– Rep. Domnule Președinte, Adrian Gorun, în ce condiții și sub ce auspicii apreciaţi că a început noului an academic la Universitatea «Constantin Brâncuși» din Tg. Jiu?
-În condiţii ceva mai speciale, având în vedere problemele cu care se confruntă învăţământul românesc în prezent. Sunt probleme acumulate în timp şi care au ajuns într-un stadiu foarte avansat, generalizându-se. De la subfinanţarea cronică la scăderea continuă a calităţii educaţiei noastre – indiferent de nivel, de la lipsa de viziune şi cantonarea în imitaţii sterile, mereu invalidate, la inexistenţa unor reacţii consistente de răspuns din partea decidenţilor politici şi administrativi. Şi, deja este foarte târziu!
– Rep. Criza mediului academic poate fi și expresia crizei sistemului social?
-Aşa cum am mai spus, toate universităţile din România se confruntă cu probleme majore, însă, universităţile de dimensiuni mici resimt şocul involutiv, mai repede şi cu intensităţi peste medie. Iar, Universitatea «Constantin Brâncuși» din Tg. Jiu nu are cum să facă excepţie, mai ales că şi regiunea în care fiinţează trece printr-o situaţie critică. Au dispărut aproape toate genurile de motivaţii şi pentru dobândirea diplomei de nivel superior, şi pentru «repopularea» Gorjului!
– Rep. Poate că în conducerea ministerului se caută alternative!
-Alternativele viabile întârzie şi nu are de pierdut doar Universitatea. În aceste condiţii, la care se adaugă dificultăţile de ordin financiar, s-a deschis anul academic 2016-2017 la Universitatea «Constantin Brâncuși» din Tg. Jiu. Şi, chiar dacă mă repet, noi nu am acceptat şi nu acceptăm să transferăm povara financiară studenţilor, aşa cum au procedat multe instituţii de învăţământ superior, majorând necontrolat taxele de studiu.
– Rep. Pentru că ați adresat această întrebare decidenţilor politici şi administrativi, al cărei răspuns presupune şi consultarea mai multor factori, apelând la soluțiile pe care specialiștii din educație le pot oferi, aş dori să ne spuneţi: «Ce se întâmplă cu educația națională în general, cu educația de nivel superior, azi, în România»?
-Educaţia naţională este într-o criză prelungită! O criză de valori, de viziune, de ideal, de autoritate şi credibilitate! Sistemul de învăţământ mai funcţionează doar din inerţie şi în baza unor «cosmetizări» repetate. Nu se ştie sau nu se vrea o reconfigurare a esenţei, pierzându-se vremea în «dezbateri» interminabile şi lipsite de sens. Toată lumea constată, conchide, propune, îşi dă cu părerea, însă nimeni nu aude! Este precum într-un cor de autişti!
“Educaţia de nivel superior, în special, se află în stadiul pierderii identităţii”
– Rep. Este urgentă necesitatea unei largi consultări cu toți factorii direct interesați!
-Consultarea largă la care făceam referire în discursul rostit la deschidere, o văd nu doar necesară, ci şi iminentă! Altfel, riscăm să nu mai contăm nici în acest domeniu, aşa cum am încetat să contăm în atâtea altele. Este timpul să conştientizăm starea de dezastru spre care ne îndreptăm și este momentul să ne trezim ca naţiune din letargia în care ne simţim comod, mascând realitatea şi mimând competiţia! La toate nivelurile. Educaţia noastră, în general, educaţia de nivel superior, în special, se află în stadiul pierderii identităţii!
– Rep. «Inflaţia de specialişti autodeclaraţi» din domeniul sistemului instructiv-educativ constituie o cauză a problemelor acute cu care se confruntă educaţia naţională?
-Este uşor de observat această «inflaţie de specialişti»! Deschizi televizorul şi vezi pe “X”, cândva profesor pe la un gimnaziu de cartier, fiind prezentat ca «expert» în educaţie! Deschizi pagina unui cotidian şi găseşti pe politrucul “Y” nominalizat «consultant» pe probleme educaţionale! Participi la conferinţe, simpozioane la care sunt invitaţi să te «povăţuiască» – de bună seamă, în domeniul educaţiei – diverşi ocupanţi vremelnici ai unor funcţii pe care şi ei se miră cum au ajuns ca să le ocupe!
– Rep. Faptul că se discută, poate fi unul benefic, totuși!
-Că se discută, nu este rău, cel puţin pentru motivul că sunt aduse în centrul atenţiei diverse probleme. Rău e că s-au cristalizat convingeri şi autoconvingeri privitoare la monopolul ideilor valide, făcându-se confuzii între exercitarea unui rol şi competenţa epistemică!
– Rep. Sunt și persoane răspunzătoare pentru o astfel de situație delicată?
-Da, multe dintre problemele din educaţie sunt cauzate de aceşti pseudospecialişti, de personaje atinse de flagelul analfabetismului funcţional şi puse în locuri ce nu li se potrivesc!
– Rep. Care sunt reperele care dau contur comunităţilor şi aşezărilor rurale din Gorj?
-Poate discutăm detaliat această problemă, cu altă ocazie!
– Rep. Aş dori să vă felicit pentru că Universitatea «Constantin Brâncuși» din Tg. Jiu a devenit membru al Consorţiului universitar «Academica Plus», cel mai mare consorţiu al universităţilor din România, care număr, zece instituţii de învăţământ superior, şi care face un apel insistent pentru transformarea anului universitar 2016-2017 într-unul dedicat recâştigării încrederii în mediul academic!
-Nu comentez! Nu am încredere că s-ar putea realiza ceva!!
– Rep. Şi-a pierdut, cumva, mediul academic, acea încredere pe care o merită?
-Mediul academic şi-a pierdut mult din încredere! Nu generalizez, spunând că – în integralitatea sa – mediul academic merită încredere nelimitată! Cu ani în urmă, cel puţin, privit din afară, mediul academic se bucura de respect, prestigiu, autoritate. Un prestigiu dobândit pe parcursul a peste 150 de ani – de când se poate vorbi de funcţionarea universităţilor româneşti – şi păstrat cu sfinţenie vreme îndelungată în opinia publică.
– Rep. Existau și criterii bine definite care validau deciziile luate?
-Criteriile valorice erau altele, atât în perioada de dinainte de Marea Unire, cât, mai ales, în perioada interbelică. Şi în perioada regimului totalitar, prestigiul academic s-a păstrat la parametri înalţi, chiar, dacă, universităţile şi-au pierdut din strălucirea anterioară! Universităţile – destul de restrânse din punct de vedere numeric – care aveau în 1990 o arhitectură instituţională consolidată, au beneficiat de rezerva de prestigiu acumulată în timp îndelungat, criteriile dure (dar întemeiate) de selecţie a candidaţilor impunându-le în conştiinţa noastră drept lăcaşuri supreme ale culturii, civilizaţiei, ştiinţei şi artei din țara noastră. «Capitalul» lor academic, oricât s-ar fi diminuat, a reprezentat un etalon pentru spaţiul universitar profund reorganizat în ultimii ani ai secolului al XX-lea.
“În scurt timp, realitatea va confirma demersul nostru”
– Rep. Vă exprimați cu autoritatea unui ministru de resort și îndrăznesc să vă întreb, dacă se poate vorbi despre luarea unor decizii eronate, după decembrie 1989?
-Apariţia unor universităţi noi, care porneau de la zero în privinţa prestigiului, a generat noi ierarhii, dar şi o inevitabilă nivelare impusă de abandonarea exigenţei în selectarea candidaţilor. Finanţarea, per student, o strategie iniţial bună, a condus la prăbuşirea calităţii în învăţământul românesc. Cererea mare de personal didactic a favorizat, nu doar satisfacerea nevoilor de resursă umană a universităţilor, dar, şi impostura academică! Au pătruns în universităţi – ce-i drept, fenomenul s-a manifestat şi în comunism, dar a fost ţinut sub control – oameni valoroşi profesional, dar şi mulţi neaveniţi. Din păcate, în unele universităţi mediocritatea sufocă tentativele de performanţă. Unii se consideră genii, deşi, încercând să le studiezi «opera», constaţi că şi-au ascuns-o sau chiar au pierdut-o pe undeva! Ciudat este că tocmai aceștia sunt cei «gălăgioşi», veşnic contestatari, chiar dacă îşi cunosc limitele profesionale. Sunt profesori universitari, conferenţiari universitari care şi-au dobândit titlurile în baza unor criterii facile (sic!!??), azi, abia ridicându-se la standardele cerute pentru lectori!
– Rep. Aveți astfel de situații și la Universitatea «Constantin Brâncuşi»?
-Avem asemenea situaţii şi în Universitatea «Constantin Brâncuşi», deşi persoanele vizate au avut suficient timp să-şi recupereze restanţele. De prestigiul în profesie al fiecăruia şi de prestigiul tuturor, laolaltă, depinde prestigiul academic al instituţiei! Şi cu cât vor fi mai mulţi profesori şi conferenţiari fără operă şi fără relevanţă, cu atât mai mult, va scădea valoarea colectivului! Tocmai de aceea, am hotărât ca, începând din această toamnă, să suprapunem peste principiul solidarităţii criteriile de exigenţă impuse prin Legea 1/2011.
– Rep. Pentru că oamenii «sfințesc» locul!
-Pentru că o universitate, indiferent care este ea, nu este nici mai bună, nici mai rea decât cei care-şi desfăşoară activitatea în spaţiul ei!
– Rep. Sunteți un om decis în ceea ce faceți, mai ales când o faceți cu succes! Cum apreciaţi unele puncte de vedere care vorbesc tot despre criză gravă a educaţiei şi care consideră că se impune «o reformă modernă» a sistemului educaţional?
-Nu este vorba doar de puncte de vedere, ci, de o realitate vădită care indică această criză. De aceea, țin să adresez atâtea întrebări! E normal, de exemplu, ca azi, să fie mai facilă absolvirea unei facultăţi decât promovarea examenului de bacalaureat? E normal ca în 26 de ani, să ai 20 de miniştri ai Educaţiei? E normal să produci anual zeci de mii de absolvenţi cu studii superioare şi care să nu fie încadraţi în activităţi specifice pregătirii lor? E normal să predea la catedră persoane care nu obţin, nici măcar media 5 la examenul naţional de titularizare sau la examenul de definitivare în învăţământ? Şi întrebările se pot înscrie într-o serie aproape interminabilă!
– Rep. Reforma pare desuetă, dacă nu se întreprinde ceva de substanță!
-Cum bine se constată, de conceptul de «reformă» s-a făcut, în ultima vreme, uz şi abuz, încât şi-a pierdut credibilitatea! Noi vedem necesară o restructurare totală a sistemului, pentru a-l face funcţional şi respectat în lume. Şi dacă spun «totală», înseamnă că vizăm şi fundamente, şi mecanisme, şi oameni, şi conţinuturi!
– Rep. Vă consideraţi mulţumit de răspunsul factorilor de decizie de la toate nivelurile, având în vedere faptul că sunteţi autorul singurului Proiect al unei noi Legi a Educaţiei Naţionale, domnule prof. univ. dr. Adrian Gorun?
-Nu eu trebuie să mă declar mulţumit sau nemulţumit! În scurt timp, realitatea va confirma demersul nostru! E bine că acei care se consideră responsabili, par mulţumiţi de ceea ce gestionează! Adică, un dezastru naţional în domeniul educaţiei! Poate va veni un timp al scadenţei, când toţi «învestiţii» vor trebui să răspundă pentru ce au făcut – dacă au făcut – dar, mai ales, pentru ce nu au făcut, aşteptând trecerea timpului!
Prof. Vasile GOGONEA
