Păstrez de multă vreme în atenţie, cea de-a doua parte a prezentării savuroasei plachete de epigrame a cunoscutului medic de înaltă competenţă şi de aleasă cultură, dr. în medicină, Cornel Munteanu, cu convingerea că este vorba, mai mult decât ceea ce poate însemna o «carte de buzunar», cum se pot numi creaţiile valoroase care înmănunchează într-un mic volum fizic o mare chintesenţă spirituală, despre faptul că acestei savuroase creaţii, apărută la Editura «MĂIASTRA», Târgu-Jiu, 2019, i se cuvine cu mare preţuire o prezentare ocazionată şi dedicată fericit, în preajma apropierii zilei de naştere a domnului doctor care rămâne mereu tânăr! Fiecare dintre minunatele epigrame care alcătuiesc îndeaproape conţinutul cărţii, cred că poate însemna «medicamentul» care susţine şi argumentează, în multe privinţe, calitatea unui spirit mereu tânăr care se respectă pe sine şi în acelaşi timp, ştie să preţuiască ţinuta şi prietenia persoanelor care îi deschid uşa de la cabinetul modern din Oraşul Târgu-Cărbuneşti!
,,Bărbat tânăr, când eram – / Doamne, câte doamne-aveam…”!
Dintre alesele «nestemate» ale «stropilor de haz», aproape că nu ştii ce să alegi mai întâi, pentru că în marea lor majoritate, epigramele inserate cu o anumită rânduială alcătuiesc un întreg evantai în care orice scriere epigramistică poate fi un punct de referinţă al unui domeniu important al vieţii sociale! Totuşi, pentru că suntem într-o perioadă electorală agitată şi plină de momente imprevizibile, pentru început, merită să prezentăm epigrama intitulată sugestiv: «Unui şef de partid», în care domnul doctor încondeiază, cum nu se poate mai bine, o realitate deconcertantă a zilelor noastre: ,,Întrecând măsura, / Se vede erou/ Cum caricatura/ S-ar crede tablou”, «şarja» de faţă înscriindu-se în pleiada epigramelor cu «parfum» electoral! Şi pentru că vara s-a încheiat calendaristic, dar le mai apucă uneori căldurile pe «Fetele îndrăzneţe», reuşim să aflăm că: ,,Fetele, aproape toate,/ Umblă vara despuiate,/ Trupul fain să li se vadă,/ Cum la ştrand, la fel, pe stradă”, aceasta, ca să rimeze, cu o presupusă…dovadă că domnul doctor Munteanu este atent la tot ceea ce mişcă şi străluce! Iar, pentru împlinirea scopului, chiar ne face o sinceră «Mărturisire» care se prezintă astfel: ,,Bărbat tânăr, când eram – / Doamne, câte doamne-aveam, / Nici acum, trecut destul, / De domniţe nu-s sătul”! Curat mărturisire, Coane Cornele, pentru că apare sus pe coastă «Iubăreţul» care se destăinuie cu savoarea sinceră a «vânătorului de căprioare» şi care ne-o spune deschis: ,,Multe bucurii i-au dat/ Fetele suite-n pat./ Şi destule supărări,/, Ba, chiar şi spitalizări”!! Că vine vorba, domnule doctor Munteanu, cu o «Inimă zburdalnică», omul pare un căutător de comori: ,,Fiindcă-i place să iubească/ Schimbă damele într-una/. Cine poate să trăiască / Toată viaţa doar cu una?/ Epigramistul şi medicul strălucit, parcă ne atrage într-o sarabandă atipică a căutărilor continue, acolo unde, se pare că «De vină-i vremea de afară», din moment ce constatăm cu surprindere că: ,,De când s-a lăsat căldura,/ Doamna se tot dă de-a dura/; / Şi-aşa des, că poţi să juri/ Că-i intrată în călduri”! Dar, pentru că statul rămâne instituţia capabilă să amplifice perspectivele viitorului fără…frontiere, săgeata epigramistică a domnului doctor Cornel Munteanu capătă o direcţie precisă şi uşor de înţeles, în momentul când «Statul, la noi» capătă şi accente paroxistice şi cu aspecte comice, iar domnul doctor ne avertizează cu mare discreţie: ,,Degeaba susţine el, / C-avem statul paralel/, Mai curând, se vede treaba,/ Noi avem statul degeaba”!
Din cartea domnului doctor Cornel Munteanu, merită să reţinem faptul că: «Greu îi e şi doctorului!».
Un merit aparte al cărții de faţă este perpetuarea memoriei veacului şi a oamenilor, prin punerea în lumină a unor surse de informații preţioase, nu doar pentru realitatea locală, dar şi pentru cea națională. Pentru a încheia seria «buchetului» de epigrame culese din cartea domnului doctor Cornel Munteanu, merită să reţinem faptul că: «Greu îi e şi doctorului», pentru că de multe ori: ,,Seara-i cu nevasta-n casă,/ Prânzu-l ia c-o rezidentă, / La amantă-i după masă, / Şi-n gardă c-o asistentă”! Cu certitudine, nimic nu mai este la fel după ce ai pregustat această carte minunată, fiindcă visul se cufundă în reverie, cititorul respiră poveştile figurilor proeminente ce i-au marcat existenţa şi se simte mândru că este roman şi oltean hâtru! Cartea aceasta joacă rolul unui pedagog al vieţii cotidiene, cu alură de avocat înzestrat!
Pentru că este un avocat al conservării valorilor şi elementelor de unicitate care fac diferenţa între valoare şi non-valoare, iar autorul cărţii pare mereu că se situează înaintea vremurilor pe care le trăieşte! În decursul parcurgerii cărţii şi al savurării lecturilor sale, cititorii sunt purtaţi cu dezinvoltură, într-o manieră relaxată, în incursiuni spaţio-temporale care le vor schimba iremediabil imaginea despre oameni, despre locuri, despre întâmplări şi despre visuri, prin ceea ce domnul doctor înţelege a însemna tradiţia, cultura sau personalităţile care au fost remarcate de către domnia sa, deoarece cartea surprinde prin perspectiva inedită pe care o oferă, viziunea unui condeier înzestrat, mai ales că autorul scoate la lumină momente memorabile din viaţa unui om, impresionând prin cumulul de informaţii şi desene publicate, prin pasiunea şi generozitatea cu care împărtăşeşte cititorului valorile perene care au plasat epigrama pe tărâmul celor mai gustate creaţii literare! Aşadar, într-o atmosferă mereu plăcută şi presărată cu multe creaţii reuşite, demne de o antologie de vârf, Domnul doctor Cornel Munteanu se arată a fi mereu tânăr şi dispus ca să prescrie reţete cu «Stropi de haz»! La MULŢI ANI, Domnule doctor Cornel Munteanu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
