Teritoriul comunei Hurezani a fost locuit din vremuri străvechi, dovadă fiind materialele arheologice scoase la iveală în câteva locuri peste Amaradia, în Piscul Moldoveanu (Casa Lipoveanu), în Peagu, la Pegeni sau la Casa bătrână în Totea de Hurezani, care atestă locuirea acestui teritoriu în perioada daco-romană, cât și după retragerea administrației romane din Dacia. Am ales prezentarea comunei Hurezani, pentru că strămoşii mei mai de demult provin din această localitate, iar documente istorice consemnate de către Alexandru Ștefulescu și de către Vasile Cărăbiș referitoare la satele Gorjului, cuprind şi întăriri cu danii privitoare la satele comunei Hurezani, cum ar fi, spre exemplu, Gruiari și Plopu, care întăresc cu moșii (ocine) Mănăstirea Motru și cea din Râmnic. Pentru secolul al XVIII-lea se fac referiri la satele Pegeni și Busuioci, cunoscute de la pricinile hotărniciilor Peagu și Vladimirului, prin care se confirmă că locuirea permanentă a teritoriului comunei Hurezani este probată, nu numai de prezența așezărilor umane (sate locuite), dar și de condițiile naturale favorabile vieții și activității locuitorilor, iar din documentele de la arhiva Parohiei Hurezani – Pegeni se confirmă creșterea numărului populației în secolul al XIX-lea, deoarece, în anul 1897 existau aproximativ 350 de familii cu 1.425 de suflete, iar trei ani mai târziu, în anul 1900, la 25 aprilie, erau 354 de familii cu 1.582 de locuitori. Creșteri semnificative ale numărului locuitorilor din Hurezani s-au înregistrat la recensămintele efectuate de către administrația locală în anii 1930 și 1956, iar în anul 1930, populația comunei era de 2069 locuitori, crescând în anul 1956 la 2505 locuitori. Comparând aceste date, se constată că există o creștere a numărului populației cu 436 de locuitori, iar aceasta s-a realizat prin sporul natural, dar, a existat uneori şi o descreștere a numărului populației, de la 2532 locuitori în 1959, la 2500 locuitori în anul 1964, pentru ca după acest an să se constate o descreștere continuă a numărului populației, ca urmare a migrației populaţiei apte de muncă spre centre industriale care angajau forță de muncă în construcții, combinate industriale, minerit, petrol, gaze naturale, etc.
Între anii 1992-2002, datele statistice bazate pe realitatea din teren demonstrează o descreștere a numărului locuitorilor comunei, iar la nivelul satelor sunt oscilații, cu o ușoară creștere care se înregistra la Totea de Hurezani.
Între anii 1966-2002 s-a constatat că densitatatea populației era de 48, 26 loc/km pătrat, situând comuna Hurezani în rândul comunelor gorjene cu o concentrație medie a populației, peste media rurală pe județ, de 47 loc/km pătrat și sub media pe ţară, care era de 71 loc/km pătrat. După mărimea satelor, se remarcă satul Hurezani, cu peste 500 de locuitori şi satele Busuioci şi Pegeni, cu 300 şi respectiv, 500 de locuitori, după care urmează satele Plopu şi Totea, cu 200 şi respectiv, 300 de locuitori. Comuna Hurezani s-a aflat mereu sub media pe județ. Comuna Hurezani este un exemplu relevant de comună de talie mică, în care populaţia a scăzut de la 2057 locuitori în anul 1992, la 1939 locuitori în 2002, la 1717 locuitori în 2011 şi la 1599 persoane, la 1 ianuarie 2018.
În ultimii 25 de ani, între 1992 şi 2017, evoluţia demografică a comunei Hurezani este edificatoare în privinţa depopulării, deoarece, dacă în 1992 existau 2067 locuitori, peste 10 ani, deci, în anul 2002, populaţia a scăzut la 1939 locuitori, în 2011 a scăzut şi mai mult, la 1729 locuitori, iar în 2017 a ajuns la 1590 locuitori, fapt care confirmă ipoteza unei depopulări masive a acestei comune, cu o scădere de aproape 150 de persoane, între 2016 şi 2017. Funcția economică dominantă a celor 5 sate: Hurezani, Busuioci, Pegeni, Plopu şi Totea de Hurezani, poate fi considerată cea agrară, iar ca tipologie morfologică, satele au casele înșirate ca niște mărgele pe ață, tip omidă, de o parte și de alta a drumurilor. Dezvoltarea economică a localității, afluența persoanelor disponibilizate din activități productive din alte localități și sporul natural al populației sunt factori importanți care ar putea să conducă la observaţia că vorbim despre o ușoară creștere a numărului populației comunei Hurezani, între anii 2005 și 2010, de la 1853 de locuitori în anul 2002, la 1860 în anul 2005, iar în anul 2010 erau 1900 de locuitori. Totuşi, se constată că în această perioadă populația tânără a scăzut simţitor, iar populația de 60 de ani și peste a crescut în aceeaşi perioadă. După starea civilă, nupțialitatea este în scădere de la 8,6 la 7,9 căsătorii raportate la 1000 de locuitori, iar divorțurile s-au dovedit în creștere de la 1,37 la 1000 de locuitori în anul 1992, la 1,81 la o mie de locuitori în anul 1997. Dacă în anul 1992, numărul căsătoriilor a fost de 19, peste zece ani, în 2002, numărul lor a scăzut la 11, în anul 2003 fiind chiar 3 căsătorii, pentru ca în 2011 să crească la 14, iar în ultimii trei ani să se diminueze îngrijorător, pentru că în 2015 au fost numai 8 căsătorii, în 2016 au fost 6, iar în 2017 doar 5 căsătorii. Raportată la numărul căsătoriilor, natalitatea este şi ea edificatoare, deoarece, în 1992, de la 19 căsătorii, rezultă 38 de nou-născuţi, deci, o fertilitate de 2 copii pe cuplul familial, în 2002, de la 11 căsătorii, rezultă 23 de nou-născuţi, tot cu 2 copii în cuplul familial, dar, sunt mai puţine cupluri şi implicit, mai puţini copii.
În anul 2011, la 14 căsătorii au rezultat 22 de nou-născuţi, mai puţin de doi copii pe fiecare cuplu, iar în anul 2017, la numai 5 căsătorii au fost 9 nou-născuţi, deci, o fertilitate de aproape 2 copii pe cuplul familial, raportat la numărul foarte mic de căsătorii.
Comparând numărul nou-născuţilor şi cel al persoanelor decedate în decursul celor 25 de ani (1992-2017), în anul 1992 s-au născut 38 de copii şi au decedat 26 de persoane, pentru ca peste 10 ani, în 2002, să fie doar 23 de nou-născuţi şi 41 de persoane decedate, adică, dublu, iar în 2011 să fie înregistraţi 22 de nou-născuţi şi 27 de persoane decedate, iar în statistica ultimilor trei ani: 2015, 2016 şi 2017, natalitatea a scăzut drastic, pentru că s-a redus considerabil, mai ales în anii 2015 şi 2016, iar dacă se compară cu numărul persoanelor decedate, 22 în anul 2015, 33 în anul 2016 şi 32 în anul 2017, rezultă că numărul nou-născuţilor este de trei ori mai mic decât numărul persoanelor decedate, ca într-un tablou sinistru şi pesimist al dispariţiei oamenilor şi al depopulării evidente a Comunei Hurezani!
Profesor, Vasile GOGONEA
