-V.G. Domnule ministru ANDREI MARGA, cu mult respect, vă rog să mă scuzaţi, dacă a trecut mai multă vreme de când nu am purtat un dialog cu excelenţa voastră, dar, vremurile sunt aşa cum sunt, iar, eu ştiu foarte bine că nu pot renunţa nicidecum la un dialog interesant şi plin de conţinut, cu un om de mare cultură şi cu un spirit pătrunzător ca dumneavoastră, de aceea, aş dori ca pentru astăzi, să purtăm o discuţie despre ceea ce excelenţa voastră numiţi într-un recent studiu intitulat: «către predemocraţie», un fel de interpretare a direcţiilor către care duc deciziile confuze ale guvernanţilor şi bâlbâielile lor în alegerile prezidenţiale şi parlamentare din România.
– A.M. Domnule profesor Vasile Gogonea, îmi face plăcere să continuăm dialogurile noastre şi mă onorează acest lucru, de a fi în atenţia Ziarului «Gorjeanul» şi a gorjenilor mei dragi, iar, în legătură cu ceea ce doriţi să discutăm, pot să vă spun că într-o societate pot fi instituții formal democratice, dar acțiunile decidenților să fie diferite! Din nefericire, situații de acest fel au fost multe în istoria europeană din anii treizeci încoace, dar, oricum, supoziția de mai sus este confirmată de ceea ce se petrece în țară! Se invocă, desigur, participarea scăzută la vot, care, evident, nu este firească într-o democrație, dar, nu este normal, nici felul cum decidenții își exercită mandatele! Ei, își extind cu de la sine putere, rolul trucat și angajează țara în acțiuni pentru care nimeni nu i-a mandatat, iar, în final, fug de răspundere! Regăsim acest fel de a proceda în afaceri precum Roșia Montană, vaccinuri în pandemie și în multe alte situații, mai ales că prin «apucătura» secretizării care ia amploare, mulți exercită funcțiile ca «feude», astfel încât abuzurile continuă, dar, ele costă enorm și transformă democrația într- un «decor».
,,De la justificare la legitimare, rămâne totdeauna un drum de parcurs”
-V.G. Iar, parafrazându-l pe Eminescu, aş spune: ,,un «decor»”?, da, excelenţă, dar, «decorul» ce priveşti, nu-i dintr-o piesă de teatru, ci, din vrajbe româneşti”, iar, într-o asemenea situație, când oricine resimte realitatea, toate problemele se complică.
– A.M. Se știe că administrația actuală a României, începând cu președintele, stau pe votul unei în jur de o treime din electorat, deci, s-a și conturat, astfel, o problemă juridică, deloc ușoară: slaba legitimare a decidenților (detaliat în A.Marga, «Statul actual», 2021). Aşadar, în mod formal, deciziile se «justifică» fiind ale unor inși care au pus mâna pe funcții, dar multe decizii ale acestora sunt, riguros juridic privind lucrurile, discutabile! Deși la noi, din păcate, nu se discută, iar, de la justificare la legitimare, rămâne totdeauna un drum de parcurs!
-V.G. Pentru că ajung la decizii, mulţi inși nepregătiți, care iau decizii diletante, iar, consecințele sunt nefaste, mai ales că aceștia aruncă apoi vina pe alții! Populația nu are cum să aibă încredere în instituții, iar rezolvările se amână. Se intră, astfel, într-un cerc vicios: guvernându-se mereu cu o serie de realizări minore, absenteismul crește, legitimarea nu interesează, abuzul se extinde, iar cetățenii nu-și mai simt propriul stat ca fiind unul de-al lor şi mulţi iau calea emigrării.
– A.M. Lacuna vine, însă, nu doar din participarea redusă la vot, cum s-ar crede! Dintotdeauna, informarea publicului și calitatea alegerilor au fost esențiale pentru democrație! Și dacă s-ar vota în proporție mare, în lipsa informării cetățenilor asupra alternativelor și a dezbaterii chestiunilor de interes obștesc, legitimarea ar suferi considerabil! De altfel, cum s-a observat adesea, a doua zi după anunțarea rezultatului scrutinului, mulți alegători se arată mirați de grozăviile care au ieșit la numărătoare și le vine greu să mai creadă în cineva! Din nefericire, a doua presupoziție a legitimării, anume, informarea cetățenilor și dezbaterea publică, nici nu a intrat în atenția decidenților de azi, pentru că ei «cultivă» o democrație, da fapt, «mută»!
-V.G. Atât de «mută», că așa cum arată azi lucrurile, legitimarea slăbită, cercul vicios și democrația «mută», vor rămâne și după anul 2024. Ele sunt prefigurate în acest moment de faptul că, la stabilirea de candidați, nimeni nu întreabă, ce program are unul sau altul și dacă respectivul este în stare să și-l scrie singur pe pagini verificabile! Se fac liste de candidați, dar cunoașterea realităților și priceperea reprezentării nu contează! Ca efect, dezamăgiți, mulți cetățeni cu foarte bună pregătire, nici nu vor să candideze! Excelenţa voastră, mai doriţi să candidaţi?
– A.M. Mă gândesc foarte serios la această posibilitate, pentru că dintr-o asemenea situație rezultă urmări în cascadă! Candidează în alegeri și se aleg în roluri publice palavragii amabili la alegeri, dar fără valoare profesională și civică! Listele sunt pline de aceștia, încât, dându-și seama de fenomen, cetățenii sunt reticenți să participe la viața publică! Astfel, nederanjați, decidenții devin și mai superficiali, iar măsurile lor, mai fără noimă. Incapabili de rezolvări, mulți se dedică umplerii buzunarelor proprii, pentru a scăpa de precaritatea faţă de răspunderile din țară!
,,Ceea ce este hotărâtor în viața individului, dar și în viața socială, pleacă de la cap! Cum funcționează capul, cred că așa devine realitatea”!
-V.G. Domnule ministru, ca rezultat al tuturor acestora, în societate ies amânări, nu și soluții, iar crizele devin endemice! Așa cum au fost pregătite până azi, cu alegerile din 2024, cetățeanului i se cere, de fapt, nu atât să dezbată și să ia decizia mai bună pentru viața sa, ci, modul cum să-și asume în tăcere că viața sa este în funcție de fatalități legate de mersul istoriei și de conflictul din Răsărit! Pe scurt, din alegeri de mântuială, ies şi desconsiderările față de cetățeni și, în cele din urmă, rezultate de mântuială!
– A.M. Orice situație este rezultatul mai multor factori, dar, la un moment dat, cum se spune, «ar trebui ruptă pisica», iar, ceea ce este hotărâtor în viața individului, dar și în viața socială, pleacă de la cap! Cum funcționează capul, cred că așa devine realitatea! În orice discuție pe chestiuni de viață trăită, la noi intervin, însă, din păcate, două piedici, şi evidențierea acestora servește democrația, astfel încât, ele merită subliniate! Pe de o parte, nu se scapă de inșii «de serviciu», trimiși din diferite «popote»
ca să falsifice, să facă diversiuni și să împiedice necesarele schimbări. După discuțiile aprinse din ultimele două decenii, s-a ajuns ca, mai nou, și șefii aparatului noii Securități să demaște falsificări, după ce le-au patronat! Responsabilii desfigurării justiției din aceste decenii recunosc, în sfârșit, ilegalitățile comise, dar aruncă vina pe alții, pe care tocmai ei i-au ținut în brațe! Pe de altă parte, nu există răbdarea de a urmări descrierea suficientă a situației pentru a configura soluția! Destui concetățeni spun că sunt săturați de analize sterile și văd bine că lipsesc soluțiile! Aș răspunde că, dacă cineva ar vrea sincer soluții, le poate găsi direct în cultura română.
-V.G. Mă uimiţi prin mdul deschis şi tranşant în care vedeţi soluţiile de a răspunde la marile probleme ale ţării, ale oamenilor acestei ţări! Am în vedere, de pildă, ceea ce, după analiză, a spus Nicolae Iorga, că, până și în vocabularul vieții publice de la noi, au prea puțină folosire unele cuvinte cum ar fi: «curajul», «cavalerismul», «noblețea», «sinceritatea» şi mă mai gândesc la Liviu Rebreanu, care sesiza faptul că în țară sunt «mulți valeți care conduc», la Tudor Arghezi, care întreba cu obstinaţie, «unde sunt caracterele?» şi la Nicolae Mărgineanu, care îi răspundea că ele sunt la oamenii încă firești! Iar, Constantin Rădulescu-Motru voia «a face din cultură un instrument pentru consolidarea statului», Virgil Bărbat vorbea de «nevoia înnoirii permanente cu oamenii veniți de jos» și a părăsirii «oportunismului bizantin» de către aleși, în vreme ce gorjeanul universal, Constantin Brâncuși, vorbea cu sarcasm despre «diștepții care produc camelotă», parcă ieșiți din păguboasele aranjamente de culise!
– A.M. Domnule profesor, soluțiile sunt explicite și la autorii de azi, doar, că și autorii din trecut și cei de azi, ar trebui citiți, discutați și aplicați! O mai mare reactivitate, în sens bun, la constatări, explicații, propuneri, proiecte ar fi extrem de benefică! Am în minte, desigur, și reperele gândirii universale, care stau pe o experiență prin forța lucrurilor mai bogată (amănunte în A. Marga, «Soarta democrației», 2022). (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
