-Rep. Domnule director, interviul cu dumneavoastră îmi prilejuieşte un gen de oportunitate specială care mă ajută să pătrund în «tainele» conceptului de securitate, din care aş dori să înţeleg multe lucruri privitoare la dimensiunile acestui concept, mai ales că vremurile pe care le trăim sunt destul de frământate, ca urmare a provocărilor cauzate de limitări şi de crize de tot felul în aproape toate domeniile de activitate ale societăţii umane: politic, economic, diplomatic, militar, educaţional, al societăţii civile, chiar legislativ şi de natură informaţională sau de altă natură!
-C.P. Domnule profesor, în demersul necesar pentru a evidenția rolul și importanța societății civile în ecuația securitară națională, aşa cum subliniază Cristian Troncotă, «Studii de securitate», Universitatea «Lucian Blaga», Sibiu, 2008, pp. 3-4, cred că se poate porni de la o definiție cuprinzătoare a conceptului de securitate, considerată ca fiind «ansamblul proceselor, acţiunilor şi măsurilor de natură politică, economică, socială, diplomatică, militară, administrativă, legislativă şi altele, prin care se garantează existenţa naţional-statală, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor!
-Rep. Din perspectiva culturii şi a pregătirii dumneavoastră de specialitate, a funcţiei de Director al Institutului de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei (IPPASE) al Universităţii «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU, în ce fel şi care credeţi că este maniera academică în care consideraţi că poate fi abordat conceptul de securitate?
-C.P. Literatura de specialitate arată că singura sursă viabilă de legitimare a unei entități statale democratice este capacitatea sa de a asigura, de a proteja şi de a menţine drepturile și libertățile fundamentale ale cetăţenilor săi şi de a le asigura mediul propice satisfacerii tuturor nevoilor acestora, într-un climat de siguranță individuală și colectivă.
,,Conceptul care poate răspunde necesităților de siguranţă şi de stabilitate, cât și aspirațiilor individului spre o evoluție liberă și neîngrădită”!
-Rep. Aşadar, se poate spune că securitatea reprezintă…
-C.P. Conceptul care poate răspunde necesităților de siguranţă şi de stabilitate, cât și aspirațiilor individului spre o evoluție liberă și neîngrădită, deoarece chiar nevoia de securitate se regăsește în piramida trebuinţelor, formulată de către Abraham Maslow, pe cel de-al doilea nivel de importanţă, fiind precedată de nevoile fiziologice, aşa cum precizează Kaldor, Mary, în lucrarea «Securitate Umană. Reflecţii asupra globalizării și intervenției», CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010.
-Rep. Ce arie cuprinde noţiunea de securitate, atunci când ne raportăm la problematica societăţii civile?
-C.P. Raportată la problematica societății civile, securitatea poate fi privită și ca necesitatea „prezervării unui stil de viaţă acceptabil de către cetăţeni, dar care este compatibil cu necesităţile şi aspiraţiile legitime ale altora, în condiţii acceptabile de evoluţie, a «pattern»-urilor tradiţionale de limbă, cultură, asociere şi identitate naţională, religioasă şi de obiceiuri”, aşa cum apreciază domnul Cristian Troncotă, despre care am amintit anterior!
-Rep. Care consideraţi că sunt imperativele şi chiar dezideratele majore ale conceptului de securitate?
-C.P. La o primă abordare, putem desprinde faptul că problematica cetățeanului – în particular, și a societății civile – în ansamblu, reprezintă deziderate majore, existențiale ale conceptului de securitate!
-Rep. Dar, domnule Cătălin Peptan, se poate vorbi şi despre instituțiile cu competențe în ceea ce privește realizarea securității naționale şi despre misiunile acestora!
-C.P. Misiunile asumate de către instituțiile cu competențe în ceea ce privește realizarea securității naționale vizează protejarea valorilor democratice ale statului român, asigurararea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor conform prevederilor Constituției României, apărarea statului de drept ca o cerință imperativă pentru protejarea intereselor naţionale de securitate și promovarea intereselor Romaniei şi ale aliaţilor săi, circumscrise nevoii de securitate asimilată dreptului imprescriptibil al cetateanului la liniște și bunăstare necesare existenţei și afirmării sale!
,,Relaţionarea dintre instituțiile cu atribuții pe linia asigurării securității naționale şi societatea civilă, din perspectiva generatorului de securitate, dar și a consumatorului, a fost întotdeauna caracterizată de viziuni diferite”!
-Rep. Cred că aveţi în vedere un deziderat care presupune măsuri suplimentare şi coerente în politica statului pentru apărarea intereselor naţionale!
-C.P. Realizarea acestui deziderat este posibilă prin acțiunea convergentă a tuturor entităților care compun sistemul naţional de securitate, definit drept «ansamblul organelor legislative, executive şi judecătoreşti, al instituţiilor, al organismelor economice, al organizaţiilor neguvernamentale şi al cetăţenilor care, potrivit legii ori liber consimţit, îşi asumă obligaţii sau manifestă preocupări şi iniţiative civice în legătură cu realizarea, protejarea ori afirmarea valorilor şi a intereselor de securitate»!
-Rep. Care ar fi măsurile de bază care pot fi adoptate pentru înfăptuirea securităţii naţionale?
-C.P. Înfăptuirea securității naționale are la bază măsuri coerente subsumate strategiilor de securitate, documente programatice însușite la nivelul conducerii statului, prin care se conceptualizează sistemul legislativ și acțional ce are ca obiectiv două arii tematice fundamentale: pe de-o parte, protecţia și garantarea drepturilor şi libertăţilor individuale şi colective ale cetățenilor, iar, pe de altă parte, protejarea şi promovarea intereselor naţionale în concordanţă cu principiile dreptului internaţional, urmărind integritatea teritorială și suveralitatea statală, aşa cum accentuează acelaşi autor mai sus amintit! (Cristian Troncotă, Op. Cit., pp. 12-13).
-Rep. Domnule dr. ing. Cătălin Peptan, în ce măsură putem vorbi despre rolul instituțiilor cu atribuții pe linia securității naționale «versus» societatea civilă?
-C.P. Consider că relaţionarea dintre instituțiile cu atribuții pe linia asigurării securității naționale şi societatea civilă, din perspectiva generatorului de securitate, dar și a consumatorului, a fost întotdeauna caracterizată de viziuni diferite privind raportul între acțiunea efectivă a acestora în beneficiul cetățeanului și asigurarea sprijinului instituțiilor de către societatea civilă.
-Rep. Cu promisiunea că dialogul nostru va continua, vă rog să-mi permiteţi să exprim şi eu câteva gânduri în legătură cu problemele abordate în interviul nostru de astăzi, iar impresia dumneavoastră despre aceste gânduri o aştept cu prilejul interviului viitor! Consider că interesele oamenilor, ale comunităţilor umane sunt generate pe cale culturală, spirituală, empatică, ceea ce ne determină să putem vorbi despre existenţa unor interese multiple, atât de natură materială, dar mai ales de natură spirituală, iar acest lucru însemnă că securitatea este un «mixtum compositum» de interese materiale şi spirituale. Spre exemplu, Robert Gilpin, un cunoscut reprezentant al curentului realist în gândirea de specialitate, admite că „mai degrabă prestigiul, nu puterea, este moneda de schimb curent în relaţiile internaţionale”, ceea ce înseamnă, pe undeva, că statele asociază la puterea lor materială şi o putere simbolică de tipul prestigiului, mai ales că o putere materială impresionantă nu este determinantă întotdeauna, dacă nu e însoţită de o putere simbolică, mai ales de natură spirituală, chiar religioasă pe măsură! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence.
În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.
