Educaţia…şi Lecţia de Viaţă! – Interviu cu Preacucernicul Părinte, lector univ. dr. Ion Sorin BORA, Directorul Departamentului de specialitate al Facultăţii de Teologie-Ortodoxă din Craiova – ,,Omul care crede că este liber fără Dumnezeu, nu este decât un rob care mai devreme sau mai târziu va căuta adevărata libertate”!

1026

-Rep. Preacucernice Părinte, iată că a trecut o lună de când am avut ultimul nostru interviu de ziua Hramului «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul» şi pot să vă spun că îmi face o mare plăcere să port un dialog nou cu un cadru didctic universitar care dovedeşte o cultură teologică deosebită, pentru că ştiţi întotdeauna să oferiţi răspunsul potrivit pentru o problemă sau alta privitoare la viaţa noastră creştină. Vă abordez, mai întâi, în calitate de slujitor al altarului, aşa că, pentru început, aş dori să vă întreb, ce semnificaţie are hramul «Sf. Ier. Antim Ivireanul» pentru Biserica pe care o păstoriţi?
-I.S.B. Domnule profesor, hramul este ziua în care credincioşii unei parohii îşi amintesc de ocrotitorul lor şi se comportă ca într-o zi de sărbătoare deosebită, deci, hramul pentru parohia noastră este «Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul», cel pe care îl prăznuim în fiecare an în ziua de 27 septembrie, data aproximativă a trecerii acestuia din viaţa aceasta în lumea sfinţilor!
-Rep. Aşadar, la sărbătoarea de azi, aşteptaţi lumea ca să vină la Sfânta Liturghie!
-I.S.B. Suntem o parohie cu oameni deosebit de credincioşi, dar, fiind o zi de lucru, nu pot veni toţi oamenii care şi-ar dori să fie la slujbă, cei mai mulţi merg la serviciu, sunt în general oameni tineri care locuiesc la bloc, îşi duc la şcoală sau la grădiniţă copiii, aşa că nu pot fi prezenţi toţi oamenii din parohia noastră sau din alte parohii, dar, sunt mulţi care iubesc biserica noastră şi vor fi împreună cu noi la slujba Sfintei Liturghii!

,,Sfântul Ier. Antim Ivireanu a fost un om încercat în tinereţile lui, un copil care a ţinut la această valoare pe care o reprezenta credinţa din sufletul său”!

-Rep. Cum priviţi faptul că un creştin venit din Iviria, din Georgia de astăzi, a devenit un român adevărat, un om care a iubit Ţara Românească mai mult mulţi locuitori ai plaiurilor româneşti, mai mult decât o iubesc unii care locuiesc astăzi în România?
-I.S.B. Sfântul Ier. Antim Ivireanu a fost un om încercat în tinereţile lui, un copil care a ţinut la această valoare pe care o reprezenta credinţa din sufletul său! Se pare că în urma unor incursiuni ale unor căutători de sclavi, familia sa a fost decimată şi a fost luat sclav! A venit la noi în ţară şi a dorit ca sufletele părinţilor săi să fie pomenite la Sfânta Liturghie, deci, el a fost luat în robie şi ştia ce înseamnă libertatea, iar, pentru că românul are vocaţia aceasta spre libertate, contactul său cu vlahii era chiar din vremurile în care se ridica Mănăstirea «Sfânta Ecaterina» pe Muntele Sinai şi el a văzut că vlahii au această vocaţie a libertăţii, el regăsindu-se pe sine prin oamenii care preţuiesc libertatea, care au luptat cu dârzenie pentru această libertate! Cred că acesta e un lucru care l-a atras pe meleagurile româneşti, ca şi frumuseţea plaiurilor, alături de nevoile credincioşilor, pentru că omul care vrea să facă lucruri bineplăcute Lui Dumnezeu, nu se duce într-un loc unde nu face nimic, dacă toate sunt făcute, cărţile sunt tipărite, oamenii sunt credincioşi, nu fac păcate, nu înjură şi aşa mai departe, iar, pentru Sf. Ier. Antim Ivireanul, aici la noi era locul potrivit unde el putea să facă ceva, iar, într-un loc în care nu putea face nimic, el se simţea un om fără rost!
-Rep. Pentru că orice element de noutate ajunge să trezească interesul tinerilor, al oamenilor în general!
-I.S.B. Dar, ce eficienţă puteau avea «Didahiile» într-o ţară în care oamenii nu ar fi fost interesaţi de ele? Nu le-ar fi ascultat, nu le-ar fi citit, nu le-ar fi apreciat, ar fi fost lipsite de interes şi oamenii ar fi fost la fel de răi!
-Rep. Ce ne puteţi spune despre relaţiile Înaltului Ierarh Antim şi strălucitul Domnitor şi Sfânt Constantin Brâncoveanu?
-I.S.B. Sunt doi sfinţi care în vremea când erau trăitori în această lume, nu au fost percepuţi aşa cum trebuie la vremea lor! De-a lungul timpului, mulţi oameni au văzut cu anumiţi ochi realizările lor! Dar, ei s-au cunoscut unul pe altul în râvna lor deosebită pentru credinţa ortodoxă, înţelegând că pot să colaboreze pentru propăşirea dreptei credinţe şi a neamului românesc! Sfântul Constantin Brâncoveanu l-a adus în Ţara Românească pe Sf. Antim Ivireanul într-un moment în care cultura de la noi din ţară se afla într-o creştere evidentă şi setea de cultură a marelui domnitor, nu putea să se rezume la lucruri mărunte, ci, trebuia să fie cineva de anvergură care să aducă un plus de valoare culturii româneşti!
-Rep. Iar, acest om providenţial a fost Sfântul Antim Ivireanul!
-I.S.B. Da, pentru că Sf. Antim Ivireanu cunoştea cultura românească, vizitase Moldova, îmbrăţişând această chemare, venind ca un mucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că am avut această Duminică a chemării ucenicilor Domnului la propovăduire, iar, Sf. Antim Ivireanul a simţit această chemare şi a venit în această ţară în care mulţi «lupi răpitori», mulţi eretici încercau să slăbească dreapta credinţă a strămoşilor noştri!
-Rep. Ca să lărgim puţin orizontul discuţiei noastre, să vă spun că în condiţiile în care Preşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universității «Babeș-Bolyai» vorbeşte despre îndobitocirea generațiilor viitoare prin eliminarea culturii naționale și generale din educație, în principiu, aş dori să vă întreb, dacă faptele pilduitoare ale Sf. Ier. Antim Ivireanu, ar putea îndrepta această eroare a vremurilor de azi, a decăderii oamenilor în prăpastia crizelor dirijate de către granzii planetei?
-I.S.B. Faptele şi cuvintele Sf. Antim Ivireanu sunt înrădăcinate adânc în fiinţa noastră şi poate nu le simţim şi nu le dorim a fi marca ostenelilor sfântului, dar, ele se regăsesc în felul nostru a de a vieţui, de aceea, consider că în orice perioadă a istoriei ne-am afla, nu ne vom detaşa prea uşor de aceste lucruri, pentru că sunt nişte «borne» ale limbajului şi nu putem trece la Sfânta Liturghie peste cuvântul pe care Antim Ivireanu l-a găsit cel mai potrivit! Nu putem să uităm nici de «Didahiile» sale, când ne învaţă cum să ne purtăm unii cu alţii, Desigur, pericolul există şi ar fi nefolositor ca să nu-l vedem, de aceea, încercăm să-i ţinem pe tineri aproape de biserică, pe părinţii şi pe bunicii lor, ca să nu uităm că suntem un neam cu vocaţia libertăţii, care nu înseamnă altceva decât a-L avea pe Dumnezeu! Pentru că omul care crede că este liber fără Dumnezeu, nu este decât un rob care mai devreme sau mai târziu va căuta adevărata libertate!

,,Sf. Ier. Antim Ivireanu veghează asupra oraşului nostru, asupra parohiei noastre, asupra noastră a tuturor, ca români”!

-Rep. Cum ne pot ajuta învăţăturile Sf. Ier. Amtim Ivireanul, prin viaţa sa jertfelnică, pentru ca să ne depărtăm de aceste rătăciri de la cultura noastră naţională?
-I.S.B. Amintindu-ne de jertfa Sfântului şi de activitatea sa în Ţara Românească, eu cred că putem să ne revenim! Este foarte uşoară căderea, ispita este la tot pasul, deci, ar fi nerealist să afirmăm că niciunul dintre tinerii noştri nu va cădea în ispita tentaţiilor veacului, în cazul amintit de dumneavoastră, ale necunoaşterii culturii naţionale! Faptul că Sf. Antim Ivireanul se află înscris în cartea de aur a bisericii noastre, că el există în calendarul şi în bibliotecile noastre, constituie un reper, iar, atunci când omul se simte asaltat în degringolada din lumea aceasta fără repere, deşi, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră şi distinsul domn Ioan Aurel Pop, clasicii sunt scoşi din şcoli, copiii nu mai învaţă nici despre Antim Ivireanul şi despre scrierile sale în limba română, totul se rezumă la nişte aprecieri generale, copiii rămân în «vâltoarea» internetului şi a digitalizării, fără să se bazeze pe valorile autentice ale poporului nostru!
-Rep. Aş dori să vă spun că am început o serie de articole având ca sintagmă: «Ortodoxia salvează România», de aceea, v-aş ruga să mă sfătuiţi în legătură cu premisa de la care aş putea să pornesc, potrivit căreia, numai ortodoxia, care este cea mai apropiată de popor, ar putea îndrepta situaţia precară în care a ajuns ţara!
-I.S.B. Eu cred că ortodoxia poate să lucreze în sufletele oamenilor, pentru că Biserica ortodoxă se adresează în primul rând omului credincios, fără a neglija celelalte categorii de oameni mai puţin credincioşi sau chiar atei! Ortodoxia nu a propovăduit aplecarea omului spre bogăţia materială, iar, lucrul acesta poate avea o relevanţă în viaţa unui popor mai mult sau mai puţin credincios! Unii români sunt tentaţi să aleagă această «parte» a lui Mamona, iar, biserica nu îl face bogat pe om trupeşte, ci, sufleteşte! Atunci când căutăm Împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, toate se vor împlini omului, dar, dacă cineva simte că nu este împlinit îndeajuns, desigur că biserica îl ajută să urmeze Calea Lui Dumnezeu, pentru că e nevoie de stăruinţă, de rugăciune, de osteneală, de post şi de smerenie!
-Rep. Pentru mine sunteţi un vector al culturii teologice din Oltenia, aşa că aş dori să-mi spuneţi ceva despre modul în care împletiţi activitatea de preot de altar cu activitatea didactică, de cadru universitar la Facultate!
-I.S.B. Activitatea mea o fac mereu cu dăruire şi cu multă dragoste faţă de studenţi, aşa cum este şi dragostea faţă de slujire! Întotdeauna, consider că tânărul trebuie să înţeleagă ceea ce înseamnă să fie student, aşa cum şi eu înţeleg acest lucru pentru că am fost student, să ştie ce înseamnă să fii cântăreţ, iar, totodată, înţeleg nevoile colegilor mei preoţi! Consider că în biserică este firesc să existe această «ucenicie», pentru că fiecare dintre noi suntem ucenicii cuiva, fiecare suntem în măsură să aprindem flacăra credinţei în sufletul unor ucenici pe care să-i facem să se apropie de Dumnezeu şi să fie chiar mai buni decât noi înşine! Consider că activitatea mea în cadrul faccultăţii este o lucrare în cadrul bisericii, pentru că trebuie să avem în vedere şi această latură învăţătorească, dar, să mergem şi «la firul ierbii», cum s-ar spune, ca să vedem nevoile studentului care va deveni în viitor un slujitor al sfântului altar!
-Rep. Ce cuvinte doriţi să le adresaţi credincioşilor care vor veni, astăzi, la Biserica «Sf. Ier. Antim Ivireanul» din Oraşul Târgu-Cărbuneşti?
-I.S.B. Din câte ştiu eu, suntem singura biserică din Arhiepiscopia Craiovei cu hramul «Sf. Ier. Antim Ivireanul» şi le-aş spune tuturor credincioşilor noştri, să fie convinşi că Sf. Ier. Antim Ivireanu veghează asupra oraşului nostru, asupra parohiei noastre, asupra noastră a tuturor, ca români, ca să ducem o viaţă plăcută Lui Dumnezeu, iar, prin rugăciunile sale mijloceşte la Preabunul Dumnezeu ca să fim şi mai credincioşi! Desigur, dacă suntem credincioşi, toate celelalte se vor adăuga nouă! Să ne rugăm Sfântului Antim Ivireanul ca să ne împlinească rugăciunile, să ne ocrotească prin mijlocirea sa la Preabunul Dumnezeu şi să ofere fiecăruia dintre noi sănătate şi harul sfinţitor de care avem nevoie!
-Rep. Vă mulţumesc pentru acest interviu şi vă doresc multă sănătate pentru dumneavoastră şi pentru toţi cei dragi ai familiei dumneavoastră, să aveţi ani buni de slujire îndelungată spre Slava Lui Dumnezeu! Doamne-ajută!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here