totuşi, vă acuză unii de afaceri cu persoane private şi chiar cu statul, dar, nu înţeleg, cum se justifică acest lucru?
-I.I. Dacă mă acuza cineva pentru că luam ceva pentru mine, că îmi însuşeam ceva în folosul meu, aş mai zice!
-Rep. Să fie pornirea celor care vă invidiază, când vreţi să faceţi ceva pentru această localitate?
-I.I. E posibil, pentru că şi Tudor Vladimirescu avea duşmani şi a făcut ceva pentru oamenii acestor locuri, iar, primarul Ianăşi a făcut şi el un drum asfaltat care ne leagă de comuna Jupâneşti, pe urmă, s-au făcut şcoli după standarde europene, de asemenea, am arătat că am achiziţionat şi aparatură necesară pentru activităţile culturale!
-Rep. În legătură cu aceste activităţi culturale, la ce v-aţi gândit pentru realizarea unui amplu program în luna mai, prilejuit de bicentenarul «Tudor Vladimirescu»?
-I.I. Domnule profesor, am luat legătura cu doamna bibliotecară, dânsa fiind persoana care se ocupă de acest lucru, pentru a creiona exact programul manifestărilor pe care intenţionăm să le organizăm în primăvară!
,,Ziua în care sperăm să avem posibilitatea omagierii marelui erou care poartă numele comunei noastre”!
-Rep. Vă referiţi la ziua de 27 mai, anul acesta, care este şi ziua asasinării conducătorului revoluţiei de către eterişti!
-I.I. Da, sigur, pentru că e ziua în care sperăm să avem posibilitatea omagierii marelui erou care poartă numele comunei noastre!
-Rep. Să ştiţi că Tudor Vladimirescu avea un cuvânt din acesta răspicat prin care spunea: «DESTUL!», ceea ce semnifică hotărârea unui om mare de a se dărui cauzei şi de a pune capăt nedreptăţilor şi împilărilor de tot felul!
-I.I. Vă spun cu mâna pe inimă, că mă trag dintr-o familie de oameni săraci şi nu am crescut cu portofelul de la tata în buzunar, doar ca să muncească tata şi să fac eu ceea ce vreau! M-am ridicat prin munca mea şi prin respectul meu faţă de oameni!
-Rep. Orice pas bun, e folositor pentru dumneavoastră şi pentru oamenii din jurul dumneavoastră, iar, acest lucru contează!
-I.I. Sunt mulţumit că am dat o bună educaţie şi celor doi copii ai mei, ca să fie şi ei oameni respectaţi, să fie cu bun simţ şi cu frică de Dumnezeu!
-Rep. Vă deranjează atitudinea de neînţeles a unor persoane?
-I.I. Domnule profesor, singurul lucru care mă deranjează şi mă doare, oarecum, se referă la faptul că unii oameni care se pretind a fi de la presă, nu vor să vadă şi lucrurile bune! Numai dacă se întâmplă să fie cineva căzut în drum, li se pare că acesta e un lucru interesant şi dacă se poate, să facă un caz extraordinar din acest eveniment! E bine ca atunci când scrii despre ceva, să cunoşti realitatea, aşa cum este ea, nu aşa cum o încondeiază unii şi alţii! Nu cred că rolul unor ziarişti este de a lovi în oameni, de a prezenta în culori nefavorabile realitatea!
-Rep. Mulţi dintre noi, poate că am uitat să ne mai gândim şi la lucrurile bune, de parcă sunt mai savuroase lucrurile rele!
-I.I. Din păcate, cum se spune în Biblie, ne-am făcut atât de răi, încât ne mâncăm unii pe alţii! Ar fi mai bine să ne gândim să mergem înainte, ca să facem ceva mai bun decât ceea ce este acum!
-Rep. Când spuneţi «ceva mai bun», vă gândiţi şi la ceva mai deosebit?
-I.I. Mă gândesc la faptul că eu, personal, nu am nici o afacere cu statul sau cu vreo persoană privată! Toată avuţia mea este familia, o casă şi o maşină cu care circul pentru rezolvarea problemelor comunei! Am frică de Dumnezeu şi n-am pus mâna, nici măcar pe un leu nemeritat sau nemuncit şi dobândit prin fraudă!
-Rep. Cred că acesta ar fi un motiv să nu vă mai gândiţi la cei care aruncă anumite acuze asupra persoanei dumneavoastră!
-I.I. Nu sunt mulţi dintre aceştia şi pot fi număraţi pe degete, iar, pentru încheiere, pot să vă spun că am credinţa că Dumnezeu le va rândui pe toate, iar, fiecare va fi răsplătit după sufletul său şi după modul cum doreşte să facă bine celui de lângă el!
-Rep. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, credinţa în Dumnezeu?
-I.I. Când omul luptă pentru credința în Hristos, îndurând necazuri multe în acest sens, el simte mai mult ajutorul lui Dumnezeu!
-Rep. Părintele Iustin Pârvu definea credinţa ca fiind «puterea de a iubi». Credeţi că acolo unde este dragoste, este şi credinţă?
-I.I. În orice împrejurare, tăria credinţei este dată de puterea de a iubi, iar, un suflet pustiit de invidie şi de ură este lipsit de ajutorul Duhului Sfânt şi nu va putea să găsească puterea de a iubi!
-Rep. Domnule primar, mi-a făcut plăcere să port acest dialog cu dumneavoastră şi sper să avem prilejul de a mai discuta în viitor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
