Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Dl. Prof. univ. dr. Horaţiu Tiberiu Gorun, directorul Direcţiei Judeţene de Sport şi Tineret GORJ: “Să ne gândim la toţi cei care au inima tânără, sufletul tânăr, mintea tânără…”

– Rep. Domnule Director, ce aveţi în vedere privind conotaţia cuvântului «tânăr», când îl rostiţi fără prejudecăţi şi fără inhibiţii stânjenitoare?
-Tot ceea ce înseamnă tinereţe sau tânăr, dacă vreţi, pentru că, dacă nu mă înşel, chiar Marx spunea că «tinereţea nu e o virtute», iar un tânăr nu înseamnă nepărat un om până la 35 de ani, cum prevede legea şi trebuie să ne gândim la toţi cei care au inima tânără, sufletul tânăr, mintea tânără…!

“Avem repere esenţiale, avem o istorie veche”

– Rep. Deci, vorbim de o tinereţe spirituală!
-Şi o tinereţe spirituală, evident, iar în majoritatea acţiunilor noastre, avem în vedere şi pe cei care au trecut de această vârstă, pentru a participa alături de tineri la orice activitate care poate să aducă un plus de valoare pentru viitor, pentru că un tânăr nu poate creşte sănătos, decât dacă are modele de urmat, iar modelele de urmat, în general, vin din experienţă. Fiind organizaţie non-guvernamentală, noi încurajăm toţi tinerii să vină cu noi la diverse acţiuni, dar lângă ei avem oameni de la care tinerii pot învăţa ce au de făcut.
– Rep. Aşadar, pledaţi pentru apropierea şi chiar armonia între generaţii, nicidecum o stare conflictuală!
-Problema conflictului între generaţii revine în actualitate, ori de câte ori cineva se simte marginalizat sau nedreptăţit de către o persoană mai în vârstă, când unii tineri ajunşi într-o perioadă mai delicată au impresia, doar impresia, că părinţii nu îi mai înţeleg! E mai mult ca o tendinţă de radicalizare a egoismului! Dar, şi părinţii ar trebui să fie mai maleabili, mai moderni în abordarea problemei, iar pe măsură ce generaţiile avansează, să depăşească stadiul de tensiune sau de conflict, care sună strident! După revoluţie, societatea românească a absorbit ca un burete stări de tensiune, reminiscenţe mentale, pentru că valorile româneşti sunt întotdeauna demne de respectul cuvenit. Avem repere esenţiale, avem o istorie veche, iar în momentul acesta, noi constatăm că s-a realizat «performanţa» de a prelua de la alţii, mai mult ceea ce e rău! Suntem încă în tranziţie şi nu pare că suntem aşezaţi pe pilonii stabilităţii.

“De la copilăria necăjită a lui Constantin Brâncuşi, la vremurile de astăzi, societatea a progresat”

– Rep. Dacă ne raportăm la «Tinereţea lui Brâncuşi», ca să citez titlul cunoscutei cărţi a lui V. G. Paleolog, marcată de o copilărie în care se regăsesc suferinţa şi tristeţea copiilor de altădată, aş dori să vă întreb, care sunt marile provocări ale generaţiei tinere de astăzi?
-Aici e o chestiune complexă care mă îndeamnă la reflecţie! Neamul nostru românesc are una dintre marile neajunsuri ale sale, în sensul că am recunoscut mai greu şi am ignorat valorile noastre sau poate le-am recunoscut cam prea târziu! Vremurile s-au schimbat, iar de la copilăria necăjită a lui Constantin Brâncuşi, la vremurile de astăzi, societatea a progresat, iar tinerii au cu totul alte condiţii.Dacă în cazul acelor vremuri truda şi munca asiduă conduceau la o situaţie în care valorile care se şlefuiau ieşeau până la urmă în evidenţă, deci «se alegea grâul de neghină», acum situaţia e puţin diferită deoarece societatea românească, după revoluţie, a impus un sistem de valori controversat care a generat de multe ori promovarea non-valorii, a lucrurilor de o calitate îndoielnică, iar multe repere «de carton» s-au dovedit false! Provocările generaţiei tinere le-aş vedea astfel: prima dintre ele ar fi regăsirea busolei, pentru că generaţia tânără, în momentul de faţă…
– Rep. Vi se pare că este debusolată?
-Este într-o perpetuă căutare a «nordului», dar neştiind, de fapt, unde se află «nordul», cu toate că avem atâţia tineri care au impresionat mapamondul prin rezultatele remarcabile în domeniul informaticii, spre exemplu, pentru că exportăm genii în continuare…
– Rep. Atâţia elevi olimpici, tineri studenţi inventatori…
-Tocmai acest lucru voiam să-l subliniez, prin olimpicii în informatică, la disciplinele acestea tehnice…
– Rep. Şi în domeniul sporturilor de performanţă!
-Din păcate, marii noştri campioni au cam ieşit din peisajul sportului activ, unii au devenit antrenori, alţii, pur şi simplu s-au retras, iar din urmă nu au mai venit sportivi valoroşi, deci, rezultatele au intrat «în umbră», cum s-ar spune! A trecut perioada frumoasă când mergeam la olimpiadă şi veneam cu coşul de medalii, când ne-am făcut cunoscuţi prin sport. O a doua provocare o reprezintă, în opinia mea, regăsirea tânărului în societatea de astăzi, într-un sistem administrativ sau de altă natură.

“Rolul şcolii nu încetează după orele de curs, pentru că se continuă în afara ei”

– Rep. Poate că tânărul acesta este în cautarea propriei identităţi, domnule director!
-Da, îşi caută identitatea, dar se pune întrebarea: cât de mult îşi poate impune un tânăr nişte principii sănătoase, dacă el, atunci când creşte, nu este ghidat de ele sau dacă societatea din care face parte nu le recunoaşte! De aceea, vreau să vă spun că pentru generaţia tânără obiectivele sunt destul de dificil de atins, adevărate «pietre de încercare», pentru că nu avem un mediu prielnic pentru aşa ceva! O a treia provocare o constituie modul precar de alegere a carierei de către oricare dintre tineri! Pornind de la acele mici «vise», când te întreabă rudele, părinţii: «Ce vrei să te faci?», continuând cu procesul de învăţare, cu şcoala, chiar dacă nu aş vrea să exagerez, spunând că şcoala nu mai e ceea ce a fost, dar trebuie să recunoaştem că acum şcoala se limitează la «rolul» din instituţia respectivă! Şcoala înseamnă mai mult! Rolul şcolii nu încetează după orele de curs, pentru că se continuă în afara ei…
– Rep. Şi unde se confirmă valenţele educaţionale ale şcolii!
-Evident, evident, pentru că dumneavoastră lucraţi de o viaţă în învăţământ şi cunoaşteţi foarte bine că se pot întâmpla atâtea lucruri cu elevul după ce iese pe poarta şcolii. În incinta şcolii poate fi un spaţiu închis şi supravegheat, dar, problema este, ce se întâmplă cu elevul după orele de curs, după ce părăseşte incinta şcolii? Necazul este că şcoala, neglijându-şi acest rol, a lăsat tânărului posibilitatea de a alege orice, mai puţin ceea ce este bun! Internetul a devenit o modalitate de informare şi de «creare de cultură», deoarece pe internet circulă o cantitate de informaţie incredibilă, dar multă este de o calitate îndoielnică, fără un conţinut ştiinţific şi educaţional. Pe de altă parte, lumea aceasta virtuală, cu facebook, consituie una dintre marile probleme ale pierderii identităţii tânărului, pentru că atunci când o comunicare faţă în faţă e înlocuită cu această comunicare prin calculator…
– Rep. Generează izolare, naşte spaime şi stres, prin lipsa dialogului!
-Evident, apar carenţe de comunicare, iar perspectiva ca să avem o generaţie de tineri introvertiţi nu e prea departe! Dacă înainte, implicarea şcolii genera şi implicarea mult mai activă a familiei, familia copleşită de problemele cotidiene a neglijat în mare parte educaţia corectă a tinerilor.
– Rep. Ca să nu mai vorbim de slăbirea legăturii dintre şcoală şi familie!
-Care este aproape inexistentă, deşi în regulamente este prevăzută! Dar, aş vrea să văd şi eu, câţi diriginţi mai fac vizite la domiciliu, pentru a vedea dacă un copil are un mediu propice pentru învăţare, pentru o educaţie sănătoasă în climatul familial. Acestea sunt nişte provocări foarte mari pe care tinerii cred că le resimt, pentru a găsi rezolvarea împreună cu adulţii! Noi nu trebuie să ne raportăm doar la ceea ce e rău în altă parte, noi trebuie să căutăm soluţii la problemele stringente ale tinerilor de azi!

“Când pleci cu premise greşite, nu ai cum să dai înainte şi apar derapajele”

– Rep. Consideraţi că problemele tinerilor din Gorj sunt aceleaşi cu problemele tinerilor din alte judeţe sau din alte ţări?
-Aici e o poveste care ne face să ne întrebăm: de ce avem nevoie de regionalizare? Sunt două probleme: tinerii din Gorj se confruntă cu aceleaşi probleme pe care le regăsim la tinerii din ţară, iar când spun «probleme», eu identific nevoi: nevoia tinerilor de locuri de muncă, mai ales bine plătite! Mentalitatea e destul de ciudată, pentru că la un sondaj efectuat, constatăm că 80% dintre tinerii români îşi doresc să lucreze la stat!
– Rep. La stat, ca instituţie, nu la «stat» degeaba!
-Ceea ce e o nebunie, pentru că la mediul privat salariile sunt mai bune! Stimularea prin plată se vede mai bine în mediul privat!
– Rep. Există un motiv serios în această preferinţă a tinerilor pentru angajatorul stat?
-Aici chestiunea vine din trecut, chiar dacă nu trebuie să demonizăm ceea ce s-a întâmplat în comunism! Ar însemna să negăm trecutul nostru!
– Rep. Şi pe noi înşine!
-Şi pe noi înşine, iar cel care îşi neagă trecutul, nu poate avea un viitor de laudă! Trecutul face parte din istoria noastră! S-a creat falsa impresie că statul garantează locul de muncă şi fără să ai activitate! Indiferent dacă eşti bun sau rău, statul te garantează, ceea ce e cu totul incorect! Iar mediul privat nu îţi garantează acest lucru. Dar, nimeni nu te garantează dacă eşti «lichea», nu-i aşa? E o mentalitate în rândul unor tineri că se poate remunera şi trândăvia, şi aceasta e o mare problemă! Când pleci cu premise greşite, nu ai cum să dai înainte şi apar derapajele! Din păcate, chiar şi unele canale mass-media încurajează aceste derapaje prin talk-showuri de slabă factură! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA