-Rep. Domnule director, sunt onorat să am în continuare un dialog cu un om ca dumneavoastră, care cunoaşteţi atâtea lucruri despre noţiunea de securitate şi aveţi o experienţă deosebită în acest domeniu, de aceea, în discuţia noastră de astăzi, aş începe cu problema asigurării securităţii cetăţenilor şi aş dori să aflu care credeți că este percepția cetăţeanului cel de toate zilele, ca şi a societății civile, în general, cu privire la implicarea în sprijinirea instituțiilor abilitate şi care pot să asigure starea de securitate la nivel național?
-C.P. Domnule profesor, aş putea afirma că este îndeobşte cunoscut faptul că o anumită parte a cetățenilor opinează că instituțiile implicate în realizarea securității naționale ar trebui să beneficieze de un sprijin consistent din partea acestor cetățeni și a societății civile, ca o expresie a conduitei civice, în timp ce o altă parte, din fericire mult mai redusă ca dimensiune, promovează o retorică publică descurajatoare în privinţa relaționării cetățenilor cu instituțiile menționate.
-Rep. Şi care ar fi cauza unei asemenea atitudini mai reticente?
-C.P. Pentru că nu puține au fost cazurile, inclusiv la nivel internațional, în care acestea au fost discreditate de către unii formatori de opinie cu mare putere de influență în societate, fapt care a condus, uneori, la afectarea capabilităților acționale și chiar a unor interese de securitate națională.
-Rep. Bine, bine, hai să spunem că sunt relevante şi cauzele externe, dar pe noi ne interesează mai ales cauzele interne, domnule director!
-C.P. În această privinţă, eu cred că ar trebui purtată o discuție foarte serioasă cu privire la arhitectura sistemului ce concură la realizarea securității naționale, pentru ca toţi cetăţenii sau aproape toţi cetățenii să înțeleagă rolul și necesitatea acestora, dar și limitele de acțiune în conformitate cu prevederile legale.
,,Prin felul în care cetățeanul devine furnizor de securitate, în această lume în care pericolul îl paște la orice pas”!
-Rep. Eu v-aş oferi chiar un exemplu concret, cu o întâmplare de zilele trecute, când am primit o somaţie foarte dubioasă din partea unei pretinse firme, cu nişte creanţe fictive privitoare la «ÎNCHIRIERI IMOBILE» inexistente!
-C.P. Poate vom aborda, într-una dintre întâlnirile noastre viitoare, și aceste aspecte…
-Rep. Chiar vă rog să abordăm şi aceste aspecte care îi pot interesa pe cetăţeni, inclusiv pe aceia care citesc interviurile noastre!
-C.P. Aşa cum v-am spus, împreună cu oamenii din instituţia pe care o conduc, voi acorda multă atenţie şi acestor aspecte!
-Rep. Cu siguranță, dar până atunci vă adresez rugămintea de a ne spune dacă dinamicitatea proceselor asociate fenomenului globalizării și apariția în ultimii ani a tot mai multor aspecte problematice în societate, au fost de natură să remodeleze relaționarea dintre societatea civilă și instituțiile de securitate!
-C.P. În acest sens, consider că amplificarea amenințărilor de securitate de tip nou, asimetrice, neconvenționale, cu care se confruntă lumea globalizată, precum ar fi: terorismul, criminalitatea organizată trans-frontalieră, problemele mediului înconjurător, migrația ilegală, pandemiile, etc, cred că au impus reconfigurarea modului de abordare a problematicii relaționării dintre instituțiile de securitate și societatea civilă!
-Rep. Termenul de «relaţionare» cred că nu-i spune prea mult cetăţeanului obişnuit!
-C.P. Aș spune chiar al apropierii dintre acestea, din dorința găsirii unui numitor comun care să conducă la asigurarea securității la nivel societal!
-Rep. Sunt multe aspecte care trebuie avute în vedere în această privinţă, dar sper să nu trecem prea uşor peste ele!
-C.P. Desigur, pentru că nu trebuie omis nici faptul că aceste aspecte fac, încă, subiectul unor dezbateri serioase, inclusiv în state în care democrația a fost instaurată chiar de câteva secole, acestea vizând determinarea cetățenilor ca să devină parte activă în asigurarea propriei securități și să conștientizeze că instituțiile de securitate acționează în folosul lor și, pe cale de consecință, să le sprijine!
-Rep. Prin ce fel de activităţi şi atitudini se poate concretiza un asemenea sprijin?
-C.P. Prin felul în care cetățeanul devine furnizor de securitate, în această lume în care pericolul îl paște la orice pas. O astfel de abordare se regăsește în conduita cetățenilor din multe state occidentale.
-Rep. Domnule director, pentru a fi mai pe înțelesul simplului cetățean, nefamiliarizat cu problematica domeniului securității – pentru că, din păcate, pentru mulți oameni de-ai noştri, conceptul este asimilat cu titulatura unei instituții antedecembriste, şi…
-C.P. În calitate de actor important al lumii globale în care trăim, societatea civilă poate și trebuie să-și asume un rol tot mai dinamic în ansamblul acţiunilor complexe care contribuie la realizarea securității naționale.
,,La Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației (IPPASE) avem un colectiv inimos de cercetători și documentariști care acordă o atenție deosebită problematicii securității la nivel național și global”!
-Rep. Puteţi să-mi oferiţi şi un exemplu în acest sens?
-C.P. Spre exemplu, poate asista procesul de proiectare, elaborare şi de punere în practică a politicii de securitate!
-Rep. Dar ce ar putea face, concret, societatea civilă, şi nu doar să asiste, pentru a contribui la asigurarea securității naționale a unei entități statale?
-C.P. Nu în ultimul rând, consider că poate să-și aducă o contribuție hotărâtoare la echilibrul și la stabilitatea vieții societale, ca deziderat al realizării unei stări de securitate, prin promovarea dialogului cu actorii implicați în viaţa politică la nivel statal. Și exemplele ar putea să continue…
-Rep. Dar, pentru a se ajunge la această implicare activă la care faceți referire, oare, nu credeți că s-ar impune mai întâi şi realizarea unor pași premergători, de anticipare, de previziune, mai ales de către instituțiile cu anumite responsabilități pe linia securității naționale, ca mai apoi demersurile să fie concertate de ambele părți?
-C.P. Ceea ce cred eu că poate contribui la eforturile comune ale instituțiilor care dețin atribuții în realizarea securității naționale și societatea civilă este realizarea unor campanii de promovare a culturii de securitate de către prima categorie a actorilor la care am făcut anterior referire, prin prezentarea, inclusiv în spațiul public, nu numai în mediile de specialitate, a riscurilor și amenințărilor de securitate la care poate fi expus statul, în contextul evoluțiilor înregistrate la nivel internațional, în ceea ce privește alterarea parametrilor ecuației securitare, dar și a riscurilor și amenințărilor ce pot afecta drepturile sau libertățile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv bunăstarea acestora, privită ca dimensiune a securității umane!
-Rep. Dar, vedeţi dumneavoastră, de la informaţia care se furnizează la tot pasul şi zi de zi, până la asumarea acesteia şi la însuşirea ei ca o strategie de acţiune, e cam lung şi anevoios drumul!
-C.P. În acest context, țin să precizez că unele dintre instituțiile din domeniul securității naționale, precum cele de intelligence, și-au reconfigurat modul de abordare a problematicii specifice, de la de la nevoia de a ști («theneedtoknow»), către nevoia de a împărtăși («theneedtoshare»).
-Rep. În ce măsură spațiul academic poate fi o scenă și, totodată, un vector de propagare a culturii de securitate la nivel național?
-C.P. Devine tot mai evident faptul că în contextul potențării cu o dinamicitate tot mai rapidă a noilor amenințări de securitate, decidenții statului de la nivel strategic au fost interesați și au sprijinit demersurile instituțiilor de securitate, de relaționare mai ales cu mediul academic, privit ca o modalitate eficientă de promovare a culturii de securitate!
-Rep. Aşadar, chestiuni mai vechi, dar la vremuri noi!
-C.P. Nu este o chestiune de noutate sau una specifică doar arealului nostru geografic (deși unii au fost tentați să lanseze astfel de ipoteze), ci este una racordată practicilor țărilor occidentale, cu democrație consolidată, care au înțeles de mai multă vreme necesitatea instruirii actualilor sau viitorilor decidenți ai statului în domenii circumscrise strategiilor de securitate globală.
-Rep. Domnule director, pentru că ne aflăm, în momentul realizării acestui interviu, în incinta Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu Jiu, în încheierea dialogului nostru de azi, aş dori să vă întreb în ce măsură contribuie Universitatea noastră la promovarea conceptului de securitate națională?
-C.P. Vă pot spune că în universitatea noastră, în cadrul Facultății de Științele Educației, Drept și Administrație Publică, funcționează de câțiva ani programul masteral «Securitate și Relații Internaționale», în cadrul căruia se predau discipline circumscrise tematicilor studiilor de securitate și de intelligence. Prin urmare, bucurându-se de un interes crescând, programul este frecventat de cursanți care dobândesc o serie de cunoștințe ce le vor permite în viitor înțelegerea riscurilor și amenințărilor de securitate la care sunt supuse entitățile statale în contextul globalizării, dar și anticiparea evoluțiilor riscurilor de securitate în plan național și internațional.
-Rep. Iar dumneavoastră sunteţi «vectorul» unei asemenea inţiative, aşa este?
-C.P. Domnule profesor, sunt preocupări în acest sens și la Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației (IPPASE), unde avem un colectiv inimos de cercetători și documentariști care acordă o atenție deosebită problematicii securității la nivel național și global! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.
