La câteva zile după eveniment şi după ce am stat şi am cumpănit îndeajuns de mult şi cu mare atenţie, am considerat de cuviinţă să redactez un material propriu şi bine elaborat, prin care să pornesc de la aprecierea strădaniei d-lui col. (rtr) Buşe Gigi, de a executa la ordin superior o comandă primită şi de a realiza un material informativ cu multe detalii şi cu o serie de amănunte picante, inspirat fiind numai de imaginaţia bogată a domniei sale şi fără să «ciupească» o serie de expresii şi fraze din textele altor autori, adică, să plagieze, că doar plagiatul nu e la modă în ziua de azi! Ca urmare, nu voi repeta ceea ce s-a publicat în «Gorjeanul» nr. 8657, din ziua de marţi, 21 martie 2023, pag. 10, prin evidenţierea unor luări de cuvânt, ca la o şedinţă de birou executiv, dar, pentru că a fost o slujbă de pomenire şi de comemorare a lui Constantin Brâncuşi, cred că nu era nevoie să fie inserate în textul cu pricina şi amănunte puţin relevante şi chiar unele referiri la persoane care nu aveau legătură cu evenimentul respectiv, chiar dacă dl brâncuşiolog Ion Mocioi a început prin a spune că: ,,Noi reprezentăm familia Brâncuşi, toţi cei care suntem aici”! Ca să nu mai spunem că unii cuvântători se adresau Preacuviosului Exarh şi stareţ al Mănăstirii Lainici cu expresii neadecvate şi improprii, cum ar fi: «excelenţa voastră», «preacucernice părinte» sau «preasfinţia voastră», ceea ce a însemnat o necunoaştere temeinică a ierarhiilor bisericeşti, diferite de cele militare! Desigur, efortul de redactare a unor materiale care sunt legate de viaţa bisericii noastre dreptmăritoare presupune în mod necesar un limbaj adecvat, domnii mei, care nu se dobândeşte decât prin studiu şi prin lectura unor scrieri teologice legate de viaţa bisericii noastre strămoşeşti. Domnilor organizatori, nu credeţi că în anii viitori, ar trebui organizat acest eveniment comemorativ şi în alte locaţii, cum ar fi, spre exemplu, Biserica «Sfinţii Apostoli», de la Târgu-Jiu sau chiar la Peştişani? În fine, ca să nu lungesc spusa nepotrivită, dar, care poate deranja sau poate incomoda pe cineva, «pentru că mai am multe de spus», vorba lui Brâncuşi, ne cerem scuzele de rigoare, dacă am supărat pe cineva, în ideea concluzivă şi mai puţin stânjenitoare ce ne arată că nu este cazul să insistăm asupra acestor aspecte care pot ştirbi din frumuseţea şi din semnificaţia duhovnicească a evenimentului de la marea lavră din Defileul Jiului.
,,Brâncuşi a vrut să ajungă la esenţă, iar, la esenţă se ajunge prin simplitate”!
În spiritul celor subliniate mai sus, vom prezenta în acest material, doar cuvântarea comemorativă a Preacuviosului Stareţ Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, care s-a dovedit, ca întotdeauna, plină de conţinut, cu exemplificări articulate şi edificatoare, foarte bine intarsiată în Icoana Maicii Domnului «Grabnic ascultătoare» şi făcătoare de minuni tainice şi negrăite! Astfel, Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu a pornit de la precizarea că s-a făcut pomenirea lui Constantin Brâncuşi, pentru că și noi, creștinii, respectăm omul, atât cât este în viață, cât și după ce trece la cele veșnice. Odată cu momentul în care ne-am botezat, ne umplem de har, iar la necaz și la bucurie, țintim puterea Duhului Sfânt! De aceea, ființa umană are trup și suflet, iar omul nu se duce în neființă, cum se spune uneori, doar trupul este supus descompunerii, datorită păcatului strămoșesc. Omul vine întotdeauna din neființă, iar sufletul merge spre veșnicie! Corpul se duce în pământul din care s-a întrupat, dar sufletul său este veșnic, deoarece, fiecare dintre noi a fost conceput ca o fiinţă umană care înseamnă trup şi suflet, şi chiar dacă omul, datorită păcatului strămoşesc, trebuie să părăsească la moarte cu trupul viaţa pământescă, din punct de vedere biologic este inevitabilă această despărţire, mai ales că sufletul merge spre veşnicie, evoluează: ,,Pentru că sufletul este partea divină din noi, oamenii, partea spirituală, pentru că avem raţiune, avem gândire, avem voinţă, avem grai, avem inteligenţă, iar, aceste lucruri ne aseamănă cu Dumnezeu. Deci, omul este creat de Dumnezeu, ca un potenţial «dumnezeu» în ghilimele, pentru că omul a fost creat asemenea lui Dumnezeu, să devină chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Pomenirea înaintaşilor noştri este importantă, pentru că noi, întotdeauna, dacă au plecat bunii şi străbunicii noştri de pe pământ, dar, să ştiţi că este o legătură permanentă între noi şi ei, o legătură veşnică şi chiar o interdependenţă, iar, medicina recunoaşte că până la cea de-a patra generaţie se transmit caractere, gene, de la părinţi la copii şi la nepoţi”, aşa cum a precizat Preacuviosul Părinte. În continuare a spus că: ,,Noi, oamenii, avem gândire, suntem «antropos», cel care se uită spre Dumnezeu, spre divin, avem privirea îndreptată spre cer, nu suntem nici patrupede, nici alte bipede, deci, să conştientizăm că tot ceea ce facem pe pământ, nu este întâmplător! Orice gând este important, ca să nu mai spun şi că orice cuvânt, după aceea şi fapta, iar, toate au o încărcătură energetică foarte puternică! Şi cu gândul, poţi să ucizi un om în mintea şi în sufletul tău, şi, mai ales cu cuvântul, poţi să-l ucizi la propriu! Denigrările şi prin ceea ce vorbeşti de rău pe cineva, iar, persoana care aude vorbe de rău ajunge chiar la sinucidere! Cuvântul poate să ucidă şi poate să învieze, cuvântul poate să construiască sau poate să distrugă! Cuvântul pe care-l rostim în fiecare zi, cuvântul pe care îl emitem sau chiar pe care îl recepţionăm, imaginea, informaţia, toate sunt constructive sau distructive! Toate ne ajută să facem bine sau să facem rău, să ne facem bine sau să ne facem rău”, a subliniat cunoscutul ieromonah!
,,Cu toţi să ne hrănim duhovniceşte şi creştineşte din ceea ce ne-a lăsat ca moştenire Constantin Brâncuşi”!
După ce a oferit exemple edificatoare despre milostenie şi răsplată, despre iubirea care este valabilă pe pământ, ca şi în veşnicie, printr-o «ecuaţie a dragostei», cu cele 40 de zile în care se formează trupul nostru în pântecele mamei, ca şi ciclul celor 40 de zile care sunt legate de moartea organelor trupului omenesc, devine foarte important să cuoaştem: ,,Soroacele care se fac în biserică, la 40 de zile, la o lună, la şase luni, la un an de zile, plus că în biserică sunt sâmbetele morţilor, cum este şi astăzi, pomenirea lui Brâncuşi! Noi îl pomenim cu toată dragostea noastră, pentru că a fost, nu numai un om de la noi, din regiunea Olteniei, dar, a fost şi un om care a depăşit stadiul firescului, al fizicului, al pământescului, al teluricului, iar, el a dorit foarte mult infinitul! Iată, suntem opt preoţi, iar «opt» este simbolul veşniciei, «octava» veşniciei, cum spunea cineva, iar, Brâncuşi a dorit veşnicia! Pentru aceasta, el a trecut prin multe încercări, un copil de la ţară, a plecat ca să se «procopsească», fiind ca o dorinţă pe care o au oamenii dintotdeauna! Suferinţele prin care a trecut Brâncuşi l-au maturizat şi l-au făcut să gândească la veşnicie! El nu s-a mulţumit să rămână la stadiul unei sculpturi «academice», care imita în multe privinţe creaţia lui Dumnezeu, ci, el a vrut să depăşească stadiul acesta al imitaţiei. El a văzut la Hobiţa, ce înseamnă arta ţărănească, însă, el a ajuns la transcendent, iar, în sculpturile sale a căutat simplitatea, pentru că marile genii ajung la simplitate, iar, în artă, se ajunge la desăvârşire artistică, atunci când se ajunge la simplitate! Nu aşa cum se întâmplă astăzi, cu cei care fac lucruri abstracte, în pictură şi în sculptură, prin îndepărtarea de esenţă! Brâncuşi a vrut să ajungă la esenţă, iar, la esenţă se ajunge prin simplitate”, a menţionat în cele din urmă cu elocinţă, Preauviosul Părinte, vorbind apoi despre extazul mistic: ,,Atunci când totul «îngheaţă», pentru că în pictură şi în sculptura tradiţională era acea imitaţie a unui chip de om, a unei imagini, pe câtă vreme la Brâncuşi se ajunge la acest extaz mistic, pentru a scoate în evidenţă şi simplitatea artei populare gorjeneşti! În acest fel, Brâncuşi pătrunde în taina creaţiei, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om, iar, omul creează prin revelaţie, pentru că tot prin simplitate şi monumentalitate, Brâncuşi a creat Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, ridicat în memoria eroilor din primul război mondial! Toată opera lui Brâncuşi este un izvor nesecat de inspiraţie, aşa cum este în teologie Părintele Dumitru Stăniloae, marele teolog al secolului al XX-lea, pentru că şi Brâncuşi a avut revelaţia unor lucruri care au valabilitate veşnică! Masa tăcerii cu simbolul veşniciei Mântuitorului Hristos cu cei doisprezece apostoli, după aceea, Aleea scaunelor cu cei 12 apostoli care ies la propovăduire! Poarta Sărutului este poarta religiei iubirii, aşa cum este religia creştinismului! Mai departe, pe axa eroilor este biserica şi se ajunge la Coloana Infinită, cu clepsidrele timpului, cu timpul care se scurge şi se topeşte în veşnicie! Coloana este expresia transcendenţei lui Dumnezeu! Ca şi la sfinţi, la Brâncuşi sărbătorim astăzi data plecării sale în veşnicie, pentru că omul trăieşte cu trupul câteva zeci de ani în viaţa pământească, dar, cu sufletul se duce în viaţa veşnică! Brâncuşi era însetat de veşnicie, pentru că la el totul te înalţă, te duce cu gândirea la Dumnezeu! Iertaţi pentru lungimea cuvântului, pentru că noi ne rugăm pentru Constantin Brâncuşi, ca Domnul să-i facă parte de mântuire şi cu toţi să ne hrănim duhovniceşte şi creştineşte din ceea ce ne-a lăsat ca moştenire Constantin Brâncuşi”, a încheiat Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu!- Profesor dr. Vasile GOGONEA
