– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, chiar dacă nu veți oficia slujba Sfintei Liturghii la Tg. Cărbunești, la Sărbătoarea Tăierea Capului Înaintemergătorului Domnului, vă mulțumim că ați acceptat acest dialog, iar pentru început, am vrea să știm, cum ne poate ajuta exemplul pilduitor al Sf. Ioan Botezătorul, ca noi să primim cu nesecată iubire Cuvântul Lui Dumnezeu?
-Sfântul Ioan Botezătorul este alesul Lui Dumnezeu, Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos, cel mai mare bărbat născut din femeie, cel care a cunoscut ivirea Duhului Sfânt în momentele cele mai importante! Deci, este unul plăcut Lui Dumnezeu, este un exemplu de credincioșie și de viață cumpătată, dar și de jertfă pe altarul credinței!
“Stările noastre sufletești sunt mărturii ale credinței”
– Rep. Deci, prezența sa în rândul sfinților este una emblematică, de mare amplitudine și chiar de rezonanță în calendarul creștin!
-Da, pentru că toți gândeau, la un moment dat că acesta, adică, Ioan Botezătorul, ar fi, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos! Iar de aici, Sfântul Evanghelist înșiră evenimentele care au dus la Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Așadar, din începutul Sfintei Evanghelii cunoaștem credința în învierea morților. Aveau și iudeii această idee și convingere, fiind o revelație dumnezeiască. Deci, convingerea aceasta era la tot poporul, și Irod credea acest lucru, pentru că, iată, avea în fața ochilor lui un exemplu de înviere. Dar, de data aceasta, numai de enunțare a învierii, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos avea să fie Calea, Adevărul și Viața, El era învierea și viața noastră!
– Rep. Care sunt argumentele psihologice și morale, dar mai ales cele duhovnicești, care ne determină să-l prăznuim cu mare cinste pe Sf. Ioan Botezătorul?
-Domnule profesor, nu e vorba de argumente psihologice, pentru că avem argumente și dovezi ale credinței, cu mult mai importante!
– Rep. Cele psihologice privesc mai mult latura științifică, laică…
-Da, dar noi nu ne adresăm în primul rând persoanelor laice, pentru că stările noastre sufletești sunt mărturii ale credinței și nu putem să spunem despre cineva că are numai argumente morale sau numai argumente religioase. Noi putem sesiza, în discursul unei persoane, atât unele aspecte etice, dar și aspectele religioase. Argumentele, dovezile sau mărturiile noastre sunt religioase, pentru că privesc omul în relația cu Dumnezeu și în relație cu sfinții Săi. Suntem în comuniune cu oamenii, în comuniune cu sfinții, dar lucrurile dovedesc întotdeauna unicitatea veșnică a sfântului! El nu este un om obișnuit în lumea aceasta, pentru că noi nu îl cinstim pe un anumit sfânt, doar pentru că este înscris în calendar! Este o sărbătoare care marchează un eveniment în viața sfântului, dar motivele de cinstire a unui sfânt, noi trebuie să le avem în fiecare zi! Dumnezeu este mereu prezent în această relație cu omul credincios și El însetează de această relație cu creația Sa!
“Irod, conducătorul poporului lui Israel, se abătuse de la Calea Domnului”
– Rep. Oricum, Irod nu era un ignorant, poate un desfrânat, dar de unde această tentație de a nesocoti învățăturile «Prietenului Mirelui»?
-Să ne aducem aminte că Sf. Ioan Botezătorul învățase pe popor, la Iordan, și mulți veneau la el să ceară sfat, să-i învețe ce trebuie să facă, de la soldați până la oamenii simpli, de la negustori până la conducători, toți îl întrebau, ce trebuie să facem? Și Sf. Ioan îi învăța pe toți. Deci, referindu-ne la Sf. Evanghelist, la istorisirea vieții, sau, mai bine zis, a clipelor de pe urmă ale Sf. Ioan Botezătorul, acesta ne spune că Irod, conducătorul poporului lui Israel, se abătuse de la Calea Domnului și săvârșise fapte urâte înaintea Lui Dumnezeu, luând de soție pe femeia fratelui său.
– Rep. Sunt motive temeinice să constatăm că Irod nu avea teamă de Dumnezeu, dar nici nu se rușina în fața oamenilor pentru faptele sale?
-Nu putem spune despre un păcătos că are sau nu are teamă de Dumnezeu, așa cum nu putem ști, câtă teamă de Dumnezeu poate avea un om păcătos! Primul care a fost împins la păcat în istoria omenirii a fost diavolul! Așa cum noi, de multe ori, ispitiți de diavol, când cădem în păcat și nu ne îndreptăm, suntem morți sufletește! Ei, bine, când a intrat Salomeea, fata Irodiadei, la masă, oamenii erau amețiți de băutură! Când oamenii erau peste săturate, mâncaseră peste măsură, de bună seamă că Salomeea n-a dansat un joc cinstit, ci, dimpotrivă, și-a arătat toate mădularele trupului, ca să-i provoace, căci în aceasta se conturează și se subliniază, din păcate, plăcerea mesenilor!
– Rep. Putem vorbi de un substrat al imoralității de care dau dovadă cele două personaje feminine din preajma lui Irod, adică Irodiada și fiica ei, Salomeea?
-Viața în desfrâu era latura sufletească a Irodiadei și a Salomeii, fiica sa, ca și a lui Irod, pentru că e vorba de latura pământească, latura trupească a omului, iar când omul acesta nu depășește limitele acestea înguste ale teluricului din momentele existenței sale, nu poate să raționeze și să trăiască normal. Se produce nu numai o distrugere a trupului, dar și o pierdere a sufletului omului supus păcatului și aflat sub apăsarea răului!
– Rep. Am spune că vindecătorul sufletelor a căzut pradă intrigilor clevetitorilor săi!
-Poate, pentru că vedem că Sfântul Evanghelist, imediat sesizează acest lucru, și arată că fata Irodiadei, a dat repede fuguța la mama ei, căci nu poate răsări ceva bun dintr-un vlăstar rău! Deci, pentru un lucru păcătos, vedem că se face o ucidere! Irodiada considera că este asigurată pentru viața ei, de un trai lipsit cu totul de griji, ca soție ilegitimă a lui Irod! Ea îl considera ca un dușman de moarte pe Sf. Ioan Botezătorul, care era doctorul sufletului ei! Sfântul Ioan venise să-l vindece pe Irod, să le vindece pe Irodiada și pe fata ei, a venit să vindece poporul prin învățăturile sale!
“Sf. Ioan Botezătorul vestea, atât în pustie, cât și în cetate, prin cuvintele: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor»“
– Rep. Această schimbare de atitudine a lui Irod, nu ne dovedește lașitatea și duplicitatea sa în relația cu oamenii, așa cum fac și azi mulți politicieni?
-Nu comentez acest ultim aspect, dar mai departe, Sf. Evanghelist spune că Sf. Ioan Botezătorul, omul dreptății și al legii, omul credinței și al învățăturii celei adevărate, care vestea, atât în pustie, cât și în cetate, Împărăția Lui Dumnezeu, prin cuvintele: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor», a venit, de bună seamă și la Irod, la conducătorul poporului, pentru că acesta dădea un exemplu rău credincioșilor, prin viața sa. Evident, că Evanghelistul n-a mai spus că pe fratele său l-a băgat în temniță. Adică, l-a îndepărtat de la domnie, i-a luat scaunul de domnie, și chiar pe soția acestuia!!!
– Rep. Totuși, un om care săvârșește asemenea fapte, nu poate avea și mustrări de conștiință?
-Bineînțeles, că faptele acestea apăsau sufletul lui îngrozitor. Însă, ne mai spune Sf. Evanghelist că Irod chiar îl asculta pe Sf. Ioan, că de nenumărate ori venea în palatul domnesc și îi vorbea și îl asculta, și se bucura de cuvântul Sfântului Ioan. Evident, că în cuvintele Sf. Ioan nu lipseau mustrările, chiar dacă sfântul îl învăța și alte lucruri frumoase. Însă, obiectivul principal al Sf. Ioan era de a-l abate de la păcatul îngrozitor al preacurviei și de a-l aduce la calea cea dreaptă, pentru că cei aleși din popor să conducă popoarele, au nu numai misiunea de a se îngriji de viața lor, ci, și pe aceea de a da un exemplu frumos tuturor celor supuși lor!
– Rep. Ce acuzație aveau la bază intrigile și pizmuirile celor două femei păcătoase?
-Încă de la bun început, să înțelegem că întemnițarea Sf. Ioan Botezătorul nu prevestea lucruri frumoase și nici pașnice referitoare la viața sa! Știm bine că acela care era închis, trebuia să aibă și o acuzație, dar care ar fi fost acuzația la adresa Sf. Ioan? Că vorbea și învăța de bine oamenii? Că îi mustra, ca să se respecte Legea Lui Dumnezeu? Poate că acestea erau, însă, în mintea lui Irod, chiar dacă se spune că el s-a întristat atunci când fiica Irodiadei i-a cerut capul, totuși, considerăm că în mintea lui Irod nu erau gânduri frumoase, ci, dimpotrivă, întunecate la adresa Sf. Ioan Botezătorul! Deci, cum ziceam, diavolul îl pizmuia mai mult decât Irodiada, pe Sf. Ioan Botezătorul. Și și-a găsit și unealta! Și timpul potrivit! Căci, pentru omul păcătos e foarte scurtă distanța de la gând la păcat!
“Sf. Ioan Botezătorul este «Prietenul Mirelui», cel care a avut un rol important în Viața Mântuitorului Hristos”
– Rep. Lipsit de teamă și de rușine, am putea spune că acest Irod ajunge să «desăvârșească» imaginea păcătosului?
-Da, pentru că Irod, când l-a ascuns pe Sf. Ioan Botezătorul în temniță, nu s-a mai temut de nimeni și nu i-a fost rușine de nimeni! Deși, toată lumea știa cine este Sf. Ioan Botezătorul, și ar fi trebuit ca învățătura sfântului să-i fie călăuză în guvernarea lui, în conducerea lui și în faptele lui, dar cum spuneam, întrucât mintea s-a amestecat cu păcatul, Irod nu mai gândea printr-o minte curată, adică nu mai privea pe o fereastră curată, ci, privea prin sufletul său necurat, de aceea nu se mai rușina de oameni! Omul bețiv, omul hoț și tâlhar, nu se mai rușinează de oameni, chiar dacă uneori știe că lumea îl arată cu degetul, însă atât de mult s-a obișnuit cu păcatul, că deși este în șanț, beat, totuși, el se consideră cineva! Iată că și Irod, nu face excepție de la aceste caracteristici ale omului păcătos! Dimpotrivă! Face și ospăț!
– Rep. Este un fel de «beție» a puterii și mai ales o nebunie a trufiei și a desfrâului!
-Orecum, dar ce vrea să arate Irod prin ospățul acesta? Că este atotputernic, da? Că este împărat! Poate că vrea să arate că el nu se teme de nimeni! Poate vrea să arate că, deși este păcătos, este om de valoare, de cinste! Faptul că el dă ospățul acesta după o tradiție! Așa se obișnuia, ca și astăzi, la ziua numelui, să chemi prietenii și să marchezi această zi! Și oamenii vin și spun: «La mulți ani!», însă, când cineva vine și spune la o asemenea zi: «La mulți ani!», înseamnă că-ți dorește «mulți ani», dar în credință, în evlavie, nu în păcat!
– Rep. Moartea martirică a Sf. Ioan Botezătorul, poate fi și o «lecție vie» pentru pizmuitorii și clevetitorii de azi, de bună seamă!
-Dar, în ce s-ar fi conturat aceasta? Oare, nu în moarte? Și dintr-odată, Irod a arătat și mai mult orgoliu, mai multă mândrie, jurându-se că-i va da Salomeii orice-i va cere, până la jumătate din împărăție. Deci, iată că Irod promite ceva care nu era al său! Promite ceva care nu ținea de el! Și totuși, mândria și orgoliul sunt atât de mari, încât el se angajează cu jurământ să răsplătească această fată, care a făcut un dans lasciv, păcătos!
– Rep. Cine va săvârși Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul – Cămărășeasca?
-Un sobor de preoți ai locului!
– Rep. Ce le transmiteți credincioșilor prezenți în această zi la sfânta mănăstire?
-Să înțeleagă că Sf. Ioan Botezătorul este «Prietenul Mirelui», cel care a avut un rol important în Viața Mântuitorului Hristos, așa cum are un rol însemnat și în viața noastră!
Profesor, Vasile Gogonea
