Parcă tot mai mult şi de de la o zi la alta, constatăm cu stupoare că trăim într-o lume nebună care s-a lepădat de Dumnezeu şi care s-a înrobit banului, ca o mulţime buimacă şi înfricoşată de pericolele devastatoare înaintea cărora se regăseşte tot mai greu sub apăsarea păcatului! Mamona devine predominant şi atotstăpânitor în toate sferele vieţii sociale, goana după bogăţie şi după un trai îmbelşugat constituie «lecţia de viaţă» care se predă în şcolile cu copii tot mai puţini şi tot mai slab pregătiţi, totul se vinde şi se cumpără într-o «economie de paiaţă» maculată de sarabanda preţurilor, pentru ca totul să se rezume la speranţa care înseamnă în ultima instanţă supravieţuirea. În momentele în care omul privește viitorul ca unică direcţie a devenirii sale, fără cedinţa în Dumnezeu, ajunge să facă greşeli imprevizibile, chiar învinuindu-i pe alţii, stigmatizând trecutul pierdut sau greaua moştenire, chiar pe Dumnezeu Sfântul învinuindu-L, pentru că el, muritorul şi păcătosul se priveşte doar pe sine, considerându-se singurul nevinovat şi mereu cu sufletul imaculat! Totuşi, dacă analizăm comportamentul mulțimilor animate de impulsuri spirituale, constatăm că acest comportament este puternic influențat de responsabilizarea individului care perorează, de impresia acestuia de universalitate a comportamentului său, căci, fără să ne dăm seama, facem deseori parte şi noi dintr-o mulţime care tremură de frică în faţa morţii, când se cutremură pământul, fie că mergem pe un drum de ţară sau pe o şosea asfaltată,dar, fără să vedem chipul Mântuitorului la răscruce de drumuri, considerându-ne pe noi înşine că facem parte din rândul celor care vor sa vadă lucrurile dincolo de aparenţele lor banale mai mult decât întâmplătoare!
,,Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi” (Petre Ţuţea)
Avem sentimentul că trăim într-o epocă pe cale de a se transforma, cei doi factori principali ce determină această schimbare fiind distrugerea credinţelor religioase, a ideilor politice şi sociale din care derivă toate elementele civilizaţiei noastre şi se ajunge la crearea unor condiţii de existenţă şi de gândire complet noi, generate de cuceririle ştiinţei şi industriei, ale informaticii, astfel că dreptul divin al strămoşilor ne conduce la ideea că a cunoaşte psihologia mulţimilor însingurate şi paralizate de sentimentul fricii este o calitate pe care puţini o posedă! Cu toate acestea, marii conducători de imperii, fondatorii de religii sau liderii spirituali, au avut, fără a conştientiza acest lucru, capacitatea de a coagula credinţele, cu toate că istoria ne-a arătat că mulţimile sunt incapabile de a avea opinii diferite de cele anterior sugerate de către slujitorii lui Dumnezeu! Acest lucru, însă, poate fi uşor speculat, dar, numai de către cineva care e conştient că numai impresiile din sufletul mulţimilor pot să le semene pe ogorul neroditor al nebuniei existenţei individului fără Dumnezeu, dar, cu bani la buzunar! De aceea, traiul cotidian devine un dezastru pentru oamenii care au probleme cu banii, pentru că Mamona îi îmbolnăvește pe oameni și apoi îi face bolnavi și mai săraci, apăsaţi de simptomul tulburării obsesiv-compulsive, care este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri incontrolabile și repetitive și prin comportamente ritualice cărora persoana în cauză se simte obligată să le dea curs, fără să se gândească la Dumnezeu. Se pare că persoanele care suferă de această tulburare mentală sunt capabile să conștientizeze că gândurile și acțiunile lor sunt iraționale, însă, ele se simt incapabile să se elibereze de acestea prin propria voinţă, mai ales că tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare a creierului și tinde să se transmită celor din jur prin contagiune, chiar în familie. Acest lucru nu înseamnă că dacă un părinte are tulburarea aceasta, copilul o va dezvolta cu certitudine, deoarece, tulburarea obsesiv-compulsivă se poate dezvolta fără istoric familial anterior, chiar dincolo de credinţa sau necredinţa în Dumnezeu a părinţilor. Obsesiile celor fără Dumnezeu sunt gânduri recurente și persistente, impulsuri sau imagini, care sunt nedorite și provoacă anxietatea sau un stress ce demonstrează că influenţele celor din jur sunt nerealiste sau iraționale, iar, pentru omul fără credinţă, rătăcirile nu pot fi îngrijorări exagerate cu privire la problemele sau preocupările din viața reală! Lepădarea de Dumnezeu alienează omul, iar, comportamentele repetitive reprezintă o cale de reducere sau prevenție a gândurilor obsesive sau a posibilelor afecţiuni psihice, pentru că majoritatea celor care suferă de tulburări obsesiv-compulsive realizează că un astfel de comportament este irațional și fără logică, dar nu îi pot pune capăt prin însăşi lipsa de voinţă determinată. Atunci când vorbim despre nebunia unei lumi care s-a lepădat de Dumnezeu şi de Maica Domnului, constatăm că printre tipurile de comportament compulsiv care afectează persoanele care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă se numără: spălarea mâinilor în mod excesiv (aşa cum ne îndeamnă cu insistenţă mesajele de publicitate de doi bani!), până la verificări constante ale venitului zilnic, prin realizarea de calcule de tot felul, iar, peste toate acestea, apare obsesia pentru ordine, pentru strângerea și depozitarea lucrurilor în caz de cutremur, pentru adresarea unor întrebări pentru a se asigura în legătură cu diferite situaţii îngrijorătoare, prin repetarea unor cuvinte păstrate în minte, prin evitarea locurilor și a situațiilor care pot provoca gânduri obsesive apăsătoare şi fără Dumnezeu! De multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, oamenii fără credinţă îşi risipesc spiritul, gândindu-se la viitorul luminos de pe cealaltă parte a baricadei, fără a privi în perspectivă, fără a evalua șansele, fără a ști dacă rezultatul merită efortul depus la un moment dat! În situaţii de urgenţă pe care le decretează trădătorii de ţară ajunşi în fruntea bucatelor, ardem poduri şi pajişti, distrugem drumurile de acces, lăsăm în degradare fântânile noastre cu apă curată și incendiem holdele, hotărâți să nu ne mai întoarcem vreodată la trecutul pustiitor de credinţă!
,,Libertatea omului e partea divină din el”! (Petre Ţuţea)
Iar, dacă nu vrem să înțelegem că suntem îndemnaţi sau chiar siliţi să ne îndepărtăm de credinţă, să fugim definitiv din propria viață în Dumnezeu, părăsind realitatea românească în favoarea unui vis despre care abia știm că există pe undeva prin ţări străine, vedem prea multe şi aflăm despre cei care ne descriu câmpiile Elizee situate în afara zonei noastre de minim confort, că sunt doar nişte slugi plătite gras pentru a mima un vis al îmbogăţirii fără muncă! Şi pentru că suntem sub zodia lui Constantin Brâncuşi, să mai amintim faptul că de multe ori s-a vorbit despre separarea operei de viața sculptorului, mai ales că astăzi, când suntem prezenţi pe rețelele sociale ori pe blogul propriu, dar, fără Dumnezeu, strădania de a delimita viața de operă devine o activitate la modă, sădind în suflet ipocrizie şi fariseism, cât și o prea bună părere despre noi înșine, cum că am fi supradotaţi prin structură genetică sau prin acumulare de bogăţie! Pe cât de superficial, pe atât de fals, deoarece, cuvintele noastre de zi cu zi, fără smerenie, fără credinţă şi fără suportul unor fapte bune, deci, cuvintele siropoase, fie ele bune, frumoase ori inspirate, pot fi oricând contrazise de faptele noastre scăpate de sub control, fără a stârni vreo suspiciune sau vreo bănuială că ne-am lepădat de Dumnezeu! De fapt, pare greu de înţeles un astfel de dualism duplicitar al unei atitudini fariseice, mai ales că privind către viitor, fără «busola» Lui Dumnezeu, omul modern apelează la persoane care știu să le traseze parcursul cel mai scurt spre punctul final, prin manipulare şi prin minciuni deşarte, şi chiar dacă mirajul punctului final este oarecum neclar, iar sfătuitorii şi diriguitorii vremelnici au o competență cel puțin dubioasă, lepădarea de Dumnezeu se dovedeşte nebunia unei lumi în decădere continuă. Astfel, în mai toate domeniile de activitate din societatea românească, dar, mai ales în mass-media şi în media digitalizată, au apărut personaje cu înclinaţii obscure, care se pretind a fi pricepute la orice, predicatori şi îndrumători către tot soiul de credinţe şi deveniri ratate, iar, pledoaria acestor năimiţi semidocţi şi analfabeţi funcţionali ajunge sub comanda vânzătorilor de iluzii care mimează înțelepciunea, cultivând frica de cele lumeşti, nicidecum frica de Dumnezeu, care e înţelepciune! Printre ei sunt şi tineri care au abandonat şcoala şi care nu cunosc îndeajuns, cât de mult îi costă această rătăcire a drumului, bazată pe alienarea propriului suflet şi pe îndepărtarea de credinţa în Dumnezeu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
