Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult., personalitate ştiinţifică proeminentă a vieţii sociale şi politice, fost ministru de Externe şi al Educaţiei din România! – HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! – ,,La Paști se sărbătorește Învierea lui Iisus din Nazaret, recunoscut ca Mântuitor al umanității”!

388
Andrei Marga rectorul Universitatii Babes Bolyali din Cluj-Napoca, sustine o conferinta de presa, miercuri 18 februarie 2009, la Cluj-Napoca. in imagine:

-Rep. Domnule ministru, vă propun să amânăm puţin continuarea discuţiei noastre începută cu câteva luni în urmă, privitoare la Biblie şi la conţinutul cărții «Tora. Explicații și interpretări», apărută la Editura «Hasefer», a marelui rabin Menachen Hacohen, ca să abordăm, astăzi, tema Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, această minune de esenţă divină care a schimbat esenţial devenirea lumii şi a indus o credință ce a favorizat aspiraţia omului spre cunoaştere şi spre dobândirea de cunoștințe necesare pentru deschiderea unui curs nou al culturii şi civilizaţiei!
– A.M. Domnule profesor, de aproape două mii de ani, creștinii aduc în actualitate Evangheliile și celebrează un eveniment unic în istorie, care s-a petrecut la Ierusalim, pentru că la Paști se sărbătorește Învierea lui Iisus din Nazaret, recunoscut ca Mântuitor al umanității. Putem spune că în mediul acestui eveniment crucial trăim și astăzi, mai ales că istoria confirmă că Învierea, credința și cunoștințele prezintă o legătură lăuntrică!
-Rep. Dar avem noi suficiente argumente pentru a pune în evidenţă importanţa Învierii?
– A.M. Învierea o pun în evidenţă argumente care evocă datele la zi ale învierii, apoi credința ce s-a format și pragurile devenite posibile. Rezum, aşadar, această relaţie între credință şi cunoștințele de azi, iar convingerea mea este că religia presupune consecințe în felul de a fi al oamenilor și că nu este cultură propriu-zisă, dacă, într-un fel sau altul, se ignoră tradițiile religioase.

,,În jurul Învierii lui Iisus Hristos, cred că s-a scris imens”!

-Rep. Dumneavoastră, ca om de ştiinţă şi filosof de prestigiu, de ce aţi abordat acest subiect important?
– A.M. În jurul Învierii lui Iisus Hristos, cred că s-a scris imens! Am parcurs, cu alte ocazii, literatura Iisusologică prin cărţile: «Religia în era globalizării», 2005, «Theologia Hodje», din 2010, încât, mă opresc doar la patru reconstituiri mai noi, cu substanță rațională. Una este a unui arheolog, alta, a unui istoric, a treia, a unui cercetător, și cea de-a patra, a unui teolog.
-Rep. Aş dori să prezentaţi aceste lucrări de referinţă rezultate pe baza cercetărilor!
– A.M. Încep cu lucrarea ce a rezultat din cercetarea, vreme de douăzeci și cinci de ani, a ultimelor zile din viața pământească a lui Iisus (Shimon Gibson, «The Final Days of Jesus», 2009), care descrie cu probe arheologice și scripturale, ceea ce s-a petrecut după Crucificare. În seara zilei de sâmbătă, dinaintea «Pesahului», după cum spune Evanghelia după Petru (9, 36; 13, 56), cerul s-a deschis, iar doi oameni au coborât în mormântul în care fusese depus Iisus, oferit de Josif din Arimateea, apoi soldații romani care au văzut ieșind din mormânt trei oameni și l-au înștiințat pe Pilat. Nu se știe, de ce, acesta ar fi ordonat să se ascundă faptul respectiv.
-Rep. Vă rog mult să continuaţi explicaţia, pentru că subiectul devine interesant!
– A.M. Duminică dimineața, cei care au venit la mormânt, au observat că acesta era gol! S-au formulat ipoteze: că Iisus ar fi fost răpit de discipoli sau că ar fi fost scos din moarte cu un tratament special. Aceste ipoteze au căzut, căci Pilat stabilise o gardă la mormânt, iar concluzia ar fi aceasta, în opinia lui Gibson: «arheologia și istoria nu pot dovedi sau infirma posibilitatea ca trupul lui Iisus să fi fost furat de persoane necunoscute, iar aceasta ține de speculație. În realitate, nu există o altă explicație istorică pentru mormântul gol, decât dacă adoptăm o explicație teologică, adică Învierea” (p.165).
-Rep. Ce vă face să credeţi că argumentele unor autori mai mult sau mai puţin consacraţi devin plauzibile pentru explicarea unui eveniment atât de important şi de esenţă divină în viaţa lumii?
– A.M. Iisusologi de certă calificare au reluat cu noi date cercetarea finalului pământesc al lui Iisus (Jean-Christian Petitfils, «Jesus», 2011). Evanghelisul Ioan, confundat frecvent cu alte personalități ale Noului Testament, este identificat acum, cu date precise, drept omul de vază, proprietar al casei în care Iisus zăbovea când venea la Ierusalim și în care a avut loc «Cina cea de Taină», ca și al Grădinii «Gethsemani», pentru că era un om care a fost, în virtutea apartenenței la establishmentul iudaic, martor ocular la tot ceea ce s-a petrecut cu Iisus atunci. Precum Nicodim, Ioan era convins că Iisus are dreptate.
-Rep. Sunt acestea şi probe indubitabile care pot să risipească îndoielile multor sceptici şi neîncrezători în minunea Învierii?
– A.M. Ceea ce ne spun Evanghelia după Ioan, dar și alte surse, trebuie, așadar, luat în seamă! Iată, sunt probe, de pildă, că Pilat însuși a dictat textul de pe cruce, care a fost prezentat în arameană, latină și greacă. În latină sună astfel: «Jesus nazarenus rex iudaeorum», pentru că, după momentul când Iisus a fost prezentat ca vinovat de «lez-majestate», Pilat a decis ca să fie o cruce mai înaltă decât uzual, ca să arate de la distanță, ce pedepse va da evreilor care se răzvrătesc împotriva stăpânirii romane. Totodată, Ioan mai spune că el însuși L-a văzut pe Iisus purtându-Şi Crucea!

,,Iisus nu s-a întors în existența empirică ci El trăiește din nou în comunitate cu Dumnezeu”!

-Rep. Domnule ministru, vorbeaţi despre unele argument ştiinţifice care pledează pentru tema susţinerii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!
– A.M. Da, pentru că sunt biologi, antropologi, chimiști care au stabilit în zilele noastre, după vestigiile rămase ale crucificării, păstrate acum la Torino, Argenteuil etc., datele anatomo-fiziologice, efectele supliciului, materialele folosite. Deci, întreg tabloul crucificării, prezentat de către Jean-Christian Petitfils (p. 440 și urm.) se arată, astfel, descris cu mult mai precis decât în trecut. Potrivit Evangheliei după Ioan, Maria Magdalena a fost cea care a fost prima la mormântul gol și și-a amintit promisiunea lui Iisus a Învierii în cea de-a treia zi. Ea a anunțat lumii victoria lui Iisus asupra morții și, cu aceasta, victoria posibilă a oricărui credincios!
-Rep. Aveţi atâtea referinţe din domeniul cercetării, încât mă uimiţi prin modul în care le folosiţi ca pe nişte argumente de certă valoare inconfundabilă!
– A.M. Iată, spre exemplu, Evangheliștii confirmă, într-un fel sau altul, că «Maria Magdalena a fost primul martor al mormântului gol și al înviatului Iisus. Este primul apostol», aşa cum precizează Jean-Christian Petitfils (p.23), deci Sfinţii Evanghelişti au consacrat relatarea cu o serie de amănunte semnificative. Spre exemplu, o cercetătoare de mare prestigiu, Susan Haskins, în lucrarea: «Maria Magdalena. Ihre wahre Geschichte», Bastei Lübbe, Bergisch Gladbach, 2008, a documentat complet ceea ce s-a petrecut la Ierusalim în acele zile! În orice caz, accentuez acest lucru, creștinii din Asia Mică sărbătoreau, la sfârșitul secolului al doilea, Învierea lui Iisus la o săptămână după «Pesahul» sau Paştele iudeilor.
-Rep. De fapt, Papa Benedict al XVI-lea, pe numele său Joseph Ratzinger, un mare teolog al zilelor noastre, face multe referiri la semnificaţia Învierii Domnului!
– A.M. Desigur, o serie de teologi mari ai timpului nostru s-au aplecat asupra Învierii lui Iisus Hristos, căutând să redea tabloul cuprinzător care să includă noile date arheologice, scripturale, istorice. Spre exemplu, Joseph Ratzinger s-a concentrat asupra întrebării: în ce înțeles a înviat Iisus? Sanctitatea sa consideră că: «Două delimitări sunt importante. Pe de o parte, Iisus nu s-a întors în existența empirică şi palpabilă căreia îi aparține legea morții, ci El trăiește din nou în comunitate cu Dumnezeu, comunitate pentru totdeauna sustrasă morții. Pe de altă parte, este important că întâlnirile cu Înviatul sunt altceva decât evenimente lăuntrice sau experiențe mistice, pentru că ele sunt întâlniri reale cu viul, care are în acest fel corp și rămâne corporal» (Joseph Ratzinger Benedikt XVI, «Jesus von Nazareth», Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2010, Zweiter Teil, p.293).
-Rep. Acest Înalt Pontif al Bisericii catolice se dovedeşte un erudit de mare valoare pe care şi excelenţa voastră îl apreciază foarte mult!
– A.M. Da, pentru că Joseph Ratzinger aplică și aici ideea sa a unor «salturi mutaționale», echivalente cu pauze în acțiunea legilor cunoscute de științe sau în intervenția altor legi. Acelaşi Înalt Prelat continuă: «Noi am putea să privim Învierea ca pe un salt mutațional (Mutationssprung) în care o nouă dimensiune a vieții, a ființării umane se dezvăluie» (p. 299). Iar un asemenea «salt» este mereu în mâna Atotputernicului Dumnezeu! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here