-Rep. Domnule ministru, vă propun să aprofundăm aspectele care privesc preocuparea domniei voastre, legate de cartea «Europa şi Israelul. O simbioză istorică», Editura «Rao», Bucureşti, 2020, pentru că ea stârneşte interesul multor persoane din Gorj şi cred că din toată ţara, mai ales că dincolo de «clișeele și prejudecățile» vehiculate în mass-media, vă dovediţi un veritabil ambasador al promovării şi al dezvoltării relaţiilor dintre Israel şi statele din spaţiul european!
– A.M. Ca să reiau ideile din ultimul nostru interviu, vă pot spune că, în anul 2012, am preluat o profesură la vestita Universitate «Ebraică» din Ierusalim, considerată «cel mai bun loc de studii în afara Americii», cum spune presa internațională de specialitate, pentru că este o experienţă pe care am perceput-o ca fiind cea mai bună perioadă din viață! Ca ministru al afacerilor externe al României, am avut o discuție de o oră cu primul ministru din vremea respectivă, Benjamin Netanyahu, și o jumătate de oră cu președintele Shimon Perez, apoi ore întregi cu foarte calificații demnitari israelieni, și mi-am dat seama că, între timp, m-am îmbogățit cultural și pot să am o opinie a mea proprie care poate fi argumentată!
,,Rezultatele perceptibile ale pașilor mei în cunoașterea evreilor și a Israelului sunt cărțile pe care le-am publicat”!
-Rep. Cum aţi accentuat şi cum aţi aprofundat prin lecturi de specialitate, eforturile de cunoaştere a realităţilor israeliene?
– A.M. Rezultatele perceptibile ale pașilor mei în cunoașterea evreilor și a Israelului sunt cărțile pe care le-am publicat. Am fost onorat să mi se solicite prefețe din partea unor intelectuali evrei cu certe realizări și am căutat să citesc mai cuprinzător, pentru a fi la înălțimea temelor. Am fost încântat să reunesc în volumul «Frații mai mari» (Hasefer, București, 2009) intervenții publice privind iudaismul și importanța sa pentru orice om de bună credință într-un context în care cunoașterea acestora avea nevoie de susținere.
-Rep. Este vorba despre o muncă de informare şi de documentare pe care aţi realizat-o nu numai la Cluj-Napoca, dar şi în alte biblioteci mari din lume!
– A.M. Am fost bucuros să adun în alt volum pe care l-am publicat, intitulat «Emancipare, asimilare, disimilare» (Hasefer, București, 2016), intervențiile mele publice pe aspectele juridico-politice ale vieții evreilor în Europa și ale emergenței Israelului performant de astăzi, pe un teren pe care stăruie și acum neclarități.
-Rep. Aţi desluşit numai aspecte pozitive ale relaţiilor dintre Europa şi Israel sau aţi remarcat şi o serie de aspecte mai puţin faste?
– A.M. Acum pun, cu aceeași încântare, în fața cititorului, reunite, intervențiile mele publice pe o temă care urcă necontenit, în bine și în mai puțin bine, în importanță – relația Europa-Israel. În bine, căci și Europa are nevoie vitală de Israel, ca și Israelul de Europa, încât este mereu oportun să observăm, ce perspective se deschid, ce nevoi au apărut și ce inițiative se pot lua.
-Rep. Ştiţi că acolo unde este loc de mult bine, uneori se mai strecoară şi ceea ce înseamnă mai puţin bine?
– A.M. În mai puțin bine, căci această relație, care din punct de vedere religios, istoric, cultural nu poate fi decât organică, înregistrează astăzi tot mai mult semne de confuzii în Europa. Aceasta se observă în recrudescența antisemitismului, în forme noi și sofisticate, și, desigur, în antisionismul ce se profilează din nou și în reacțiile lipsite de chibzuință ale unor europeni față de acțiunile de apărare ale Israelului.
-Rep. Relaţia aceasta dintre Europa şi Israel poate fi socotită întotdeauna benefică pentru pacea omenirii?
– A.M. Este important, pentru a înțelege relația Europa – Israel, să avem o lucidă imagine a ceea ce a însemnat triunghiul Ierusalim-Atena-Roma în emergența Europei. Am căutat să o redau într-o conferință pe care am avut onoarea să o susțin și tipăresc la Viena (Die Wiederherstellung des Dreiecks, Jerusalem, Athen, Rom, în Klaus Dethloff, Ludwig Nagl, Friedrich Wolfram, Hrsg., «Die Grenze des Menschen ist göttlich», Beiträge zur Religionsphilosophie, Parerga Verlag, Berlin, 2007, pp. 69-105).
,,Nu poți despărți Europa de componenta culturală evreiască, fără a o amputa de o parte a sufletului ei”!
-Rep. Domnule ministru, cultura evreiască are o tradiţie bogată în spaţiul european, dar cum se poate regăsi aceasta într-un context naţional care defineşte identitatea popoarelor europene?
– A.M. Pentru că nu poți despărți Europa de componenta culturală evreiască, fără a o amputa de o parte a sufletului ei!
-Rep. Care este baza acestei legături de veacuri şi a convieţuirii multietnice într-un spaţiu multicultural?
– A.M. Este important, pentru a înțelege această relație, să luăm în seamă indicatorii de performanță ai Israelului. De aceea, am să-i evoc în mod sintetic!
-Rep. Vă rog frumos, pentru că aceasta poate deveni o temă interesantă!
– A.M. Israelul întreține, de multe decenii, o temeinică dezbatere privind organizarea ca stat și organizarea statului ca stat de drept democratic. Începutul ei precede cu mult 1948, când, prin votul covârșitor în Organizația Națiunilor Unite, comunitatea mondială a recunoscut legitimitatea aspirației evreiești de a restabili statul evreu pe pământul strămoșesc. Israelul a afișat de la început o democrație vibrantă, într-un ocean de opoziții externe, și rămâne singura democrație din Orientul Mijlociu!
-Rep. De ce poate fi trainică şi de durată această «democrație vibrantă», aşa cum o caracterizaţi atât de plastic şi de inspirat?
– A.M. Pentru că în multe locuri din lume meritocrația s-a atenuat, dar Israelul menține unitatea dintre democrație și meritocrație, mai bine ca alte state.
-Rep. Dar istoria poporului israelian este una destul de zbuciumată, de la episodul biblic al trecerii prin Marea Roşie, de la dărâmarea Ierusalimului şi exodul evreilor în întreaga lume, până la «Holocaustul» celui de-al doilea război mondial şi lagărele de exterminare naziste!
– A.M. Să mai spunem că Israelul a trebuit să poarte, după 1948, repetate războaie pentru a supraviețui, fiind, de cele mai multe ori, singur! (!!??). Statul evreu a și etalat una dintre cele mai bune forțe militare din lume, cu toate că, tradițional, evreii nu au avut acces la comanda regimentelor și a diviziilor, cum nici nu păreau pregătiți de acțiuni militare!
-Rep. Pentru a supravieţui «singur printre duşmani», ce a trebuit să aibă în atenţie conducerea politică şi militară a statului Israel?
– A.M. Multe, foarte multe lucruri importante şi …neimportate, pentru că nu numai că nici un soldat străin nu a participat la apărarea Israelului, dar, între timp, multe țări învață din pregătirea militară a tineretului israelian și din succesele logistice și strategice ale armatei israeliene.
-Rep. Care au fost pârghiile importante prin care Israelul a reuşit să construiască o economie care stârneşte admiraţie şi face din această ţară un partener economic de încredere în relaţiile bilaterale?
– A.M. Israelul a construit o economie dintre cele mai performante din lume cu brațele cetățenilor săi și folosind inteligent și profitabil interacțiuni internaționale. Dintr-o țară de oameni reveniți pe pământul strămoșilor din peste șaptezeci de alte țări, care au trebuit ca nemijlocit să cultive un pământ cu peste nouăzeci la sută suprafață aridă, s-a înălțat o țară cu înaltă competitivitate în agricultură și industrie, axată pe inovație, care este unul dintre cei mai atrăgători parteneri economici pe glob. În nici o altă țară nu s-a construit într-un timp atât de scurt la un nivel de competitivitate atât de înalt, încât stârnește deopotrivă admirație și, inevitabil, invidie de orice fel!
-Rep. Dezvoltarea economică a Israelului poate avea şi termeni de comparaţie?
– A.M. Israelul a înregistrat o dezvoltare economică uimitoare ce permite analogii fructuoase, iar «Tigrii asiatici» sunt termenul de comparație la îndemână!
-Rep. Care este mobilul acestei creşteri economice, chiar în condiţii de pandemie?
– A.M. În raport cu orice țară care s-a dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial, Israelul întrunește o premisă rară: el nu are nevoie de programe culturale, căci dispune de cultură în mult mai mare măsură decât alții!
-Rep. Cu alte cuvinte, educaţia şi cultura, făcute cu multă judecată şi cu multă chibzuială, sunt cheia succesului?
– A.M. Este elocvent faptul că peste jumătate din populație a absolvit studii superioare făcute serios, că educația copiilor, adolescenților și maturilor este pe primul plan, că orientarea spre creație este atmosfera însăși pentru că mari creatori de talie mondială apar continuu în Israel.
-Rep. Care sunt domeniile în care excelează creativitatea acestui popor ales al Lui Dumnezeu?
– A.M. În orice domeniu, Israelul aduce în scenă, an de an, noi vârfuri de talie internațională, țara fiind deja printre supraputerile științifice și tehnologice de astăzi!
-Rep. În acest sens, care este aportul liderilor politici şi economici în revigorarea economiei şi în afirmarea acestui popor în lume, ca să ia exemplu şi conducătorii politici din România?
– A.M. Acest stat și-a generat în continuu lideri capabili, care au examinat cu un realism desăvârșit și cu înțelepciunea pe care o poate da apartenența la o cultură străveche pentru a lua decizii care au permis înaintarea în contexte aproape fără speranță!
-Rep. Cât de mult cântăreşte capacitatea, creativitatea şi experienţa liderilor politici în propăşirea unei ţări ca Israelul?
– A.M. Experiența Israelului probează, la rândul ei, cât de hotărâtoare poate fi valoarea decidenților! De aceea, această țară rămâne mereu un partener la care nimeni, rămas realist și responsabil, nu renunță! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
