– Rep. Domnule Dr. CRISTIAN BODESCU, sunteți medic specialist recuperare medicină fizică și balneologie, doctor în științe medicale, atestat în apiterapie, fitoterapie și aromoterapie, cu competențe în acupunctură, director medical în Stațiunea Balneară BUZIAȘ, mai exact, la Hotel «Parc» din această stațiune renumită în tratarea bolilor cardio-vasculare, iar ca un om tânăr, dar cu o titulatură atât de bogată, v-aș întreba, dacă a existat o pasiune, când v-ați ales această specialitate?
“Unii dintre noi, dacă auzim pentru prima oară de tratament homeopatic”
-Să știți că mulți colegi m-au întrebat acest lucru, în sensul că după terminarea facultății, în funcție de rezultatul de la rezidențiat, media pe care am obținut-o mi-ar fi permis un loc privilegiat, dar am crezut și cred în continuare, și cum au decurs lucrurile de atunci, chiar dacă au trecut peste zece ani, faptele mi-au confirmat întocmai, că acesta e drumul cel drept, drumul cel bun, pentru că factorii naturali, ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu ca să ne tratăm în unele cazuri, au impactul, au eficiența cea mai profundă la nivelul organismului!
– Rep. Pentru cei care nu vă cunosc, să precizăm faptul că sunteți gorjean din Comuna Alimpești și unul dintre cei mai buni specialiști din țară în probleme de homeopatie!
-Chiar dacă nu e ceva spectaculos, imediat, dar influențează sănătatea organismului, sistemele și echilibrul fiziologic al organismului sunt influențate în profunzime, pentru că unii dintre noi, dacă auzim pentru prima oară de tratament homeopatic sau dacă dumneavoastră, personal, ați auzi cursul de homeopatie, poate că mulți suntem tentați să spunem, vai, nu poate să existe așa ceva! Pentru că ne referim la ceva spiritual, profund, pentru că există un medic de excepție care poate să ajute oamenii, premisa aceasta, putem spune că a spart canoanele medicinei, pentru că e o mare diferență între a remedia și a încerca să reechilibrezi o stare de dezechilibru. Homeopatia este una dintre puținele modalități ale medicinei naturiste de a reașeza lucrurile din punctul de vedere al echilibrelor fiziologice și fizico-chimice, de a căuta calea unei vindecări adevărate!
“Dar ne perpetuăm, în pofida stilului de viață pe care îl avem”
– Rep. E foarte interesant ceea ce spuneți și sună ca o provocare în domeniu!
-Spre exemplu, luăm o pastilă care combate un dezechilibru, dar, din păcate, generează un dezechilibru nou, iar dacă dumneavoastră înțelegeți că Dumnezeu ar fi considerat că omul are nevoie de metode sofisticate de tratament, ei, bine, le-ar fi creat odată cu omul!
– Rep. Evident, ca o parte din actul creației!
-Dar, noi trebuie să înțelegem că dăinuim de mii de ani, poate nici nu știm exact de câtă vreme, fără așa-zisele metode moderne de tratament, dar ne perpetuăm, în pofida stilului de viață pe care îl avem!
– Rep. Domnule doctor, care sunt «firele nevăzute» care vă leagă de Gorjul natal?
-Știți ce mă leagă foarte mult? În primul rând, părinții mei, care sunt acolo în Gorj, prietenii și colegii mei de școală din Alimpești!
– Rep. Vă mai întâlniți cu ei, din când în când?
-Din păcate, nu am putut fi prezent la întâlnirea de 25 de ani de la terminarea liceului, pentru că am fost ocupat cu participarea la un examen pentru obținerea competenței de acupunctură, și pot spune că mi-a părut rău că n-am putut să ajung! Prietenii cei mai buni, relațiile acestea de prietenie se creează în copilărie și se continuă de-a lungul vieții, dar nimic din ceea ce urmează după copilărie, nu are aceeași substanță sau aceeași rezonanță ca minunata copilărie!
“Când ajung la Alimpești, în localitatea mea natală, simt ceva unic!”
– Rep. Care este gândul cel mai frumos care vă poartă spre Alimpești?
-Când ajung la Alimpești, în localitatea mea natală, simt că e ceva deosebit, simt ceva unic, pentru că e în apropiere Mănăstirea Polovragi, Peștera Polovragi, cetatea dacică din preajma mănăstirii, și simt ceva care mă leagă, pentru că e și aspectul acesta afectiv!
– Rep. Domnule doctor Cristian Bodescu, în glasul dumneavoastră se simte faptul că trăiți ceva aparte, atunci când vorbiți despre Brâncuși, ca și despre mănăstirile noastre din Gorj!
-Cred că noi n-am reușit și nici nu vom reuși vreodată să-l cuprindem întrutotul pe Brâncuși, ca să-l putem înțelege! E așa, ca o binecuvântare!
– Rep. Poate că nici nu reușim să-l evaluăm cum se cuvine!
-Exact, nici nu ajungem să-l evaluăm! Iată că dumneavoastră, fiind acolo și cu posibilități mai mari de difuzare a informațiilor, sunt convins că puteți fi un factor de promovare a imaginii Gorjului!
“Creația lui Brâncuși, nu înseamnă doar ceea ce avem la Tg. Jiu…”
– Rep. Mulțumesc, îmi faceți un compliment și cred că e prea mult spus!
-Ca să reluăm ideea, cred că, totuși, creația lui Brâncuși, nu înseamnă doar ceea ce avem la Tg. Jiu…
– Rep. Vă referiți la Ansamblul Arhitectural de la Tg. Jiu, cu operele cunoscute, amplasate pe «Calea Eroilor»…
-Exact, Ansamblul de pe «Calea Eroilor», pentru că la Brâncuși descoperi o gândire profundă, pe care nu o întâlnești decât la marii sfinți!
– Rep. Ca să nu mai vorbim de maximele și cugetările lui…
-Pe care eu, din păcate, nu le mai am acum, pentru că le-am dat la cineva și a uitat să mi le mai dea înapoi! Dacă le aveți cumva, când mai veniți pe la Buziaș…
– Rep. Sau când o să veniți dumneavoastră pe acasă, la Gorj!
-Da, pentru că aș vrea să le xeroxez, ca să le am cu mine mereu!
– Rep. Voi face tot posibilul să vă aduc această carte!
-Oamenii poate nu realizează cât de profundă e gândirea lui Brâncuși, pentru că mereu se întreabă, cum a reușit acest geniu să creeze asemenea minuni, iar în profunzimea lui, Brâncuși a fost un artist complet! O culme de neatins în plan spiritual!
“Acela care nu are nici un pic de credință, pierde contactul cu viața”
– Rep. Domnule doctor, constat cu bucurie că aveți un cabinet «împodobit» cu atâtea icoane frumoase, pe care le văd numai pe la mănăstiri! Ce ne puteți spune despre frumusețea neasemuită a bisericilor și a mănăstirilor noastre din Gorj?
-Eu cred că toți oamenii suntem credincioși…
– Rep. Doamne, Doamne, chiar toți suntem credincioși?
-Sau ar trebui să fim credincioși, pentru că acela care nu are nici un pic de credință, pierde contactul cu viața!
– Rep. Își pierde esența și se denaturează!
-Da, se denaturează, pentru că dacă n-ar exista credință, la unii mai puțină, la alții mai multă, ce ne-am face? Desigur, fiecare cum poate, cum crede, așa cum le potrivește Dumnezeu!
– Rep. Ce credeți că îl îndreaptă pe om spre credință?
-De multe ori, cădem în păcat și greșim, pentru că suntem oameni, când nu reușim să ajungem acolo unde trebuie, la profunzimea trăirii noastre! Dar, eu cred că e clar că noi existăm datorită credinței, mai mari sau mai mici pe care o avem. Iar acesta e lucrul cel mai important! De când ne naștem și până când închidem ochii! Și dacă din punctul acesta de vedere, facem ceea ce trebuie, ceea ce se dovedește a fi menirea noastră de oameni, atunci totul este perfect!
“Călugării și călugărițele din mănăstiri sunt niște «comori» încă nedescoperite”
– Rep. Vă place «salba» de mănăstiri pe care le avem la noi în Gorj?
-Bineînțeles, pentru că am trecut pe la Lainici, ultima dată când am fost acasă la Alimpești, și pot să vă spun că am ajuns acolo sus la Schit, la Părintele Gherasim…
– Rep. La Schitul Locurele, acolo e un loc minunat!
-Da, iar jos la mănăstire, am stat de vorbă cu niște părinți călugări extraordinari, oameni «îmbunătățiți» duhovnicește, despre care, din păcate, uneori nici nu știm că există! Suntem contemporani cu ei, niște oameni deosebiți, dar nu știm foarte multe despre ei!
– Rep. Când o să veniți la Gorj, mergem la Părintele Melchisedec, cel mai bătrân de acolo, are 93 de ani și sper să-l mai prindem, pentru că ar avea mare nevoie de un medic! Aș vrea să-l întâlniți și pe Părintele Stareț Ioachim, un duhovnic foarte cult și cu mult har, pe care îl cunosc din interviurile realizate!
-Dacă ne gândim la viața din mănăstiri, la călugării și călugărițele care viețuiesc acolo, toți sunt niște «comori» încă nedescoperite! Eu, când ajung la o mănăstire, mă gândesc la medicina isihastă! Am nevoie de sprijinul călugărilor cu har! Avem nevoie, unii de sprijinul altora! Mă gândesc, de exemplu, la Părintele Ghelasie, de la Mănăstirea Frăsinei, cel care vorbea despre faptul că noi avem o comoară duhovnicească și medicală pe care ne-au transmis-o din generație în generație o serie de călugări pustnici și de care noi nu beneficiem pe măsură! Pentru că spunem: da, uite, chinezii, indienii, au filosofia și medicina lor, și ne minunăm! Dar, uitați-vă, că noi avem ceva și mai mult, un dar pe care nu îl prețuim cum trebuie!
“Pentru că e greu de pătruns! Da, da, totul e ca o taină”
– Rep. Știm că există o perspectivă isihastă din perspectiva călugărilor, dar mi se pare interesantă și o abordare din perspectiva unui medic talentat, a unui medic de valoare, ca dumneavoastră!
-Dacă mă ajută Dumnezeu, pentru că e vorba și de acupunctură, și de apiterapie și de homeopatie, când o să vin acasă la Alimpești, vreau să merg la Schitul «Pătrunsa», unde e un călugăr care a fost cândva actor, dar îmi scapă numele! A fost un foarte apropiat al Părintelui Ghelasie, de la Frăsinei, cel mutat la Domnul! Vreau să mă rog la Dumnezeu și să mă îndrept într-o direcție, pentru că uneori am senzația că știu destul de multe, dar trebuie să ai o bază, o direcție conturată. Nu poți să mergi în toate direcțiile cu același randament!
– Rep. Poți să mergi doar în direcția în care te îndreaptă Dumnezeu, de bună seamă! Pentru că în Psalmul 138(6), ne spune psalmistul: «Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge»!
-Exact, exact, iar pentru mine, reperul medical, poate că o să vi se pară ciudat, este medicina isihastă!
– Rep. Da, mi se pare interesantă perspectiva pe care doriți a o dezvolta!
-Dacă mă ajută Dumnezeu să o dezvolt…Pentru că e greu de pătruns! Da, da, totul e ca o taină! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
