Preacuviosul Părintele Iustin Pârvu a fost, în ultimele clipe de viaţă, rugător la Mănăstirea «Petru Vodă» şi era căutat cu ardoare, nu doar de către pelerinii care mergeau să se spovedească sau să-i ceară sfaturi folositoare pentru viaţă, dar, era solicitat şi de către intelectuali, politicieni, scriitori, jurnalişti sau personalităţi publice, oameni de toate categoriile sociale şi de toate vârstele, veniţi cu diferite probleme ale existenţei lor! Marea înţelepciune a sfaturilor acestor întâlniri a reprezentat pentru toţi cei care îl căutau adevărate «lecţii de viaţă», iar sfaturile Preacuvioşiei sale au rămas în mintea şi în sufletul oamenilor ca un semn al amintirilor şi al cuvintelor tămăduitoare, atât de frumos rostite de către «Duhovnicul Moldovei», pentru depăşirea problemelor personale, pentru ascultarea către Bunul Dumnezeu! În chilia Părintelui Iustin veneau oameni din toată ţara, aduşi din adâncul suferinţelor nemărturisite, al disperărilor şi al încercărilor de tot felul! Înaintea duhovnicului, oamenii dezvăluiau bruma lor de suflet, pe un colţ de pat îngrijit şi curat, poate stând în genunchi şi uitând toată oboseala, pentru că dialogurile cu acest duhovnic erau pline de profunzime şi folositoare pentru multe categorii de oameni, de vieţuitori ai spaţiului românesc de viaţă!
Spre exemlu, atunci când vorbea despre români, «românism», despre România, duhovnicul spunea:
– ,,A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul «român», după mine, egal sfânt”!
– ,,Cei mai mulţi se tem să vorbească despre trecutul neamului nostru, despre eroismul şi frumuseţile noastre. Străinii, mai curând, vorbesc despre frumuseţile noastre”!
– ,,România e o ţară cu pământuri roditoare, mănoase, din păcate, ţăranul român a cam pierdut rostul trebii, acum e orăşean în Italia, sau în Spania, e slugă pe-acolo”!
– ,,Dacă nu se va întoarce la pământ, ca la izvorul belşugului, românul va tot flămânzi şi se va plânge că nu are”!
– ,,Omul românesc şi-a pierdut reperele şi a răsturnat scara de valori. De fapt, era pe undeva de aşteptat, după 50 de ani de comunism”!
– ,,Ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat să trăim într-o ţară ortodoxă, şi nu într-o lume păgână, asiatică sau musulmană; că suntem nu numai un popor de oameni drepţi şi demni, ci şi unul tolerant, care trăieşte în pace cu toate confesiunile religioase. Este limpede că Dumnezeu are dintotdeauna ochii deschişi asupra destinului acestui popor”!
Atunci când vorbeşte despre mame, Preacuviosul spune:
– ,,Mamele noastre care au crescut şi cresc copiii în dragostea lui Dumnezeu sunt amintirile cele mai frumoase ale copilăriei”!
– ,,Rugăciunea mamei este întotdeauna medicament pentru copil”!
Atunci când vorbea despre preacucernicii preoţi şi despre biserică, duhovnicul spunea:
– ,,Formalismul distruge adevărata credinţă. Preotul care nu e soldat în prima linie, care nu e învăţător şi doctor de suflete, atunci să se lase de misiune”!
– ,,Preotul trebuie să predice cuvântul Evangheliei şi să o facă cu folos, nu ca pe o lucrare de funcţionar în biserică, să urmărească efectele în rândul creştinilor”!
– E adevărat că şi mulţi preoţi de-ai noştri se comportă de parcă ar vrea să posede averea lui Iov, uită că ei sunt trimişi ai lui Hristos şi nu administratori ai averilor pe lumea asta”!
– ,,Eu cred că un preot ar trebui să fie format un an, doi, pe lângă o mănăstire şi apoi să fie trimis în lume, să-şi facă familie, să intre în rândul lumii. Păstorul slab nu ştie a păzi turma”! (sic!!)
– ,,Fala prea mare şi bogăţia prea mare, turnurile poleite cu aur şi averile ierarhilor au îndepărtat pe omul simplu de valorile consacrate ale Bisericii, ale rugăciunii. Mai degrabă, intră Duhul Sfânt într-o colibă sărăcăcioasă, dacă i s-a făcut loc, decât într-un palat în care să se simtă stingher”!
Atunci când vorbeşte despre credinţă, creştini şi credincioşi, Preacuviosul spune:
– ,,Tu te rogi lui Dumnezeu să-ţi dea binele şi Dumnezeu se roagă de tine zilnic să faci binele”!
– ,,Fiecare om a primit ceva în dar de la Dumnezeu şi tot fiecare gândeşte că darul lui este mai mic decât al vecinului. Însă, atenţia noastră trebuie îndreptată mai mult spre rugăciune şi mai puţin spre satisfacerea unor curiozităţi mărunte”!
– ,,Viaţa noastră trebuie pusă, oarecum, pe planul acesta: să trăieşti ca un sfânt, dar să fii acolo unde trebuie să sfinţeşti”!
– ,,Când se va încerca o modernizare a Bisericii Ortodoxe, pe faţă sau pe ascuns, atunci va fi pusă în pericol, însăşi existenţa Bisericii, a omului nostru, a creştinătăţii”!
– ,,Uneori, mândria de a fi creştin poate să depăşească modestia frumoasă a credinciosului. Când vezi, duminica, prin vreun sat de-al nostru un bărbat, o femeie, îmbrăcaţi în costumaţie populară, tradiţională, ştii că ai de-a face cu un creştin pe care te poţi baza. Uneori, e de-ajuns atâta ca să îţi dai seama”!
– ,,În Rai, nu e o competiţie între mai mulţi, între toţi cei care bat la porţile cerului, pentru că acolo sufletul e numai el singur cu poverile sale. Intri peste rând, numai dacă ai făcut faptele plăcute Domnului. Atunci, da, te ia şi te duce înainte, peste rând”!
Atunci când vorbeşte despre vremurile noastre, Preacuviosul spune:
– ,,Trăim vremuri care, cu cât sunt mai tulburi şi mai grele, cu atât sunt mai bune pentru mântuire”!
– ,,Să ne păstrăm în stare de convingere. Să nu renunţăm, să nu cedăm. Pentru că vin vremuri grele, încercări, şi la presiunile acestea să rămânem în integritatea noastră”!
– ,,Omul care e prizonierul televizorului, care face numai ce aude la televizor, care spune mai departe ceea ce îl învaţă televizorul, nu e un bun creştin”!
– ,,Va fi o perioadă în care vom crede tot ce ne spune Europa, după care ne vom întoarce la istoria noastră şi la credinţa noastră”!
Atunci când vorbeşte despre bani, bogaţi şi săraci, Preacuviosul spune:
– ,,Trupul bogatului nemilostiv se strică încă de pe pământ, duhoarea lui se simte până în ceruri”!
– ,,Când cineva dă un ban în folosul bisericii, şi de aici în folosul celor mulţi, nu trebuie să ştie decât cel care primeşte şi Dumnezeu. În rest, nimeni”!
– ,,Banul muncit o fi el mic, dar e bun pentru temelie şi pe pământ şi în cer”!
– ,,Banul nu trebuie să fie decât ceea ce este, monedă de schimb. Omul care crede numai în valoarea banului, îşi pierde toate calităţile”!
– ,,Pentru bani, omul se duce până la capătul lumii, pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum”!
În sfârşit, atunci când vorbeşte despre politică şi politicieni, pentru că este multă nevoie de această precizare, Preacuviosul Iustin Pârvu spune:
– ,,Politicile noastre par făcute ca omul să nu fie stăpân pe ceva anume, să fie nesigur, să depindă de pomana statului sau a străinului”!
– ,,Se spune: Biserica n-are voie să facă politică, şcoala n-are voie să facă politică, justiţia n-are voie să facă politică, medicii n-au voie să facă politică, păi, atunci, cine face politică? Borfaşii, scursurile societăţii? (sic!!)
Din aceste cuvinte minunate, putem înţelege faptul că Părintele Iustin Pârvu era un izvor nesecat de înţelepciune pentru toţi cei care îl căutau la Mănăstirea «Petru Vodă» în căutarea alinării suferinţelor şi a substratului «lecţiilor de viaţă»! (VA URMA).
Profesor dr. Vasile GOGONEA
