Vom începe analiza cu «politicolrâcul», un cuvânt cu o conotaţie şi o rezonanţă turcească, la fel ca şi termenul «amantlâc» sau cel de «crailâc» sau «amorlâc», motiv pentru care termenul ca atare capătă şi o semnificaţie peiorativă, un gen de semantică ce conduce la o situaţie care arată că vorbim despre ceva care nu este în regulă, cu aspecte sau lucruri care dau o notă negativă unei situaţii delicate, chiar controversate, un fel de a te face că spui ceva sau a spune că faci exact ceea ce te faci că spui, tocmai pentru a înşela încrederea celor din jur, a oamenilor de bună credinţă! În esenţă, «politicolrâcul» este minciuna trucată a celui care crede că poate câştiga încrederea oamenilor prin demagogie, un fel de înşelare a încrederii oamenilor prin trucuri politicianiste! Pentru că mută lume se referă şi la situaţia din țara noastră, înseamnă că lipsește încrederea în posibilitatea de a schimba situaţia existentă, deşi sunt promisiuni ca să facem așa și pe dincolo cu vorbe şi iar vorbe, pentru că lucrurile decad şi mai multdin cauza celor care ne conduc. Pare că nu vrem să ne trezim și să începem îndreptarea situaţiei existente, uneori trăim cu plăcerea de a spune nu, mult mai puternic decât voința de a porni să facem ceva! Căutăm vinovaţii la cei care decid, cu toate că efortul nostru în a-i determina să schimbe calea este aproape de zero şi neavenit! Încrederea este o valoare fundamentală care se gestionează de la vârful piramidei sociale şi politice, ea se construiește zilnic, prin măsuri şi îndemnuri cu decizii luminate, cu patriotism, cu pricepere, cu seriozitate, cu mult respect pentru țară și pentru cetățeni. Validată în timp, încrederea sudează oameni și instituții și ține împreună istoria, valorile și regulile de conviețuire, fiind o construcție publică ușor de a fi spulberată, chiar şi printr-o singură decizie controversată!
,,Eu nu cred în astfel de oameni politici”!
Am fost obişnuiţi ca Președintele României să fie primul generator de încredere pentru țară, dar, din păcate, el nu mai are nici puterea să iasă în faţă la aniversări importante pentru țară, semn că nu mai are încredere nici în noi și nici în rostul pentru care a fost votat ca președinte. Prestează de parcă ar aștepta să treacă vremea! Ne-au înşelat încrederea toţi cei din tagma «politicolrâcului», cu premierul, general de carieră, acuzat de plagiat în teza de doctorat şi care chiar i-a protejat pe Lucian Bode și pe Angel Tîlvăr, care au făcut acelaşi lucru, iar, mult mai grav, chiar se face că nu pricepe măsurile aberante ale lui Virgil Popescu la ministerul energiei! Pentru că vorbim despre nebunia «politicolrâcului» celor care ne guvernează, e mai trist să ne facem că nu vedem şi nu auzim cum s-a ajuns ca să-l fluiere lumea pe Marcel Ciolacu la Iași sau în orice loc pe unde s-ar duce cu promisiunile lui demagogice, când ştie că și-a pus neșcoliții și nesătuii de averi peste tot unde a găsit un loc rezervat PSD-ului! Oamenii şi-au pierdut încrederea în Rareș Bogdan, în George Simion, în Drulă sau în Vlad Voiculescu, pentru că «politicolrâcul» înseamnă mefienţă şi dezgust faţă de toată clasa politică! Iar, acest «politicolrâc» nu este întemeiat pe rădăcina credinței noastre, trăite şi trăitoare. Dacă stăm să analizăm cu atenţie, vom înţelege faptul că de-a lungul istoriei, ne-au lovit pe la spate trădătorii de ţară, care loveau mai întâi în biserici, în credință, pentru a zdruncina încrederea din temelii, chiar şi acolo unde au putut, să o distrugă! Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt a construit biserici care au rezistat peste veacuri, însă, «politicolrâcii» de azi, distrugând credința, distrug şi baza încrederii omului în om, a omului în sine, a omului de rând în conducătorii săi, în legi şi în valorile în care cu toții cred sau a crezut odinioară. Când tot felul de incapabili şi inculți continuă să lovească în preceptele bisericii, iar, unii intelectuali de vază i-au susținut şi încă îi susțin, ca o dovadă că temelia credinței a şi încrederii noastre sunt în avarie! Dar, pentru refacere şi reconsolidare de la bază trebuie pornit, nu de la vârf! Dacă privim şi spre orizonturi mai largi, se constată că şase din zece cetăţeni ai Uniunii Europene sunt de părere că politicienilor şi partidelor dominante nu le pasă de ei, aşa cum indică un sondaj realizat în perioada ianuarie – octombrie 2019 de către Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA), cu precizarea că alienarea politică este pronunţată în special în rândul celor care întâmpină dificultăţi economice. Astfel, 73% din rândul celor care se confruntă cu probleme materiale se simt neglijaţi de politica tradiţională! Astfel, pentru a evalua opiniile despre democraţie, statul de drept şi drepturile omului, FRA a relevat răspunsurile oferite de aproximativ 35.000 de persoane din ţările Uniunii Europene, precum şi din Macedonia de Nord şi Regatul Unit! De-a dreptul şocant şi de necrezut este faptul că o treime dintre repondenţi au afirmat că drepturile omului servesc doar celor care nu le merită, precum criminalii şi teroriştii, vorbindu-se chiar despre o acceptare răspândită a corupţiei, cu toate că doar 4% dintre cei intervievaţi au menţionat că o anumită oficialitate le-a cerut vreodată bani sau alte favoruri, în pofida faptului că o treime dintre repondenţi au spus că este acceptabil să ofere astfel de favoruri pentru a-şi asigura mai rapid un serviciu necesar! Concluzionând cu aceste statistici, să mai amintim că 27% dintre cei intervievaţi considerau că judecătorii sunt supuşi influenţei guvernamentale, mai ales că studiul FRA arată că guvernele trebuie să îmbunătăţească încrederea publică în sistemul judiciar prin salvgardarea independenţei judecătorilor, dar, întrucât există mari diferenţe naţionale, ţările pot învăţa unele de la altele să-şi îmbunătăţească situaţia în acest domeniu!
,,Cred că a trecut vremea în care să ne fie frică să vorbim”!
Ca să revenim pe meleagul mioritic, în loc de concluzie, ca să finalizăm cu «politicolrâcul», să menţionăm faptul că Alin Tișe, Președintele Consiliului Județean Cluj, consideră că degeaba au trecut peste 30 de ani de la Revoluție, dacă încă mai sunt oameni care se tem să-și expună părerile și să spună ceea ce gândesc! Domnia sa a prezentat un adevărat discurs la un post de televiziune, în care a vorbit despre libertatea de exprimare, dreptul la opinie sau despre cei care dau lecții politice, dar nu au câștigat nimic niciodată din acest punct de vedere. Redăm o parte a textului din acest discurs care se prezintă astfel: „Am spus multe lucruri aici în emisiune despre politică de-a lungul vremii. Să știți că în ciuda unora care cred că cinevă mă critică sau îmi spune lucruri, eu nu am această perspectivă. Niciodată nu am fost criticat pentru lucrurile spuse și pe care le cred, în emisiune. Că cei care sunt la butoane în prezent, o fac în alt mod, e problema lor! Eu am rămas și îmi mențin punctul de vedere, că trebuie să spui lucrurile pe care le crezi. Chiar dacă, prin asta, îți creezi de multe ori antipatii sau poate chiar dușmănii. Însă, nu există o chestiune personală legată de nimeni! Pur și simplu este modul meu de a gândi! Toată viața am fost greu de regimentat într-o structură în care nu am crezut! De asemenea, este greu să mă conducă oameni în care nu cred sau îmi sunt inferiori din punct de vedere politic. Sau oamenii care n-au câștigat nici o competiție electorală și care ne dau lecții în campanie. Vin în localitățile din Cluj, să ne spună cum să câștigăm alegerile în Ploscoș sau în Recea Cristur. La ei în județe necâștigând niciodată ceva(!!??). Au pus tot timpul partidul să muncească pentru ei. Eu nu cred în astfel de oameni politici. Este dreptul meu să cred în ceva sau să nu cred în ceva. Cred că a trecut vremea în care să ne fie frică să vorbim! Dacă pierdem și acest drept de a vorbi, atunci nu înțeleg de ce ne mai pierdem vremea și de ce am parcurs acești 30 de ani de libertate și democrație, dacă lăsăm la copii o țară în care îți e frică să vorbești”, a spus Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe! Cuvinte frumoase şi bine structurate domnule Alin Tişe, dar, de ce nu le spui matale aceste cuvinte şi liberalilor care te conduc de la centru, despre frica aceasta de a spune adevărul, ca să nu creadă oamenii, în cele din urmă, că discursul rostit, nu e decât un alt exemplu clasic de «politicolrâc» sau chiar de o expresie mai voalată a lipsei încrederii în cei care ne conduc!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
