– Rep. Domnule Ionică, ne întâlnim în preajma zilei dumneavoastră onomastice şi am venit pentru a surprinde un «punct de vedere»…inspirat de cumpăna anilor, văzut în lumina unor sărbători care mai înseninează sufletul!
-I.B. Am trăit cu plăcere aceste sărbători, împreună cu familia, cu fraţii, cu nepoţii şi strănepoţii, iar de Anul Nou, am stat acasă şi m-am odihnit, cu gândul şi cu inima înseninate de bucurie! Fiecare zi e o sărbătoare, dacă o simţi ca atare! Vine o vârstă când umbli mai greu, iar, ca să mergi undeva, mai depinde şi de vreme, că dacă e vremea rea, mai bine stai acasă!
– Rep. Pentru că nicăieri nu e mai bine ca acasă!
-I.B. Cel mai bine te simţi acasă, unde te odihneşti şi te pregăteşti pentru ziua de mâine!
– Rep. Care, de fapt, nu e a noastră, e darul Lui Dumnezeu!
-I.B. Din păcate, uităm prea repede, cum să preţuim acest «dar»!
“Trebuie să te ţii de cuvânt, altfel, pierzi încrederea omului”
– Rep. Aş dori să discutăm puţin despre profesia dumneavoastră, legată de «darul» vederii, poate cel mai scump «dar» din «lădiţa» vieţii noastre, pentru că fără vedere, omul rătăceşte în întunericul umbrelor!
-I.B. La o anumită vârstă, vederea slăbeşte şi e mai greu să desluşeşti lumea!
– Rep. Există un anumit secret al acestei profesii?
-I.B. Ca în multe domenii, secretul este să te ţii de cuvânt, iar dacă ai promis că rezolvi problema unui om peste trei zile, să spunem, noi, poate rezolvăm problema cu o zi mai devreme, pentru că nu avem intermediari, lucrăm direct cu furnizorul!
– Rep. Deci, vă place să fiţi un om de cuvânt!
-I.B. Dacă ai promis ceva, trebuie să te ţii de cuvânt, altfel, pierzi încrederea omului!
– Rep. Oare, candidaţii care doresc voturi în campania electorală, vă aud?
-I.B. Dacă pierzi încrederea omului, cel care nu se ţine de promisiune este perdantul! Omul vine de la zeci de kilometri ca să rezolve problema ochelarilor şi de aceea, trebuie să-l înţelegi şi să-l ajuţi! Pentru că dacă e o vreme «frumoasă», ca acum, e greu şi e păcat de bietul om!
– Rep. Ce vă nedumereşte mai mult în zilele noastre?
-I.B. Faptul că toate s-au scumpit şi veniturile oamenilor sunt aşa cum sunt, preţurile au crescut enorm şi oamenilor le este tot mai greu! Cel mai mult s-au scumpit alimentele, chiar cele de strictă necesitate!
– Rep. Cum «citiţi» omul ce are nevoie de ajutorul dumneavoastră şi cum îl trataţi?
-I.B. Indiferent de pregătire, de situaţie, omul trebuie apreciat! Să nu faci diferenţieri sau discriminări, pentru că omul simte acest lucru!
– Rep. Totuşi, suntem atât de diferiţi unii de alţii!
-I.B. Dar, în privinţa tratării oamenilor, aceştia să fie priviţi şi judecaţi cu aceeaşi măsură! Vedem la televizor, câte nedreptăţi se fac oamenilor simpli! Orice om trebuie servit după nevoile lui, astfel ca omul să plece mulţumit!
– Rep. Sunteţi gorjean, Domnule Ionică?
-I.B. Da, sunt gorjean din comuna Ciuperceni, satul Peşteana-Vulcan! Născut în 1946, 2 octombrie, am intrat în cel 73-lea an! Am 55 de ani de activitate, numai în acest domeniu şi nu mi-am schimbat profesia!
– Rep. Câţi oameni v-au trecut prin mână şi pe care i-aţi binecuvântat cu vederea?
-I.B. Cred că sunt mii de oameni, iar în acest domeniu, încă mai sunt 7-8 persoane care lucrează şi acum la noi în municipiu şi în judeţ.
– Rep. Înseamnă că aţi avut ucenici şi aţi pregătit lucrători în acest domeniu!
-I.B. Da, când eram la cooperativă, îi luam de pe băncile şcolii, pentru că ştiau teorie, dar, practică, mai nimic, aşa că a trebuit să lucrez cu mulţi tineri care veneau ca angajaţi, dar, efectiv, ei nu ştiau să facă mare lucru, aşa că am început să-i formez treptat, pentru că neînvăţându-i, trebuia să muncesc eu în locul lor. Făceam cu ei munca prin rotaţie, câte o săptămână la o singură operaţie, la făcut şabloane, la tăiat lentile, deci, i-am instruit pe tipuri de operaţii, pentru că într-o singură zi, nu aveau timp să înveţe, dar, într-o săptămână, prin rotaţie, căpătau anumite deprinderi practice.
– Rep. O adevărată lecţie de ucenicie!
-I.B. Da, ucenicie la locul de muncă!
“Ochiul a început să le obosească, pentru că a apărut jocul de lumini, de culori”
– Rep. Sunt şi probleme care vă nedumeresc în lumea de azi?
-I.B. Domnule profesor, ştiinţa a pătruns repede în viaţa oamenilor, a pătruns aparatura modernă şi oamenii, nefiind obişnuiţi cu toate aceste noutăţi, din curiozitate în folosirea acestor aparate moderne, ochiul a început să le obosească, pentru că a apărut jocul de lumini, de culori, şi automat, ochiul este expus!
– Rep. Deci, suprasolicitarea ochiului a slăbit vederea, prin aceste aparate electronice şi complicate, care au devenit de la o zi la alta mai utilizate.
-I.B. Să ne gândim numai la telefoanele mobile! Au apărut şi ochelari cu lentile de protecţie, antireflex, dar, acest lucru nu rezolvă problemele suprasolicitării ochilor!
– Rep. Aveţi un sezon, când sunteţi mai solicitat?
-I.B. Cam, în permanenţă, dar, cu deosebire, între ianuarie şi aprilie, pentru că omul a stat mult în casă, la televizor.
– Rep. Dar, prieteni, cărora le redaţi vederea, aveţi?
-I.B. Da, am prieteni mulţi!
– Rep. Aveţi şi duşmani?
-I.B. Să ştiţi că nu e bine fără duşmani! Fără duşmani, înseamnă că nu eşti om de valoare! Având duşmani, ai şi oameni care te preţuiesc şi care îi combat pe aceşti potrivnici! Cred că orice vietate are duşmani! Aşa că şi omul are duşmanii lui!
– Rep. Deci, omul fără duşmani e lipsit de valoare, aşa s-ar înţelege!
-I.B. Eu consider că şi în domeniul acesta de optică e un «frecuş», pentru că au venit şi mi-au spus, poate nu direct, mai voalat, dar, vedeţi, peste tot apare invidia, nemiloasa invidie care îi roade pe oameni! Pentru că tu ai clienţi şi el nu are, asta e cauza!
– Rep. Mai este şi o altă cauză?
-I.B. Da, pentru că mulţi nu ştiu să respecte clientul! Chiar dacă e mai mic la vârstă, să vorbeşti la persoana a II-a cu omul, pentru că nu-l cunoşti şi trebuie să-l atragi prin cuvântul frumos, prin dialog civilizat.
– Rep. Deci, politeţea şi înaltul profesionalism contează în a lucra cu omul!
-I.B. Omul trebuie respectat, ca el să te respecte, că dacă nu l-ai respectat şi l-ai înjurat, fuge şi te urăşte! Dacă îl respecţi, omul îţi aduce şi alţi oameni!
– Rep. Aţi folosit un termen interesant în relaţia dintre oameni: «frecuşul», de aceea, v-aş întreba, cum se regăseşte acest «frecuş» pe scena vieţii politice?
-I.B. Scena politică românească, nu o văd prea bine, pentru că oamenii pregătiţi, oamenii de valoare s-au retras şi nu se mai implică!
– Rep. Să înţelegem că au rămas doar non-valorile?
-I.B. Da, acestea au rămas ca să ne conducă, vedem cu toţi acest lucru?
– Rep. Ce poate însemna, până la urmă?
-I.B. Omul preferă să fie mai liniştit, să-şi vadă de serviciul lui, dacă îl mai are, preferă să stea acasă, în familie, decât să se complice şi să intre în fel de fel de lucruri murdare! Se duce la catedră sau la firmă, unde poate să câştige un ban şi unde îşi face datoria!
– Rep. Nu credeţi că şi lumea e mai debusolată, oamenii mai neîncrezători?
-I.B. Ba da, pentru că nu avem conducători valoroşi, avem conducători, nişte profitori, pentru că ei, nu pentru societate şi nu pentru clasa de jos fac ceea ce fac, îi interesează doar persoana lor, îşi văd numai interesele lor!
– Rep. Totuşi, am avut şi oameni politici valoroşi în multe perioade istorice!
-I.B. Aceştia au fost oameni care se mai gândeau şi la cei nevoiaşi, care nu urmăreau doar să se pricopsească pe ei, doreau ca şi poporul să trăiască bine!
– Rep. De ce nu mai avem şi astăzi, asemenea oameni?
-I.B. Pentru că s-au risipit valorile, au plecat acum pe alte meleaguri, doar vedem cu toţi că sunt cei care migrează în străinătate!
“E o libertate «sălbatică», una care dezumanizează persoana”
– Rep. Ce s-a înţeles greşit în ultimii treizeci de ani?
-I.B. S-a înţeles greşit ideea de libertate, pentru că la noi libertatea s-a înţeles ca o posibilitate de a fura, de a înşela, pe când, în adevărata democraţie, libertatea înseamnă muncă, cinste, corectitudine. La noi s-a înţeles greşit acest lucru! Nu trebuia distrus ceea ce s-a făcut bine înainte, pentru că de munca poporului a fost făcut!
– Rep. Consideraţi că e o liberate necontrolată şi care dăunează societăţii?
-I.B. Libertatea s-a înţeles greşit şi seamănă cu anarhia, domnule profesor! E o libertate «sălbatică», una care dezumanizează persoana!
– Rep. Ce a însemnat anul 2018 pentru dumnevoastră, domnule Ionică Boştină?
-I.B. Pentru mine, a fost un an bun, pentru că mi-am revenit dintr-o boală grea, datorită unei răceli care mi-a afectat glanda tiroidă!
– Rep. Cât de pregătit vă simţiţi, din toate punctele de vedere, pentru acest an 2019?
-I.B. Îl doresc un an cu nişte rezultate, comparabile cu cele din 2018, pentru că de multe ori, ceea ce e prea mult, cred că strică! Omul trebuie să păstreze măsură în toate! Când ai prea mult, e bine să dai şi celui ce nu are!
– Rep. Vă păstraţi optimismul în cest an 2019?
-I.B. De regulă, sunt o fire optimistă, pentru că dacă nu eram optimist, nu rezolvam problemele care s-au ivit! În viaţă, e bine să fim optimişti! După 1989, am visat să am o unitate a mea şi am reuşit acest lucru!
– Rep. Vă doresc sănătate şi LA MULŢI ANI! Să rămâneţi un «ion pozitiv» şi să le redaţi oamenilor posibilitatea de a vedea mai bine lumea în care trăiesc!
Profesor, Vasile GOGONEA
