Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult. personalitate ştiinţifică proeminentă a vieţii sociale, ştiinţifice şi politice, fost Ministru de Externe şi al Educaţiei din România – ,,Israelul se specializează într-un antreprenoriat al creşterii ridicate (high growth) – care ajunge să transforme întregi industrii globale”! – HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT

1016

-Rep. Domnule ministru, cu un sentiment venerabil şi mereu asociat cu negrăitul respect, v-aş ruga să continuăm dialogul nostru despre «miracolul» creării unui stat modern al Israelului, într-un context geografic şi istoric delicat şi în mare parte complex, uneori chiar tensionat, pentru a vedea, cum se explică acest «miracol» reflectat în mai mulţi indicatori plini de relevanţă ce alcătuiesc în mare măsură cheia unui «secret» israelian al succesului pe multiple planuri!
– A.M. Domnule profesor, pentru început, aş dori să revenim la profunda şi inteligenta explicaţie din cartea lui Dan Senor şi Saul Singer (autorii cărţii «Start-Up Nation»), pentru că sunt multe ţări care s-au dezvoltat rapid în perioada postbelică – de pildă: Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, iar, în continuare, vă citez din lucrarea care spune că: «niciuna nu a produs o cultură antreprenorială … care să fie comparabilă cu cea a Israelului» (p. 19).
-Rep. Care este, totuşi, explicaţia «miracolului» economic al Israelului?
– A.M. Cum se va vedea, pot spune că este vorba despre o istorie, nu atât a talentului, cât a tenacităţii, a chestionării insaţiabile a autorităţii, a informalităţii hotărâte, combinate cu o atitudine unică faţă de nereuşită, muncă, misiune, risc şi creativitate ce traversează discplinele diferite (p. 21).
-Rep. Cu alte cuvinte, un argument cu o cauzalitate complexă, care nu lasă loc îndoielilor şi speculaţiilor!
– A.M. Şi nu numai atât! Israelul se specializează într-un antreprenoriat al creşterii ridicate (high growth) – care ajunge să transforme întregi industrii globale. Antreprenoriatul creşterii ridicate se distinge prin aceea că foloseşte talent specializat – de la ingineri şi oameni de ştiinţă la manageri în bussines şi marketing – pentru a comercializa ideea inovativă (p. 22-23).
-Rep. Prin urmare, vorbim despre un «miracol economic» şi chiar mai mult decât acest lucru!
– A.M. Împrejurarea nu ţine de ceea ce se spune în mod curent: «evreii sunt inteligenţi (smart)», căci sunt pe lume şi alte popoare cu o asemenea însuşire, dar performanţele rămân diferite. «Miracolele economice» nu se explică în acest fe! Nici ideea unei «evreităţi» unite nu explică un asemenea miracol, căci israelienii sunt astăzi, una dintre cele mai eterogene, ca provenienţă, populaţii!
-Rep. Eterogenă, dar, «unită în cuget şi-n simţiri», ca să nu spunem că şi în interese comune!
– A.M. Este adevărat, desigur, că ţara funcţionează ca un organism orientat spre inovaţie. Sunt multe ţări cu talente individuale (Singapore, de pildă, are cei mai buni studenţi în matematică şi ştiinte), dar Israelul asigură cele mai performante «echipe (teams)» (p. 20). Nu este o explicaţie nici invocarea impactului dinamizator al industriei militare şi de apărare, căci aceasta aduce doar 5% din produsul naţional brut (p. 20).
-Rep. Da, însă, orice explicaţie plauzibilă se întemeiază pe o cultură veche şi pe tradiţiile care s-au păstrat în povida încercărilor istoriei!
– A.M. Cunoscutul premiant «Nobel» în literatură, Amos Oz (vezi «Speech at the Israeli Presidential Conference, Jerusalem», mai 14, 2008) specifică iudaismul şi cultura Israelului drept «cultură a îndoielii şi a argumentului, un joc deschis-încheiat al interpretărilor, contra interpretărilor, reinterpretărilor, interpretărilor opuse…
-Rep. Care nu au fost puţine…!
– A.M. Pentru că de la începutul existenţei civilizaţiei evreieşti, aceasta a fost recunoscută prin «argumentativitate»!
-Rep. Interesant şi în mod aparent, destul de confuz conceptul acesta!
– A.M. Această specificare se confirmă din plin! Pretenţia continuei «argumentativităţi»
– aşa cum spune o poantă sugestivă – face să fie mai uşor de condus un grup de cincizeci de americani, decât un grup de cinci israelieni, căci, israelienii te vor chestiona tot timpul – începând cu întrebarea «de ce eşti tu managerul grupului, şi nu eu» (p. 48). Mai departe, informalitatea relaţiilor dintre oameni este unică, fiecare, inclusiv oficialii, fiind tutuiţi sub nume prescurtate sau porecle.
-Rep. Mi se pare că acesta e un semn al deschiderii şi al apropierii fizice şi sufleteşti, nu credeţi?
– A.M. Israelienii vorbesc de «chutzpah» – o abordare scutită de orice formalism, care se observă uşor pretutindeni – în relaţia dintre studenţi -profesori, funcţionari – şefi, soldaţi – generali şi în alte relaţii. Pe de altă parte, isaraelienii ştiu că poţi uneori să nu reuşeşti, dar practică mereu «a constructive failure» sau «intelligent failure» (p. 37).
-Rep. Orice apropiere înseamnă un risc asumat, mai ales în relaţiile internaţionale, iar, în confruntările militare, ce să mai vorbim?
– A.M. Riscul este asumat lucid, împreună cu nevoia inovaţiei, a creativităţii, cu ieşirea curajoasă din conformismul diviziunilor din cunoaştere şi din viaţă! Debirocratizarea inteligentă este rezultatul major. Elocventă este, de altfel, organizarea armatei israeliene: prin selecţie pe bază de competiţie! În armată vin cei mai buni tineri ai unei generaţii (spre deosebire, de pildă, de alte ţări, unde în armată vin cei care nu au loc altundeva, pe bază de înscriere), iar deciziile de luptă se iau la niveluri cât mai joase, într-o armată cu puţini deţinători de grade înalte, în care coloana vertebrală o formează rezerviştii (p. 59).
-Rep. Foarte interesant ceea ce ne spuneţi, cred că e o «lecţie» din care mulţi ar avea de învăţat în privinţa selecţiei oamenilor în orice activitate, cu atât mai mult în domeniul militar unde lucrurile au o anvergură…
– A.M. În Israel, cultura civilă şi cultura militară şi-au dat mâna în mod organic, iar analizele făcute de militari sunt extrem de profesionale şi de necruţătoare!

,,Israelul s-a dezvoltat la rangul unui «miracol economic», plecând de la agricultură”!

-Rep. Dar, în acelaşi timp corecte şi cu o aplecare evidentă spre înţelepciune!
– A.M. Politic vorbind, Israelul s-a dezvoltat printr-o acţiune a guvernului (statului), care s-a transformat treptat într-o stimulare a sectorului privat antreprenorial, cel care a luat iniţiativa şi a dus la dezvoltarea de astăzi (p. 128). Curentul numit aici «bitzu-ism» – un fel de pragmatism luminat – a prins rădăcini profunde. Imigraţia a fost cea care a sporit continuu forţa economică a Israelului, într-o ţară care a trecut de la 806.000 de locuitori, în 1948, la 7,1 milioane astăzi (p. 155).
-Rep. Ca să nu mai punem la socoteală şi pe cei care trăiesc în afara graniţelor Israelului şi care nu sunt puţini!
– A.M. Diaspora a fost folosită inteligent pentru catalizarea economiei (p. 171). Situaţiile dificile au obligat oamenii din Israel la inovaţie! De pildă, atunci când preşedintele francez de Gaulle a sistat livrarea de avioane, Israelul a trebuit să-şi creeze propria industrie aviatică! (p.220). Viaţa, apoi experienţa «combinaţiei experienţelor militare şi civile» i-au obligat pe israelieni să abordeze transdisciplinar realităţile (p. 234).
-Rep. De altfel, raportarea la realităţi complexe şi adaptarea mijloacelor proprii este o condiţie temeinică a succesului şi a dezvoltării unei ţări!
– A.M. Pe bună dreptate, autorii cărţii «Start-Up Nation» subliniază că Israelul s-a dezvoltat la rangul unui «miracol economic» plecând de la agricultură. Convingerea dominantă a fost aceea că «agricultura este mai revoluţionară decât industria!».
-Rep. Încă o dovadă a înţelepciunii acestui popor binecuvântat de Dumnezeu!
– A.M. Economia israeliană a început, într-adevăr, cu fermele agricole. Ceea ce Shimon Perez propune şi astăzi este încurajarea «fermierilor tehnologiilor de vârf ale timpului nostru» (p. 284-285). Cred că el are în vedere, în primul rând, inteligenţa artificială, biotehnologiile şi nanotehnologiile!
-Rep. Nu numai acest lucru, dar, în primul rând, acest lucru contează!
– A.M. În sfârşit, israelienii călătoresc foarte mult. Este destul să vezi aeroportul «David Ben Gurion» şi-ţi dai repede seama de anvergura mobilităţilor israelienilor. Se spune că un hotelier din Asia, verificând un paşaport israelian, îl întreabă pe posesor: «câţi sunteţi voi?», iar, după ce acesta răspunde: «şapte milioane», hotelierul continuă: «şi câţi s-au întors deja în Israel?».
-Rep. Merită reţinută o asemenea precizare, dar, vorbim despre o zonă fierbinte în care provocările terorismului planează mereu!
– A.M. Nu lipsesc, desigur, ameninţările în faţa dezvoltării actuale uimitoare a economiei israeliene, iar, autorii cărţii «Start-Up Nation» le menţionează fără ezitare. De pildă, terorismul suicidar poate descuraja turismul, imigrarea evreilor din Rusia se apropie de sfârşit, dependenţa ţării de export este mare, participarea la economie este prea mică din partea evreilor ortodocşi şi a arabilor, iar înarmarea nucleară a Iranului poate inhiba investiţiile străine în regiune! Israelul se pregăteşte, însă, din timp, să înfrunte aceste ameninţări, iar minţile lui strălucite, atât de încercate în situaţii aproape fără ieşire, vor afla, cu siguranţă, soluţii!
-Rep. Fără îndoială că DA!
– A.M. Aşa cum spunea Thomas Friedman, de la «The New York Times», Israelul are probleme lumeşti, legate de contexte financiare sau politice, dar, are marele avantaj că nu are problema culturii, ceea ce îi permite, în definitiv, să fie atât de antreprenorial şi creativ, încât ceea ce realizează pare, pe drept, de domeniul miracolului! (VA URMA)
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here