Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Drama depopulării cu unele observaţii privind recensământul populaţiei şi al locuinţelor, din anul 2021 (III) – ,,Recensământul este întotdeauna o «fotografie» a unei realităţi care generează teme de discuţii şi multe comentarii ulterioare cu privire la viitorul ţării”!

Revenim cu ultima parte a materialului legat de problemele privind recensământul populaţiei şi al locuinţelor, din anul 2021, care a făcut obiectul unei dezbateri interesante, desfăşurate în ziua de 20 ianuarie 2023, în sala «Ion Heliade Rădulescu» a Bibliotecii Academiei Române, cu participarea unor personalităţi de prestigiu, aşa cum au fost Acad. Prof. univ. dr. ing. Nicolae NOICA, directorul Bibliotecii Academiei Române, Prof. univ. dr. Marian PREDA, Rectorul Universităţii Bucureşti şi Prof. univ. dr. Tudorel ANDREI, Preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), pentru că personalităţile care au luat cuvântul cu acel prilej au acordat o atenţie deosebită fenomenului depopulării României şi procesului bio-psiho-social de îmbătrânire a populaţiei ţării! Am apreciat la momentul respectiv, aşa cum apreciez şi în momentul de faţă alocuţiunea domnului Prof. univ. dr. Marian PREDA, Rectorul Universităţii Bucureşti, care a spus multe lucruri interesante ce pot fi sintetizate în expresia domniei sale potrivit căreia: ,,Recensământul este întotdeauna o «fotografie» a unei realităţi care generează teme de discuţii şi multe comentarii ulterioare cu privire la viitorul ţării”! Iar, pentru că este oltean de-al nostru, mai exact, doljean din Dăbuleni, să mai precizăm că este un bun sociolog, profesor universitar la Universitatea din București, la care a activat neîntrerupt din 1990. A fost în conducerea Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București în perioada 2000-2015, iar, în calitate de rector al Universității din București, începând din anul 2019, prof. Marian Preda este inițiatorul Fundației «Virtute et Sapientia», pentru că este licenţiat în sociologie (1994 – 1995), Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pedagogie, are Diplomă de studii aprofundate (Master) în Politici Sociale (2004- 2006) «Tiffin University» –Ohio, SUA, diploma de «Master of Business Administration» (MBA) recunoscută şi de Universitatea din Bucureşti , «graduated with distinction» (în primii 10% dintre absolvenţi), între 1996 – 2001 la Universitatea Bucureşti, doctorat în Sociologie şi din iulie 2001 este doctor în sociologie. Este considerat un rector cu o viziune clară cu privire la problemele cu care se confruntă comunitatea noastră academică și cu o capacitate dovedită de a coagula energiile spre mai bine, capabil să coordoneze o echipă și să delege atribuții, fără să-și imagineze că este mai bine să se substituie el tuturor celorlalți!

,,Populaţia rurală este aproape jumătate din populaţia României, aflată într-un proces continuu de sărăcire”!
Domnia sa consideră că: ,,Populaţia rurală este aproape jumătate din populaţia României, aflată într-un proces continuu de sărăcire! Ca să nu trecem prea uşor peste faptul că cea mai mare pondere a săracilor este în rândul tinerilor (!!), al copiilor! Din păcate, de cele mai multe ori, ignorăm politicile care marchează proiecţiile demografice! Constatăm cu stupoare că multe dintre «cutremurele» demografice de fiecare zi, nu iau în seamă o serie de reforme administrative!”, a reiterat rectorul Marian Preda! Cu acelaşi înţeles, dar, într-un alt context, să nu uităm că Mircea Geoană vorbea despre un «cataclism» demografic, ceea ce demonstrează gravitatea situaţiei depopulării ţării noastre! Pentru că încep să apară şi la noi cutremure de pământ care sunt adevărate tragedii umane! Spre exemplu, pentru prof. dr. Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice «Vladimir Trebici» al Academiei Române, previziunile pentru România anilor 2100 ar trebui luate cu precauţie, pentru că domnia sa arată că: ,,Este un orizont prea îndepărtat. Sigur, se fac astfel de previziuni, dar trebuie luate cu foarte multe rezerve”, afirmă expertul, mai ales că dumnealui propune anul 2050 ca sistem de referinţă şi consideră că: „Potrivit datelor Eurostat, populaţia în România ar urma să ajungă, în 2050, la 15,5 milioane de locuitori, faţă de 19,2 milioane, astăzi! Scăderea este extrem de mare”, aşa cum remarcă profesorul, cu toate că aceste cifre trebuiesc ajustate dacă luăm în considerare ceea ce se întâmplă în materie de evoluţie a natalităţii, adaugă domnul director! Domnia sa ne spune pe baza unor studii avizate că: „Anual, populaţia României pierde circa 140.000 de locuitori, 70.000 prin scădere naturală şi restul prin migraţie externă. Datele publicate recent de către INS ne arată că, în contextul unei veritabile explozii a mortalităţii, scăderea naturală a ajuns, pe 11 luni, la 90.000 de locuitori, în loc de 70.000, cât a fost în ultimii ani. Este o creştere foarte importantă a curbei negative. Iar, decembrie 2021 a avut o valoare similară şi vom avea o scădere naturală care va ajunge 110.000 de locuitori, ceea ce este enorm pentru o populaţie de mărimea celei din România. Evoluţiile demografice duc la valori mai scăzute decât cele văzute pe site-ul Eurostat”, atrage atenţia prof. Vasile Gheţău, pentru că, dacă privim cu atenţia situaţia, vorbim despre evoluţii dramatice care vor deveni catastrofale!

„Cu o speranţă de viaţă de 72 de ani la bărbaţi şi 79 la femei, România, este la coada clasamentului European”!
De altfel evoluţiile negative au devenit dramatice odată cu datele pe 2021 şi se conturează a fi absolut catastrofale, fără a exagera, în deceniile viitoare, atrage atenţia înaltul funcţionar al INS, mai ales că: „Se întâmplă aceste lucruri pentru că scăderea naturală provine dintr-o mortalitate mai mare decât natalitatea. Această mortalitate este excesiv de mare, chiar şi în contextul UE, la care se adaugă migraţia externă negativă care s-a menţinut la cote importante în România”, explică prof. Vasile Gheţău, referindu-se cu pregnanţă la principalele motive pentru care suntem din ce în ce mai puţini. Privim cu luare aminte, să mai spunem că ţara noastră are o speranţă de viaţă la naştere mult mai mică în comparaţie cu alte ţări europene, iar, acest lucru se reflectă în nivelul de trai, în cel cultural, în asistenţa medicală, în alimentaţie, în agresiunea mediului asupra omului. Toate acestea se reflectă în speranţa de viaţă la naştere, arată reputatul statistician deoarece: „Cu o speranţă de viaţă de 72 de ani la bărbaţi şi 79 la femei, România, este la coada clasamentului european, alături de Bulgaria, la 8-9 ani distanţă de media ţărilor dezvoltate. Ce se remarcă în plus la România este că, dacă ne uităm la anii de după 2013, evoluţia speranţei noastre de viaţă la naştere este una stagnantă. Or, atunci când, la o valoare aşa de mică, ai o stagnare, înseamnă că ceva se întâmplă în sănătatea populaţiei, în societate! Sunt factori negativi care «lucrează» mereu, avertizează profesorul. Cât priveşte concluzia celor spuse până acum, dacă vorbim despre natalitatea scăzută, aceasta este expresia unor schimbări fundamentale în statutul femeii (cultural, economic, financiar), deşi, emanciparea femeii este incompatibilă cu numărul mare de copii, dacă avem în atenţie faptul că România nu este o ţară foarte atent preocupată de ceea ce se întâmplă cu copiii şi cu familia. Repetăm să spunem, cei care trebuie să audă, e bine să deschidă urechile şi să audă că România a pierdut deja două milioane de oameni din 1989 încoace, că a scăzut natalitatea, dar cea mai mare pierdere este dată de emigraţie. Asta înseamnă milioane de români care, teoretic, sunt în România, dar, după ani de zile de stat în Occident, este greu de crezut că se vor mai întoarce. Dacă îţi construieşti relaţii sociale şi găseşti un mod de viaţă cât de cât acceptabil, e foarte greu să te mai întorci, mai ales dacă ai plecat de undeva dintr-un sat uitat de lume şi pustiit sau dintr-un orăşel mic. Şansele sunt şi mai mici, când te căsătoreşti deja acolo şi ai copii pe care trebuie să-i creşti. Pentru că facilităţile din Vest referitoare la creşterea copiilor sunt net superioare celor din România şi acest lucru contează foarte mult! Copilul este, în multe cazuri, cetăţean al ţării respective prin naştere, iar limba devine cea maternă, ca să nu mai spunem că după 20 de ani de stat în Occident, nu prea mai ai la ce să te întorci, pentru că rudele, părinţii, prietenii s-ar putea să fie doar nişte amintiri! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA