-Rep. Domnule ministru, mă tot gândesc la temele pe care să le putem dezbate şi care pot să fie de mare actualitate, iar, pentru că ne aflăm în penultima săptămână a Postului Mare, care ne apropie de Marea Sărbătoare creştinească a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, v-aş propune să vorbim, astăzi, despre Ţara Sfântă, spaţiul de viaţă şi atât de binecuvântat, pentru că de acolo, de la Mormântul Domnului Iisus Hristos, ne vine şi Lumina Sfântă a Învierii!
– A.M. Domnule profesor, cred că întotdeauna am încercat să surprind în analizele mele, cam tot ceea ce s-a petrecut în tranziția de după decembrie 1989, de la socialismul răsăritean la societatea deschisă şi democratică, dar, cred că putem vorbi despre o lentoare şi chiar despre o nesiguranţă a procesului schimbării economiei și a instituțiilor, ca un rezultat al felului oamenilor de a gândi și până la urmă al culturii acestora!
-Rep. Chiar al inculturii acestora, de aceea, pentru început, cu mult respect, v-aş ruga să ne spuneţi ceva despre nevoia unei democratizări autentice şi reale a vieţii noastre, pentru că semantica termenului, ne conduce către ideea puterii poporului, nicidecum către dominaţia unei clase politice, pe cât de corupte, pe atât de incompetente în efortul de a depăşi situaţia de criză în care ne zbatem de câţiva ani de zile, din moment ce «vinovaţii fără vină» se întrec unii pe alţii în declaraţii demagogice şi fără conţinut!
– A.M. Domnule professor Gogonea, aş putea să vă spun că în mod interesant, chiar economiștii resimt nevoia democratizării! Prestigiosul economist britanic Roger Bootle, nu a recomandat «brexitul», dar nici nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume. El vorbea de patru cauze ale «crizei Europei»: «natura fundamental nedemocratică a Uniunii», structura instituțională neadecvată, «decizii proaste» ale celor care conduc, «neînțelegerea a ceea ce este și a scopului» Uniunii Europene («The Trouble with Europe», Nicholas Brealey, London, Boston 2016, pp.332-334).
-Rep. Şi care este «reţeta» pentru depăşirea acestor cauze despre care vorbiţi?
– A.M. La asemenea cauze, antidotul nu mai poate fi convențional. De curând, cel mai profilat economist european al orei, Thomas Piketty («Pour une traité de democratization de l’Europe», Seuil, Paris, 2017), a dat, împreună cu colaboratorii săi, un diagnostic deloc ezitant situației și a dus mai departe acuzarea de către Habermas a «autocrației postdemocratice» care s-a instalat în Uniunea Europeană.
-Rep. Cred că ar fi bine să lăsăm în plata Domnului această Uniune Europeană, cu toate «hibele» ei, ca să ne îndreptăm atenţia spre Israel, spre Ţara Sfântă şi către poporul ales, ca să înţelegem şi noi că toate fac parte din Planul Tatălui Ceresc!
– A.M. Dacă pornim de la Istoria evreilor, care este plină de «miracole», iar despre ele au scris nenumăraţi evrei şi neevrei, unii atenţi la ceea ce se petrece în profunzimea vieţii evreieşti, alţii vehiculând clişee mediatice, ar fi multe de spus! Cum să scriu, la rândul meu, fără să repet ceea ce au spus deja alţii, unii poate chiar mai convingător? Pentru că atunci când am publicat volumul «Fraţii mai mari. Întâlniri cu iudaismul» (Hasefer, Bucureşti, 2009), resimţeam nevoia de a mărturisi ceea ce datorez, ca fiecare filosof şi chiar cetăţean european, grandioasei culturi a poporului evreu, pentru a desluşi, cum şi cât am ajuns ca să mi-o însuşesc?
-Rep. Sursele de inspiraţie sunt şi ele tot un «miracol»?
– A.M. Scrierile lui Habermas, discuţiile cu principala personalitate a filosofiei mondiale actuale şi contactul cu scrierile evreieşti, de la Maimonide, trecând prin Mendelsohn, Graz, Rosenzweig, la Scholem, Idel, Avineri, Yovel, Wistrich şi mulţi alţii, mi-au deschis orizonturi de înţelegere!
-Rep. Care orizonturi s-au deschis şi mai mult, fără îndoială, prin contactul dumneavoastră nemijlocit cu ceea ce înseamnă cultura poporului evreu!
– A.M. Acum, referindu-mă la un semestru de predare la impresionanta «The Hebrew University of Jerusalem» şi trăind efectiv, aşadar fără graba turistului, în capitala poporului lui David şi Moise, resimt că am mai mult de spus. Nu este vorba de a comunica date istorice, pe care alţii le pot evidenţia mai calificat (pregătirea mea fiind în filosofie şi sociologie), ci, de a vorbi despre Israelul de azi, care este socotit, pe drept, cel puţin un dublu «miracol» al creării unui stat modern, într-un context geografic şi istoric eminamente advers, şi al creării uneia dintre cele mai competitive economii ale lumii de către o ţară care nu de mult a atins abia şapte milioane de cetăţeni.
-Rep. Aţi avut şi menţineţi în continuare o serie de contacte şi de legături cu personalităţile marcante ale Israelului?
– A.M. De exemplu, Shimon Perez spunea, acum câţiva ani, că Israelul este «o naţiune care mereu începe (perpetual starts-up)» – începe un nou suiş în istoria sa străveche. Cunoscutul lider vorbea despre «secretul israelienilor (Israeli secret»), care a poziţionat ţara lor în mod extraordinar în lumea în care trăim. George Friedman (vezi volumul său «The Next Decade» (Anchor, New York, 2012) arăta, pe bună dreptate, că Israelul are astăzi capacitatea de a se apăra singur şi a trecut de forţele considerabile care au căutat să-l anihileze, cel mai recent transformând în eşec temutul terorism organizat de inamici!
-Rep. Din păcate, unii terorişti palestinieni mai fac victime şi astăzi!
– A.M. Plec de la aceste reflecţii pentru a circumscrie, în cât mai puţine cuvinte, «miracolul economic» al Israelului şi «secretul» său (după ce, în «Fraţii mai mari. Întâlniri cu iudaismul»), am abordat «miracolul» construcţiei statului modern pe pământul biblic al evreilor.
,,Israelul este «cel mai mic spaţiu national de pe glob, în situaţia în care cetăţenii săi nu pot trece fără pericole dincolo de frontierele terestre»”!
-Rep. Israelul are o istorie zbuciumată şi sunt cunoscute dramele poporului evreu, crimele din rândul cărora nu putem uita «holocaustul» din vremea fascismului!
– A.M. Să luăm în seamă faptele, apelând, de această dată, mai ales la sinteza lui Dan Senor şi Saul Singer, «Start-up nation. The Story of Israel’s Economic Miracle» (Twelve, New York, Boston, 2011), care aduce în atenţie mulţi indicatori concludenţi. Israelul a fost atacat armat de şapte ori, din 1948 încoace, şi a fost supus terorismului, «intifadei» şi altor lovituri ca nici un alt stat din lume! «Nici un soldat străin nu a venit în ajutorul său», notează Shimon Perez. Embargourile ridicate împotriva sa l-au costat peste 100 de miliarde de dolari. Cu toate că Damasc, Amman, Cairo, Beirut sunt aproape, ca distanţă, şi este anevoios pentru israelieni să călătorească în ţările vecine, care se interpretează pe sine, din nefericire, mai curând ca inamici!
-Rep. Acest popor ales apără un pământ arid căruia prin eforturi i-a dat viaţă cu ajutorul Lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim despre fluxul demografic, despre pelerinajele la locurile sfinte care atrag anual milioane de credincioşi!
– A.M. Israelul este «cel mai mic spaţiu national de pe glob, în situaţia în care cetăţenii săi nu pot trece fără pericole dincolo de frontierele terestre» (p. 19). Din teritoriul Israelului, 95% este pământ arid, iniţial impropriu agriculturii. Resursele subsolului sunt mai curând sărace. Israelul importă apă şi cernoziom. Doi din trei israelieni sunt nou veniţi, Israelul având una dintre cele mai eterogene, ca provenienţă, populaţii din lume: cetăţenii săi vin din peste şaptezeci de alte ţări!
-Rep. Unde consideraţi că se plasează astăzi, Israelul?
– A.M. Să continuăm evocarea de date, din aceeaşi foarte documentată sursă. «Israelul reprezintă cea mai mare concentrare de inovaţie şi antreprenoriat în lumea de astăzi» (p. XVI). Capitalul investiţional de risc («venture capital investment») per capita este în Israel de 2,5 ori mai mare decât în SUA, şi de 30 de ori mai ridicat decât in Europa! Israelul atrage un astfel de capital în mai mare măsură decit Marea Britanie şi decât Germania şi Franţa la un loc (p.14).
-Rep. Datele dumneavoastră sunt impresionante, aşa că v-aş ruga mult să continuaţi!
– A.M. Israelul are cele mai multe firme înregistrate «NASDAQ», fiind depăşit numai de SUA. În optica întreprinzătorilor internaţionali, «după SUA, Israelul este cel mai bun», ca loc de operare (p. 18). Firmele israeliene sunt astăzi, ferm integrate în China, India, America Latină şi în alte părţi ale lumii (p. 75).
-Rep. Cum aţi aprecia mediul academic al Israelului?
– A.M. În populaţia Israelului de acum, 47% sunt absolvenţi de studii universitare – unul dintre cele mai ridicate procente de pe glob. (p. 90). Israelul şi-a creat universităţi de nivel înalt, chiar înainte de a fi proclamat statul. Primul «board of governors» la «The Hebrew University», înfiinţată în 1918, i-a inclus pe Einstein, Freud, Buber. Technion-ul din Haifa a fost înfiinţat în 1925, Institutul Weizmann în 1934. Israelul are opt universităţi şi douăzeci şi şapte de colegii, patru dintre universităţi fiind între primele o sută cincizeci de universităţi din lume, iar şapte între primele o sută din regiunea Asia-Pacific (p. 255).
-Rep. Aşadar, un fundament academic de excepţie şi o bază a cercetării ştiinţifice!
– A.M. Institutele de cercetare ştiinţifică ale Israelului sunt primele în lume sub aspectul valorificării comerciale a rezultatelor (p. 256). «Yissum», compania de transfer tehnologic din cadrul «The Hebrew University of Jerusalem» câştigă anual un miliard de dolari producând şi valorificând 5.500 de patente şi peste 1.600 de invenţii tehnologice. Israelul este cel mai mare producător de biotehnologii din lume, în afară de SUA şi Marea Britanie (p. 256). În 2008 Israelul a exportat tehnologii în valoare de peste 18 miliarde de dolari!
-Rep. Aveţi acces la sursele de informaţii şi la revistele de specialitate din Israel?
– A.M. Sub aspectul publicaţiilor ştiinţifice per capita (universitari şi cercetători), Israelul deţine locul întâi în lume (p. 266). În 2008, Institutul «Weizmann» şi «The Hebrew University» au fost socotite, de revista «Scientist», veritabile «the best place to work in academia» din lume, în afară de SUA. În partea din faţă a universităţii din Ierusalim, deja menţionată, figurează chipurile a nouă premianţi ai instituţiei «Nobel», începând, fireşte, cu Einstein, creatorul teoriei relativităţii. Trei mii de profesori universitari israelieni de prim nivel lucrează în diferite universităţi ale lumii!
-Rep. Domnule Ministru, cred că este o revelaţie să aflăm ceea ce ne spuneţi şi realmente este o plăcere să ne informaţi de atâtea lucruri despre Ţara Sfântă, aşa că în finalul dialogului nostru de astăzi, ce ne mai spuneţi?
– A.M. Că Israelul este unul dintre cei mai importanţi exportatori agricoli ai lumii, iar prezenţa sa în industrii precum aviaţia, informatica, irigaţiile, reciclarea apei, noile energii, producerea de medicamente şi industria farmaceutică, dar, şi nenumărate altele sunt domenii şi activităţi de prim-plan în lumea de astăzi! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
