– Rep. Domnule inspector școlar general, suntem la sfârșitul unui an calendaristic bogat în evenimente politice, electorale, sociale, spirituale, cultural-educative și artistice, așa cum am văzut, de aceea, v-aș întreba, cum evaluați activitatea dumneavoastră în fruntea acestei instituții, poate chiar activitatea întregului colectiv de inspectori și oameni pe care vă bazați în această activitate atât de importantă?
– Aprecierea activității noastre cred că vine și din partea unor oameni competenți ca dumneavoastră, a oamenilor de cultură, a intelectualilor, dar, mai ales din partea elevilor și a părinților copiilor noștri! Dar, pot să vă spun că a fost un an greu, poate cel mai greu an în care am condus învățământul gorjean, iar din punctul meu de vedere, chiar dacă am muncit din greu, împreună cu echipa inspectoratului școlar, dar, se merită, pentru că îl pot socoti și cel mai frumos an! În momentul în care am fost numit ca inspector școlar general, fiind întrebat, ce îmi propun să fac în această calitate, răspunsul meu a fost să readuc normalitatea în învățământul preuniversitar, în școlile din județul Gorj!
“Sunt multe probleme care pornesc de la mentalitatea multora dintre noi, pornind chiar de la modul în care societatea a înțeles ca să-i respecte pe dascăli”
– Rep. Dar, până la numirea dumneavoastră, considerați că predomina starea de anormalitate în școli? În fond, ceea ce v-ați propus, constituie un lucru firesc!
-Să știți că atunci mi s-a părut că în câteva săptămâni de zile, chiar foarte repede, pot atinge acest obiectiv! Prin această «normalitate», eu înțelegând faptul că fiecare cadru didactic, educatoare, învățători și profesori, trebuie să-și facă treaba la clasă și să transmită ceva din bagajul excepțional de cunoștințe pe care mulți dintre colegii noștri le au. Sincer, la început am crezut că e un lucru simplu, dar, să știți că e foarte greu de atins acest obiectiv, acest deziderat!
– Rep. Care sunt cauzele, domnule Ioan Ișfan, pentru că vă considerați un cunoscător al oamenilor și al situațiilor cu care se confruntă oamenii școlii în teritoriu?
-Domnule profesor, pot spune că sunt multe probleme care pornesc de la mentalitatea multora dintre noi, pornind chiar de la modul în care societatea a înțeles ca să-i respecte pe dascăli, să aprecieze cum se cuvine această muncă de instrucție și educație, atât de importantă în viața omului.
– Rep. E vorba de inerția oamenilor, de «lupta cu inerția», cum priviți această situație?
-Au fost ani de zile în care toată lumea sau foarte multă lume, politicieni, guvernanți și unii potentați ai vremii «au dat cu pietre» și au arătat cu degetul către dascăli, pentru că să știți că și astăzi sunt persoane care se arată nemulțumite de activitatea dascălilor(??)!
– Rep. Eram obișnuit ca la slujbele pe care le oficiază Mitropolitul Olteniei în Județul Gorj să remarc și prezența dumneavoastră, dar, spre surprinderea mea, în ultima vreme am constatat că nu mai sunteți…A slăbit, cumva, credința dumneavoastră?
-Sub nici o formă! Din contră! Încrederea mea în puterea credinței a crescut mult mai mult de când am ajuns inspector școlar general! Realizez tot mai mult că fără Dumnezeu nu poți face nimic în viață!
– Rep. Când faceți această precizare, vă referiți la ceea ce înseamnă viața comunității?
-Eu vorbesc în numele meu, dar, m-aș bucura dacă alții, nu așteaptă cincizeci de ani ca mine, ca să înțeleagă cât de importantă este relația cu divinitatea, cu Dumnezeu! De fapt, nu relația în sine contează, pentru că e foarte important să înțelegem că învățăturile Mântuitorului ne arată că a-L iubi și a-L respecta pe Dumnezeu înseamnă să nu faci rău, să faci bine, cât de mult poți, pentru că, să faci bine unui om, nu ai întotdeauna posibilitatea, dar, să faci rău e foarte ușor și în orice clipă. Cât de important este să faci bine, rezultă din «lecția de viață» a fiecăruia, lucru pe care îl învățăm prin credință! Să iubim oamenii, să-i respectăm și să-i ajutăm cât mai mult, pentru că funcțiile pe care le ocupăm sunt mai mult niște «întâmplări», poate «daruri» de la Dumnezeu, până la urmă! –
-Rep. Ocupate vremelnic!
-Iar când le avem, să facem bine, pentru că nu te obligă nimeni să ocupi o funcție de conducere într-o instituție!
“Viața e ca o «piesă de teatru» cu actori pe măsură”
– Rep. Să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să fim «slugi» în folosul celor pe care îi păstorim!
-Evident, pentru că atunci când te «înhami» la o muncă, trebuie să o faci în folosul oamenilor! Din păcate, unii dintre semenii noștri au înțeles ca să facă această muncă doar în folosul lor, însă unii, care de multe ori au ocupat funcții «vremelnice», cum spuneți dumneavoastră, pe care poate nici nu le-au visat, dar, pentru că nu au respectat aceste funcții…
– Rep. Prin aceasta, nerespectându-se nici pe ei înșiși, nu vi se pare?
-Cu siguranță, pentru că nu L-au iubit pe Dumnezeu, au ajuns acolo unde meritau! Viața e ca o «piesă de teatru» cu actori pe măsură! O scenă pe care joci, fără ca să-L minți cu ceva pe Dumnezeu! În cele din urmă, fiecare dintre noi «plătește» pentru ceea ce face, atâta timp cât este în viață! Nu pleacă nimeni pe lumea cealaltă, fără să-și plătească «datoriile» din această lume! Cred că aceasta e menirea noastră pe acest pământ, să ne respectăm, să ne iubim și să ne ajutăm!
– Rep. Păstrați mereu o legătură strânsă cu Mitropolitul Olteniei?
-Cu privire la această legătură, pot spune că e un om pe care îl respect foarte mult, îmi place mult să-l ascult prin cuvântul său de învățătură, dar, din păcate, timpul și obligațiile de serviciu pe care le am în fiecare zi, nu-mi permit să ajung de fiecare dată la slujbele pe care le oficiază în județul nostru!
– Rep. De la un om aplecat spre adevărata credință, nu pot apărea motive serioase, pentru că atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu, trebuie să uităm de celelalte roluri sociale!
-De acord cu dumneavoastră, dar, sunt sarcini care trebuie rezolvate, tot în folosul oamenilor care au nevoie de sprijin și de prezența noastră!
– Rep. Chiar vreți să ne convingeți că sunteți un om atât de dăruit cauzei celorlalți oameni și vă neglijați interesele personale?
-Interesele oamenilor, ca și cele personale, trebuie rezolvate atunci când e momentul, pentru că nu putem amâna sau întârzia soluțiile de rezolvare! Vreau să vă spun că săptămâna trecută, am fost în preajma Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, când am participat la spectacolul alaiurilor și obiceiurilor de iarnă, prezentat de către elevii Liceului Teologic din Tg. Jiu la Teatrul «Elvira Godeanu», a cincea ediție, pare-mi-se, unde au participat și studenți de la Facultatea de Teologie din Craiova. Personal, mulțumesc Înaltpreasfinției sale pentru că ne ajută și nu vrea să mute Liceul Teologic din Tg. Jiu. Poate că așa e în viață, nu putem fi prezenți întotdeauna și peste tot!
“Să gândim frumos, iar mai presus de toate, să ne bucurăm de aceste frumoase sărbători”
– Rep. Domnule inspector școlar general, care sunt cele mai mari «provocări» care v-au încercat și v-au marcat activitatea în acest an pe care îl încheiem în curând?
-Cea mai mare «provocare», să știți că a fost organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct în unitățile de învățământ, pentru că aceste lucruri fac parte din «normalitate», până la urmă!
– Rep. La acest capitol care este legat de «provocările» muncii și ale funcției dumneavoastră, includeți și răutățile unor persoane?
-De când sunt inspector școlar general, am reușit să trec peste răutățile unor oameni, care nu au fost puține în această perioadă, dar, pe care nu le-am numărat, pentru că nu le contabilizez!
– Rep. Ce doriți să le transmiteți copiilor din învățământul preuniversitar gorjean, dascălilor care muncesc în acest sector de activitate?
-Să le spun «Sărbători Fericite» împreună cu tradiționala urare de «La Mulți Ani!»
– Rep. Iar, ca un îndemn pentru anul care vine?
-Să le spun că fără muncă nu se poate realiza nimic în viață, chiar dacă altădată unii ne agasau cu sloganul acesta! Munca îl desăvârșește pe om, iar singura șansă de a scăpa de sărăcie și de alte necazuri este să învețe carte, iar dacă înveți carte, poți avea o viață frumoasă pentru a duce mai departe tradiția familiei, a școlii românești! Dacă înveți carte, ai toate «ușile» deschise, iar noi ne străduim să crem condițiile ca toți copiii să învețe carte! Cred că mulți dascăli gândesc la fel ca mine și vor avea mai multă grijă de copiii cu care lucrează, la fel ca de copiii lor proprii. Dacă nu-ți faci treaba cum se cuvine, cum ai gândi tu, ca dascăl, dacă în clasă ar fi propriul tău copil? Ajungem la zicala românească: «Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!». Să gândim bine, să gândim frumos, iar mai presus de toate, să ne bucurăm de aceste frumoase sărbători care se înșiruie pe aproape două săptămâni! Ultima săptămână în anul care se încheie și prima săptămână în anul care vine!
LA MULȚI ANI! (Va urma)
Profesor, Vasile GOGONEA
