-Rep. Domnule director, în discuţia noastră prealabilă, cred că mi-aţi propus pentru astăzi o temă extrem de importantă, dar îndeajuns de complexă şi deopotrivă delicată, de aceea vă propun să continuăm discuția circumscrisă promovării culturii de securitate, într-o societate globalizată şi marcată tot mai frecvent de amenințări pentru cetățean și pentru societate, cu explicitarea unui concept des întâlnit în limbajul cotidian, anume, cel de «intelligence», pentru că în această privinţă, aş dori să ne spuneţi dacă e doar o formulă subtilă a celor ce activează în domeniul serviciilor de informații, pentru a încerca să le confere acestora o anumită imagine de substanţă, sau reprezintă, într-adevăr, o altfel de abordare a problematicii acestor servicii?
-C.P. Domnule profesor, răspunsul la o astfel de întrebare nu este deloc simplu și necesită o abordare graduală. Aș spune că acest concept a apărut relativ recent în limbajul de specialitate la nivel național, mai bine spus, după ce România a îmbrăcat «hainele» democrației, croite pe tiparele modei occidentale, tocmai pentru a se deschide către lumea democratică occidentală.
-Rep. Termenul ca atare presupune şi anumite reguli şi norme care sunt impuse cu minuţiozitate de către mai marii lumii?
-C.P. Dacă ne referim stricto-sensu, chiar la conţinutul termenului, prin «intelligence» putem să înțelegem, în primul rând, abilitatea de a gândi și de a învăța sau manifestarea unui spirit inteligent, în sensul gândirii raționale, iar, în cel de-al doilea rând, într-o abordare mai apropiată de specificul activităților serviciilor la care v-ați referit în întrebare, putem să considerăm că acest concept se referă la informații secrete, la specialiștii care-și desfășoară activitatea în instituțiile de informații sau chiar la aceste instituții legate de o activitate secretă desfășurată de către servicii abilitate legal.
-Rep. Să înţeleg că este vorba despre un fel de cunoaştere a necunoaşterii sau despre o recunoaştere a cunoaşterii?
-C.P. Pentru a formula un răspuns concis la întrebarea dumneavoastră, am să recurg la un citat din Sherman Kent, un pionier al domeniului, care afirma că: ,,«Intelligence» se referă la un anumit tip de cunoaștere, adică activitatea de a obține această cunoaștere și tipul de organizație care produce cunoașterea”, mai ales că astăzi, la două decenii de la începutul mileniului al treilea creştin, când pericolele și amenințările de tot felul sunt mai prezente ca oricând în viața noastră cotidiană, acest tip de cunoaștere nu poate fi realizată de către orice instituție, nici măcar de către unele «cosmetizate», așa cum s-ar putea înțelege din întrebarea adresată, ci doar de către instituții caracterizate prin profesionalismul celor care activează în aceste servicii, capabile să abordeze dintr-o perspectivă modernă, aș spune chiar inteligentă (sic!), problematica destul de complexă a securității. Acesta mi se pare a fi motivul pentru care, cred eu, instituțiile despre care dumneavoastră faceţi referire au preluat titulatura de instituții de «intelligence»!
-Rep. Domnule director, să înțeleg că structurile actuale de «intelligence» asigură cunoașterea unor fenomene prin culegerea de informații de la anumite surse?
-C.P. Vedeţi dumneavoastră, informația, privită ca semnificație și ca element nou de cunoaștere, reprezintă o armă redutabilă a celui care o deține, inclusiv pentru instituțiile de «intelligence», pentru că nu întâmplător s-a lansat și celebra expresie: «Knowledge means Power!» («Ştiinţa înseamnă Putere!» n.n.) şi nu este un «secret» faptul că principala dimensiune operațională a acestor instituții o constituie activitatea de informații, caracterizată de o succesiune logică de acțiuni și operațiuni secrete, realizate cu instrumente specifice care cuprind inclusiv culegerea de informații.
-Rep. Prin dialogul cu dumneavoastră, încep să pătrund într-un domeniu în care se promovează chiar creativitatea şi arta, privite la modul pozitiv, de bună seamă!
-C.P. Pentru că în lumea profesioniștilor în domeniu, această activitate este considerată o adevărată artă prin care se poate realiza cunoaşterea intenţiei și a preocupărilor adversarului potenţial sau ale celui declarat! Pot să afirm că activitatea de informații este mult mai mult decât ceea ce pare la o primă vedere, respectiv obținerea informațiilor.
-Rep. Aşadar, culegerea şi sistematizarea informaţiilor constituie doar o primă etapă în activitatea instituțiilor de «intelligence»?
-C.P. Cu siguranţă, pentru că această etapă trebuie să fie urmată de analiza, evaluarea și interpretarea informațiilor, tocmai pentru a putea descifra ulterior şi semnificația acțiunilor adversarului și pentru a iniția în viitor şi o serie de măsuri eficiente care să conducă la realizarea securității la nivel societal!
,,Instituțiile de «intelligence» trebuie să relaționeze cu decidenții strategici”!
-Rep. Domnule Director, pornind chiar de la afirmațiile dumneavoastră anterioare, am putea considera că informațiile care fac obiectul activității instituțiilor de «intelligence» au particularități cu totul deosebite?
-C.P. Indiscutabil, pentru că aceste informații sunt speciale, în primul rând pentru că au, de cele mai multe ori, un caracter «clasificat», în baza legislației naționale care reglementează această problematică, deci un caracter conferit atât prin modalitățile de «captare» sau de culegere a datelor, care nu sunt întotdeauna secrete, dar și prin conținutul acestora, iar aici trebuie precizat faptul că aceste informații, în mod obligatoriu, abordează și evidențiază anumiți indicatori de ameninţare la adresa unor valori securitare naţionale, iar aceşti indicatori vă propun să-i abordăm într-o discuţie viitoare, deoarece putem avea în vedere şi unele oportunităţi de promovare a intereselor de securitate ale României şi ale aliaților săi!
-Rep. Socotiţi că sfera destul de puţin vizibilă a instituțiilor de «intelligence» acoperă un domeniu în care orice ezitare poate genera consecinţe nedorite?
-C.P. E greu de stabilit cu exactitate acest lucru, iar, în altă ordine de idei, informațiile furnizate de către instituțiile de «intelligence» pot fi adresate unui destinatar specific/beneficiar prestabilit de către legiuitorul național, fiindcă orice utilizare neautorizată a lor este susceptibilă de răspundere penală.
-Rep. Ca să amintim şi faptul că se pune problema veridicităţii informaţiilor!
-C.P. Exact, iar în acest sens aş dori să punctez faptul că interesul beneficiarului pentru aceste informații este stârnit, doar în situația în care ele îndeplinesc unele caracteristici precum: obiectivitatea, integralitatea, exactitatea oportunitatea, utilizabilitatea, relevanța, disponibilitatea, fiabilitatea, verificabilitatea și, nu în ultimul rând, valoarea acestora!
-Rep. Domnule director, în contextul accesului facil al decidenților statului la instrumentele tehnice de investigare a spațiului virtual și, implicit, de obținere a informațiilor din surse deschise, cât de necesare mai sunt informațiile produse de către instituțiile de «intelligence» printr-un proces destul de laborios și supus unor constrângeri impuse de legislația specifică în domeniu?
-C.P. Este adevărat că orice persoană care deține minime abilități tehnice poate accesa facil, în timp real, spațiul virtual și poate obține aproape orice informație de interes, dar, oare, aceste informații vehiculate în spațiul public reflectă întotdeauna realitatea sau sunt, uneori, «cosmetizate» în funcție de interesul emitentului?
-Rep. În astfel de situaţii, putem vorbi despre un joc perfid al informării şi al dezinformării?
-C.P. În contextul precizat anterior, informaţiile furnizate de către instituțiile de «intelligence» beneficiarilor legali își mențin statutul de element definitoriu și indispensabil al comunicării informative necesare realizării echilibrului ecuației securitare. Ele au o valoare specială din mai multe considerente: sunt culese prin mijloace specifice instituțiilor de «intelligence», de cele mai multe ori acestea fiind secrete! Semnificațiile relevate în conținut se referă la amenințări de securitate, fiind verificate și cu utilitate deosebită pentru beneficiar în fundamentarea deciziilor strategice de interes național!
-Rep. Dar, oare, sunt interesați decidenții statului roman de informațiile pe care instituțiile de «intelligence» le furnizează?
-C.P. Aș spune, în primul rând, că ar trebui să fie interesați, pentru că aceste informații vin în sprijinul lor și le permit să adopte decizii importante, în baza unei cunoașteri specializate a problematicilor de interes pentru asigurarea securității societale. Îmi vin, acum, în minte afirmațiile unui fost prefect al județului nostru, actualmente înalt demnitar guvernamental, care, într-o alocuțiune publică, aprecia cât de utile i-au fost informările primite de la instituțiile de «intelligence» pentru gestionarea unor probleme foarte sensibile cu care s-a confruntat în mandatul său, nefiind un exemplu singular!
-Rep. Deci, o conjugare a eforturilor, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional!
-C.P. De regulă, beneficiarii informațiilor provenite de la instituțiile de «intelligence» ar trebui să primească astfel de informații anterior producerii unor evenimente ce ar putea avea impact asupra securității societale (antefactum), pentru a adopta măsuri eficiente de prevenire, în conformitate cu atribuțiile deținute. Chiar și după producerea unor evenimente care generează consecințe nefaste în plan securitar (postfactum), instituțiile de «intelligence» trebuie să relaționeze cu decidenții strategici, pentru a-i sprijini din punct de vedere informativ, astfel încât aceștia să poată acționa în sensul diminuării consecințelor evenimentelor consumate. O astfel de abordare este specifică statelor democratice din spațiul occidental și a fost implementată, inclusiv la nivel național.
-Rep. Domnule director, o astfel de abordare nu ar putea să supraliciteze rolul instituțiilor de «intelligence», făcându-le omniprezente și omnisciente?
-C.P. Nicidecum, domnule profesor, pentru că rolul instituțiilor de «intelligence» trebuie privit prin prisma cadrului democratic în care acestea își desfășoară activitatea şi trebuie percepute ca nişte parteneri ai decidenţilor, dar separate funcțional, condiție imperativă pentru asigurarea obiectivității și neutralității asumate și reglementate legal. Astăzi, relaţia dintre stat şi instituțiile de «intelligence» chiar s-a consolidat pe fondul apariției și manifestării unei game diverse de riscuri și amenințări la adresa statului și a cetățeanului, fapt care a impus necesitatea unei cunoaşteri necesare realizării avertizărilor anticipative, de natură să asigure dezideratul de prevenire și de contracarare a riscurilor și amenințărilor la care m-am referit anterior.
-Rep. M-ar interesa şi unele exemple concrete în acest sens!
-C.P. Dacă aveți curiozitatea să accesați literatura de specialitate, o să remarcați rolul instituțiilor de «intelligence», inclusiv în gestionarea pandemiei în mijlocul căreia ne aflăm în prezent! În lumea globalizată în care trăim, instituțiile de «intelligence» cred că se bucură de cel mai semnificativ rol de până acum și de cel mai ridicat grad de încredere la nivelul decidenților statali, tocmai datorită rolului jucat în gestionarea unor amenințări de securitate, lupta împotriva terorismului fiind cel mai cunoscut exemplu! Vă propun ca în cursul unei întâlniri viitoare, să abordăm problematica fenomenului terorist, ale cărei efecte nefaste au îngrozit planeta la începutul acestui mileniu!
-Rep. De acord, domnule director, cu toate că eu, ca sociolog şi publicist, v-aş propune să abordăm în viitor şi problema corupţiei, aşa că, în încheierea dialogului nostru de azi, vă rog să prezentaţi pe scurt semnificația termenului de «intelligence»!
-C.P. Ca să formulez pe scurt un răspuns adecvat, pornesc de la titlul unei cărți scrise de către un colectiv de specialiști coordonați de către ambasadorul George Cristian Maior, pentru că, în opinia mea, conceptul de «intelligence» are o semnificație complexă, putând să-l asimilăm cu «o armă a minții», implicată într-un «război al minții», care concură, în mod paradoxal, dacă ne referim la semnificația termenilor, chiar la liniștea și la echilibrul societăţii, în general, precum şi la nivelul societăţii româneşti, în special! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent, este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.
