Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Despre Educația “celui mai sărac președinte din lume”

219

Cum a fost apreciat și pe baza căror criterii ale relevanței logice, președintele statului sud-american Uruguay, Jose Mujica, în multe privințe considerat ca fiind  “cel mai sărac preşedinte din lume”, așa cum a fost el catalogat de către prestigioasa publicaţie americană «The Economist», e greu de evaluat doar prin rostirea unor simple cuvinte exprimate ca o simplă părere sau opinie, atâta vreme cât faptele sunt măsura omului și «omul este măsura tuturor lucrurilor», dar un argument pare de necontestat, un aspect care se referă la curajul și la franchețea neobișnuită a liderului statului sud-american, pentru că dincolo de discursul său plin de elocință și de șarje vitriolente la adresa societății de consum, Jose Mujica excelează printr-o guvernare care sfidează geopolitica actuală și accentuează necesitatea punerii în practică a unor idei care impresionează și îndeamnă la o reflecție profundă!

“Pentru ca viaţa noastră să fie posibilă depindem de societate”
Actualul președinte al Uruguayului, în vârstă de 78 de ani, se dovedește şi unul dintre cei mai bine ancorați în realitate lideri din lume, având o atitudine tranșantă și adoptând întotdeauna o anumită poziţie care surprinde prin luciditatea și realismul faţă de multe dintre marile probleme ale lumii de astăzi, demonstrându-ne un mod atipic de gândire care parcă ne amintește de Salvador Allende din Chile, dar de această dată avem un președinte care locuiește realmente într-o zonă rurală și îşi donează mare parte din salariu unor organizaţii caritabile. El detestă stilul de viață al unor politicieni, un mod de viață pe care îl apreciază ca fiind mult mai ridicat decât cel al electoratului. Dar, acest lucru nu se întâmplă și în Uruguay, unde preşedintele ţării locuieşte într-o fermă dărăpănată şi îşi donează cea mai mare parte din salariu, iar atunci când vorbește despre revoluție, domnia sa spune: “Am văzut câteva primăveri care s-au dovedit a fi ierni teribile. Noi, fiinţele umane, suntem gregare. Nu putem trăi singuri. Pentru ca viaţa noastră să fie posibilă depindem de societate. Una este să răstorni un guvern sau să blochezi străzile, însă este ceva diferit să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung. Să nu le confundăm pe cele două. Vreau să mă fac înţeles: empatizez cu acea energie tinerească, însă nu cred că va ajunge prea departe, dacă nu devine mai matură”! Punct și de la capăt, am spune noi, cei din România de astăzi, care, de cele mai multe ori ne facem că nu înțelegem politichia, mai ales că legea fundamentală a revoluției sociale, care a fost confirmată de toate revoluțiile desfășurate până în zilele noastre, demonstrează întotdeauna că dacă se dorește ca o revoluție să aibă loc, nu este suficient ca masele asuprite să realizeze că nu se mai poate trăi în vechiul fel și să ceară o schimbare, ci devine esențial faptul că mulțimile de oameni constată că este necesară schimbarea, iar președintele Jose Mujica, unul dintre cei mai carismatici şi mai iubiţi lideri din lume, prin modestia sa deosebită a impresionat presa internaţională, iar capacitatea sa de a avea o opinie echilibrată și adânc ancorată în realitatea țării sale și a lumii de astăzi îi conferă o imagine greu de egalat. Iar prin felul său de a vedea lucrurile, parcă ne trimite la ideile lui Mihai Eminescu, cel care scria la vremea sa cuvintele care sunt valabile chiar și astăzi: “E mică ţărişoara noastră, îi sunt strivite hotarele, greutăţile vremurilor au ştirbit-o, dar această ţară mică şi ştirbită e ţara noastră, e Ţara Românească, e patria iubită a oricărui suflet românesc. Noi o iubim aşa cum este, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea înnădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.
Tocmai de aceea trebuie să schimbaţi opţiunea publică! Daţi-i o altă direcţiune! Răscoliţi geniul naţional, spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme. Faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei în care ideea de “românesc” să fie mai mare decât «uman», «genial», «frumos»”! Minunate cuvinte, curată lecție de viață!

“Nu sunt un preşedinte sărac. Săraci sunt oamenii care au nevoie de multe”
Iar dacă este prezentat cu insistență ca fiind «cel mai sărac preşedinte din lume», lucru care nu îi displace, ba, dimpotrivă, face bine la imagine, Jose Mujica a povestit de multe ori despre stilul său auster de viaţă, despre legalizarea consumului şi a producţiei de canabis şi despre cei 14 ani petrecuţi în închisoare, deoarece nu ezită să se intituleze ca fost membru în guerrilla marxistă «Tupamaros», mai ales că preşedintele Uruguayului îşi donează 97% din salariu săracilor, conduce un «Volkswagen Beetle» din 1987, vinde flori împreună cu soţia sa în propria casă, o locuinţă modestă din Montevideo, pe care nu a schimbat-o pentru palatul prezidenţial. La modul pur declarativ, dar cu sinceritatea omului care nu tresare de emoție în fața adevărului, le spune ziariștilor care îl ispitesc: “Nu sunt un preşedinte sărac. Săraci sunt oamenii care au nevoie de multe – Seneca a spus acest lucru. Eu sunt un preşedinte auster”, a spus Jose Mujica într-un interviu luat de jurnalista Christiane Amanpour de la CNN. Dar, poate că sărăcia e o problemă, nu datorită faptului că unii sunt bogaţi, iar unii, doar unii sunt săraci, deși moralmente acest lucru este desigur, nedrept, altfel spus, credem că sărăcia e o problemă nu pentru că purtătorii de cuvânt ai acelei societăţi datorită căreia săracii devin săraci și bogații susţin că săracii sunt săraci pentru că sunt leneşi, nepăsători, incompetenţi, deși aceasta se dovedește o inepţie jignitoare, ca să nu mai vorbim de ignoranții care apreciază că sărăcia e o problemă nu pentru că este extrem de dificil pentru cineva care s-a născut în sânul ei, să se ridice deasupra ei, chiar şi dacă e norocos, descurcăreţ, harnic, cu obraz gros şi nefiresc de răbdător, deși este macabru, contrariant dacă injustiţia e destinul. Mulți dintre noi constatăm că spusele lui Jose Mujica se reflectă în stilul de viață, mai ales că sărăcia este rareori rezultatul răutăţii deliberate, deşi se poate întâmpla: de exemplu atunci când cineva e forţat prin discriminare rasială (sau de gen) să ocupe o poziţie economică şi socială inferioară celei care i-ar reveni dacă ar fi alb sau de altă naționalitate, aceasta pare un gen de ofensă inacceptabilă, dar nu şi rară!

“Trăiesc exact cum trăiam şi când nu eram preşedinte”
În lumea în care trăim și chiar supraviețuim, sărăcia, care cunoaşte diferite grade și modalități de discriminare, rămâne o pată atât de îngrozitoare, deoarece ne forţează să acordăm atenţie exclusiv acelor lucruri care nu mai sunt bune nici în bunăstare: suntem constrânşi să ne concentrăm asupra aspectelor materiale ale vieţii, asupra faptului că ne e frig, ne e foame, nu avem cum să ne odihnim, nu putem fi niciodată singuri, trebuie să ne plictisim sau suntem constrânşi să ne petrecem timpul în moduri ruşinoase și chiar compromițătoare, deoarece nu ne permitem mai mult, nu putem avea parte de o vorbă bună, de spiritualitate, de umor, de frumuseţe, de schimbare, de cele o mie de feluri ale bucuriei! Președintele Jose Mujica trăieşte asemenea majorităţii oamenilor din țara sa, pentru că majoritatea poporului a fost cea care l-a votat și mereu îşi motivează stilul de viaţă prin exemple concrete și chiar educaționale, adăugând că din punct de vedere moral nu are dreptul de a trăi ca o minoritate în ţara sa. Spune adesea: “Multe persoane vor bani în cantităţi mari. Nu ar trebui să intre în politică. E felul meu de a vedea lucrurile. Nu improvizez. Nu fac marketing. Aceasta este filosofia mea! Nu am nevoie de multe. Trăiesc exact cum trăiam şi când nu eram preşedinte, în acelaşi cartier, în aceeaşi casă, în acelaşi fel. Şi sunt un republican”! Doamne, ce uimitor este să auzi asemenea cuvinte! Oare, poți să te mai gândești la orizontul politic al politicianului român de azi? Când sufletul acestuia pare umplut de paranoia sălbatică a îmbogățirii cu orice preț, chiar împotriva celui sărac și pe seama acestuia, a celuilalt sat, a celeilate echipe de fotbal, şi împotriva celor care ar fi vinovaţi de suferinţa şi distrugerea sa spirituală. La omul sărac nu ajung sunetul bucuriei şi cuvintele iubirii de aproape, el aparţine, exact ca şi acum patru mii de ani unei caste separate, chiar dacă acest lucru nu mai e azi obligatoriu. Să încerce cineva să îi vorbească omului sărac din Europa de Est despre «democrație», mai ales în vremurile noastre naive în care discursul politic scoate la iveală plasele cu mizilic ale politicienilor care promit lucruri deșarte! Dacă omul cinstit mai supravieţuieşte rănilor, traumelor psihice, poate să afle ce merită acela care batjocoreşte, lipsit de conştiinţă, săracii. Societatea noastră îi spune multe lucruri omului sărac: Dacă vrei să ajungi undeva, respectă regulile jocului. Încalcă regulile, săracule, iar dacă le încalci, te băgăm la răcoare. Dar dacă nu le încalci, mori de foame. Dacă ai murit de foame, ai fost prost. Nu te distra, munceşte din greu. Economiseşte, nu ezita, dar simte-te bine! Dacă vrei să scapi din asta, învaţă ceea ce nu știu alții! Nu poţi să înveţi, înainte trebuie să faci rost de bani. Eşti iresponsabil: ai început să lucrezi prea devreme. Cere ajutor: eşti un parazit! Nu cere ajutor: nu poţi trăi de pe urma mijloacelor tale. Emigrează: eşti un vagabond. Nu emigra: eşti un eşec! Strângi punga: eşti materialist, egoist, avar. Îi ajuţi pe alţii: iroseşti banii familiei! Sunt adevărate, sunt false asemenea supoziții ale realității? Da, da, pentru că președintele Jose Mujica vorbește și despre…materialism, despre viața materială, spunând: “Am sacrificat vechile bunuri imateriale şi acum ocupăm templul Zeului-Piaţă. El ne organizează economia, politica, obiceiurile, viaţa şi chiar dobânzile la credite care ne conferă aparenţa fericirii! Bogații, par că s-au născut doar pentru a consuma şi iar a consuma, și atunci când unii dintre noi nu mai putem consuma, avem un sentiment de frustrare şi suferim de sărăcie şi ne auto-marginalizăm”!

“Să trăieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi”
Când vorbește despre redistribuirea bogăţiei, președintele sud-american spune: “Companiile vor doar să-şi mărească profiturile. Este responsabilitatea guvernului să se asigure că distribuie suficient aceste profituri, astfel încât muncitorii să aibă bani pentru a cumpăra bunurile pe care le produc. Nu e niciun mister: cu cât ai mai mult comerţ, cu atât ai mai puţină sărăcie.
Cea mai importantă investiţie pe care o putem face este în resursele umane! Dar, de îndată ce politicienii încep să urce scara, brusc devin regi. Nu ştiu de ce, dar eu cred că republicile au fost date lumii pentru a avea o garanţie că nimeni nu e mai presus decât altcineva”! În încheiere, să mai spunem că Președintele Jose Mujica are și o rețetă a fericirii: “Să trăieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiască la fel ca mine. Vreau să respect libertatea oamenilor, dar şi să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu curajul de a spune ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea! Când petreci mult timp de unul singur în regim de celulă, o broască, un şobolan care vine să mănânce pentru că laşi nişte firimituri acolo, aceasta este viaţa! Este viaţa pe care o ai acolo! Probabil nu există nimic mai rău decât singurătatea după moarte, accentuează Președintele Uruguayului, pentru că suntem fiinţe gregare. Avem nevoie de societate pentru a trăi. Nu ne salvăm niciodată de unii singuri! De fiecare dată ne salvăm împreună cu alţii. Sunt aspecte elementare ale vieţii. Dar sunt lucruri pe care prea des le uităm”!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here