Educaţia…şi Lecţia de viaţă-Interviu cu Domnul DAN ILIE MOREGA, Preşedintele Institutului de Analize şi Investigaţii Publice (IAIPP) GORJ-“Toată viaţa mea, am lucrat cu oamenii”!

80

-Rep. Domnule Preşedinte, Dan Ilie Morega, v-am aşteptat aici, la secretariat, iar după timpul de aşteptare, mă gândeam că nu aş fi un interlocutor mai bun pentru dumneavoastră, decât s-a dovedit a fi Domnul Primar, Marcel Romanescu, pe care îl salut cu mult respect, mai ales că sunteţi două personalităţi ce deţineţi funcţii în care trebuie să lucraţi în fiecare zi cu oamenii!
D.I.M. Toată viaţa mea, am lucrat cu oamenii!

“Aş vrea să vă spun că am crescut la Padeş, dar, era să mă nasc în tren”
-Rep. Aş începe dialogul nostru cu această expresie minunată cu care m-aţi întâmpinat, că toată viaţa aţi lucrat cu oamenii şi v-a plăcut acest lucru, dar, poate ar fi mai bine să precizaţi, cu ce fel de oameni, pentru că oamenii sunt deosebiţi între ei!
-D.I.M. Eu nu sunt, precum spun unele «legende» despre mine, iar acei «legendari» sunt oameni care nu mă cunosc! Nu mă cunosc în mod real, nu m-au cunoscut în situaţii critice, dar, eu m-am născut şi am rămas la fel, pentru că omul nu se poate schimba fundamental şi sunt un om generos, un om cu suflet, cu inimă faţă de semenii mei!

-Rep. Cât de mult aţi păstrat în sinele propriu, ceea ce înseamnă şi un strop din «taina unei legende»?
-D.I.M. Nu am păstrat această «taină», pentru că unii «legendari» nu mă cunosc şi spun altceva despre mine, că sunt un om rău, inabordabil, dar, nu sunt de acord, pentru că nu sunt un astfel de om!

-Rep. Faptul că avem prilejul de a purta un dialog în ajunul zilei dumneavoastră de naştere, contează foarte mult pentru mine, dar, venirea mea în biroul acesta este legată tocmai de această sărbătoare a dumneavoastră, motiv pentru care vă spun, încă de pe acum, «La Mulţi Ani!», iar pentru că împliniţi o vârstă frumoasă, vârsta deplinei maturităţi, mă bucur că suntem şi apropiaţi ca vârstă, poate sunt mai mic eu cu un an, de aceea, vă descopăr ca un om deosebit, cu o deosebită dezinvoltură şi chiar cu o căldură a sufletului demnă de un om de valoare!
-D.I.M. Plăcerea de a discuta cu dumneavoastră, am descoperit-o şi eu în aceste momente în care suntem împreună în acest birou!

-Rep. Dacă vă place să empatizaţi cu interlocutorul, să-i transmiteţi starea de bine pe care o aveţi în sufletul dumneavoastră, vă propun să dezvoltăm dialogul nostru, pornind chiar de la locul de unde aţi văzut lumina zilei, acolo, în ţinutul de o rezonanţă istorică deosebită al Padeşului!
-D.I.M. Să ştiţi că m-aţi pus într-o situaţie în care, aproape că nu mai reuşesc să-mi găsesc acele «cuvinte potrivite», cum spunea Tudor Arghezi, din cauza emoţiei! Oamenii emotivi sunt şi oameni sentimentali, iar oamenii sentimentali şi emotivi, să ştiţi că nu sunt niciodată oameni răi!

-Rep. Ce asociere minunată!
-D.I.M. Aş vrea să vă spun că am crescut la Padeş, dar, era să mă nasc în tren! Mama mea, ştiu că a plecat la tata, care lucra ca tehnician la drumuri şi poduri la Filiaşi. Deci, m-am născut acolo şi tot acolo m-au înscris în acte, iar eu apar că sunt doljean, născut la Răcarii de Sus, lângă Filiaşi.

-Rep. Deci, v-aţi născut ca un…călător!
-D.I.M. Exact, ca un călător, dar, călător am fost toată viaţa, în sensul muncii şi în sensul diversităţii muncii! După o lună de zile, cât am stat acolo, am venit la Padeş, unde aveam casa, iar în satul Padeş, acolo unde am copilărit şi îmi aduc aminte cu drag de acei ani, împreună cu cei doi fraţi, Tică şi Marius, cu o diferenţă între noi, cam de patru ani, între fiecare, am trăit întâmplări şi ştrengării care i-au mâncat sănătatea bietei mame, Dumnezeu s-o odihnească, mai puţin sănătatea tatei, pentru că el era plecat mai departe cu serviciul, iar noi, copiii, eram cam neastâmpăraţi, pentru că mama dorea să fim îmbrăcaţi frumos, curaţi, ordonaţi, chiar cu bani mai puţini, dar să arătăm că suntem cuminţi şi ascultători!

-Rep. Poate copiii de astăzi, nu ar înţelege suficient, cât de frumoasă era pe atunci viaţa la ţară!
-D.I.M. Da, în aerul curat de la Padeş! Locul acela mă leagă şi mă cheamă întotdeauna să mă întorc de unde am pornit şi am făcut primii paşi în viaţă! Şi când am fost plecat în străinătate, nu am putut să stau departe, pe meleaguri străine, mai mult de zece zile! Acest lucru l-am simţit în tinereţe şi îl simt şi acum, vă rog să mă credeţi, pentru că vă spun ca unul care nu poate sta niciodată departe de glie!

-Rep. E o legătură firească a omului cu locul natal!
-D.I.M. În 1995, când am avut nişte lucrări în panificaţie şi morărit cu nişte italieni, am plecat acolo şi le-am spus că nu stau mai mult de 10-15 zile, iar ei mi-au spus: «Nu te credem»! Şi aşa a fost, pentru că n-am putut să stau mai mult de o săptămână!

“În special, mă apropii de oamenii de calitate şi simt acest lucru”
-Rep. Sunteţi printre puţinii oameni care au o viziune clară cu privire la ceea ce înseamnă dezvoltarea unui judeţ, pe baza experienţei pe care aţi acumulat-o în cele peste şapte decenii de viaţă!
-D.I.M. Trecând, astfel, de la una la alta, să vă spun ceva şi despre Padeş, pentru că am o oarecare supărare şi sunt multe monumente ale culturii, monumente naţionale, care sunt lăsate în paragină, iar asemenea monumente din comune trebuiau să fie în coordonarea patrimoniului naţional sau al judeţului.

Rep. Iar, dumneavoastră, spuneţi acest lucru, în preajma «Zilei Culturii Naţionale», ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, domnule Dan Ilie Morega, acesta e un lucru deosebit!
-D.I.M. Vă mulţumesc din inimă că aţi amintit acest lucru şi vă rog să-l menţionaţi şi în interviul nostru!

-Rep. Am constatat că aţi avut o anumită reţinere asociată cu mefienţa, la propunerea mea de a realiza un interviu cu dumneavoastră şi m-am confruntat cu aceeaşi reacţie la un deputat al Parlamentului Republicii Moldova, iar pentru mine este o oarecare nedumerire! Ştiu că parlamentarul moldovean a acceptat în cele din urmă să acorde interviul, iar la sfârşit era aproape imposibil să ne mai despărţim!
-D.I.M. Aşa cum v-am spus, eu sunt un om legat de semeni, în special, mă apropii de oamenii de calitate şi simt acest lucru!
-Rep. Este o mare plăcere de a purta un dialog cu dumneavoastră şi vă propun să avem lunar o discuţie legată de problemele care vă frământă, acceptaţi provocarea?
-D.I.M. Vă mulţumesc mult, dar, eu spun aceste lucruri, cu patos, cu aplomb, poate am şi cuvinte mai dure, de aceea, îmi cer scuze!

“Sunt prea sărac în cuvinte, că să-I pot mulţumi cum se cuvine Domnului”
-Rep. Credinţa în Dumnezeu şi educaţia din familie, v-au dat mereu chezăşia tuturor lucrurilor pe care le-aţi realizat şi pe care intenţionaţi să le duceţi la bun sfârşit, sădindu-vă în suflet speranţa de a privi încrezător înainte?
-D.I.M. Dumnezeu m-a ajutat în viaţă, m-a salvat chiar de la moarte, de câteva ori, iar eu Îi sunt recunoscător Lui Dumnezeu! Sunt prea sărac în cuvinte, că să-I pot mulţumi cum se cuvine Domnului, poate sărac şi în resurse financiare, pentru că din micile mele economii, am făcut ceea ce am putut, chiar dacă spun unii că Morega e plin de bani şi e mare bogătaş, acest lucru este total inexact, pentru că nu îmi ia nimeni banii pe care îi am, dar, vă pot spune că am ctitorit la Padeş o sfântă biserică…

-Rep. Ştiu, pentru că am fost acolo la sfinţire şi am văzut ce pictură minunată are lăcaşul de cult!
-D.I.M. Sunt bucuros că am lăsat pe cei apropiaţi ai mei să se ocupe mai mult de lucrarea aceasta, am contribuit cu o sumă frumoasă, dar, m-au ajutat mult prietenii mei, cu materiale de construcţie, cu gardul împrejmuitor, pentru că am şi casa mea acolo, alături, dar, am lăsat gardul casei mele şi am făcut pentru biserică un gard trainic, din oţel şi am pus «Casa Lui Dumnezeu» mai presus de casa mea! Am ajutat peste patruzeci de biserici, am ajutat mănăstirile noastre, atunci când erau raţionalizate alimentele, înainte de 1989, pentru că eram conştient de situaţiile dificile ale slujitorilor bisericii!

-Rep. Ce vă doriţi mai mult în acest an 2019 şi mai ales la împlinirea unei vârste a desăvârşirii datoriei împlinite?
-D.I.M. La aniversarea zilei mele de naştere, vă mulţumesc pentru prilejul de a avea acest dialog şi vă pot mărturisi că nu-mi doresc palate, nu-mi doresc avioane, îmi doresc mie şi familiei mele, la copii, la nepoţi şi la fraţi, la toţi semenii dragi, multă sănătate şi apoi, Dumnezeu să ne ajute să împlinim şi alte lucruri frumoase care se răsfrâng pozitiv şi cu mare bucurie asupra oamenilor! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here