Având ca bază de referinţă a demersului nostru lucrarea «PSIHOLOGIA FRICII», aparţinând autorului francez, Christophe André, medic psihiatru la spitalul «Sainte- Anne» din Paris, vom analiza relaţia dintre «Psihologia fricii» şi fobiile izolării şi ale însingurării care au fost şi sunt în continuare impuse cu «Sabia lui Damocles» mereu deasupra capului cetăţeanului care nu se conformează cerinţelor deţinătorilor puterii lumeşti, mai ales că din ce în ce mai mulţi oameni se îndoiesc de veridicitatea statisticilor care se vehiculează cu dezinvoltură prin canalele media, cu scopul de a semăna frica faţă de tot ceea ce se întâmplă în societatea secularizată care s-a îndepărtat şi mereu se îndepărtează de Dumnezeu, căutând soluţii miraculoase din partea bogaţilor lumii, prin supralicitarea intereselor acestora, mai presus de raţiunea credinţei şi de credinţa raţiunii! Dincolo de ridicolul măştilor sau al «botniţelor» care acoperă faţa oamenilor pentru a-i proteja, vezi, Doamne, de alţi oameni, dar, care, de fapt îi desfigurează, mereu suntem intoxicaţi cu variante care completează tabloul maladiv al unei psihoze fără precedent în care manipularea ideologică reprezintă «arma letală» capabilă să conducă la ideea că izolarea este o soluţie salvatoare, iar, însingurarea întregeşte proiectarea unei viziuni eschatologice care nu poate fi definită în timp şi spaţiu! De altfel, rezultatul se vede clar în inducerea ideii că situaţia este din ce în ce mai gravă, că noua tulpină a virusului pandemic are o putere de contagiune de nestăvilit şi că psihoza fricii face parte din cultivarea cu obstinaţie a incertitudinii şi a sintagmei potrivit căreia omenirea se află sub semnul apropierii Apocalipsei şi a momentului decisiv prin care Mamona este nu numai simbolul banului şi al bogăţiei care ne pândeşte vicleană, dar şi al momentului în care Anticristul hotărăşte viitorul acestei lumi descumpănite!
,,Frica are mai multă imaginaţie decât curajul”!
În condiţiile în care se amplifică «Psihologia fricii», constatăm cu stupoare că minciuna «stă cu regale la masă», cum s-ar spune, pentru că ne confruntăm la tot pasul cu un «fake news» la scară globală, pentru a constata că nu numai politicienii mint de «îngheaţă apele» în plină caniculă, dar şi cetăţeanul de rând acceptă minciuna ca pe un «balsam» şi un mod fericit de a supravieţui, mai ales că pentru fiecare om există o serie de motive pentru care minte! Astfel, putem admite că minciunile, inocente sau nu, sunt parte a vieții noastre cotidiene, cu deosebire în vreme de pandemie, când unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii mint este, bineînțeles, teama de a spune adevărul şi de asumare a adevărului. Tendința de a evita să îți exprimi părerea răspicat vine, de obicei, din teama de a răni sentimentele persoanei căreia i te adresezi sau din frică față de reacția, posibil agresivă, a persoanei respective, care se traduce printr-un comportament necontrolat şi cu deosebire violent verbal şi fizic! Totuși, varianta cea mai corectă este să spui mereu adevărul, indiferent de temeri, iar cu timpul, vei realiza că rezultatul nu este atât de tragic pe cât pare la prima vedere. Un motiv destul de frecvent din cauza căruia oamenii obișnuiesc să mintă este tendința acestora de a evita să-şi asume o responsabilitate necesară cu privire la acțiunile lor. De cele mai multe ori, când admiți că ai greșit, vei fi nevoit să repari trauma sau prejudiciul cauzat și este foarte probabil să nu știi cum să faci acest lucru destul de necesar. Prin urmare, în aceste situații, lumea este tentată să recurgă la minciună și să permită altcuiva să își asume culpabilitatea, având, astfel, impresia că s-a găsit o soluție salvatoare într-un individ sau într-un grup de interese pentru a oferi, să spunem, vaccinul salvator împotriva lui COVID-19 sau a altor parodii apocaliptice! O astfel de abordare nu este tocmai morală și ar trebui să acceptăm să ne asumăm, atât răspunderea, cât și consecințele faptelor noastre! Poate că un astfel de motiv, ar putea să-i surprindă pe unii, dar multe persoane mint doar pentru a câștiga încrederea şi chiar aprecierea celorlalți, fie că este vorba de a exagera unele fapte sau pentru a se accentua tendința de a le spune oamenilor exact ceea ce vor să audă, doar pentru a evita posibile critici ulterioare! De multe ori, această nevoie de acceptare permanentă poate împinge iremediabil omul înspre minciună, crezând că poţi anticipa consecinţele în totalitate sau aproape în totalitate! În vreme de mare criză a încrederii între oameni, aşa cum este vremea pandemiei, o cauză obișnuită a minciunii este teama de pedeapsă, de sancţiune, de amendă, în cazul celor care nu respectă restricţiile impuse de către guvernaţi şi traduse în practică prin poliţişti, jandarmi sau alte organe represive. Deşi este extrem de vizibilă în rândul copiilor, acest gen de mentalitate se regăsește, din plin, și la adulți, ca un gen de infantilism trucat şi vehiculat cu ajutorul limbajului imperativ! Din aceeași teamă de a-și asuma faptele și de a căuta soluții potrivite, multe persoane mint doar pentru a evita sancțiunea ulterioară şi au convigerea că minciuna este soluţia ideală pentru a depăşi situaţia! Evident, această atitudine nu este corectă, deoarece fiecare persoană matură trebuie să dețină un simț al responsabilității asumate, pentru a fi un exemplu pilduitor copiilor şi tinerilor care sunt în preajmă, pentru că altfel, tinerii vor învăţa doar «lecţia» minciunii şi a eschivei în faţa adevărului! Iar, studiile care arată că majoritatea persoanelor ce aleg minciuna în detrimentul adevărului, o fac din simplul fapt că nu vor să rănească sentimentele celorlalți și, în special, pentru a nu îi dezamăgi pe cei dragi, constituie doar o variantă labilă şi puţin credibilă! Uneori poate fi dificil să admiți realitatea, mai ales atunci când apropiații tăi au multe așteptări de la tine, în condiţiile în care acest gen de presiune te poate împinge către minciuni spuse cu unicul scop de a-i proteja pe alții sau chiar pe tine însuți. Pe termen lung, această abordare poate deveni și mai dăunătoare pentru cel care alege minciuna, ca o soluţie salvatoare, deoarece acestei situații neplăcute, cauzate de minciună, de cele mai multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, i se pot adăuga și propriile frustrări cauzate de multele încercări ale vieţii!
,,Nu este clar dacă limbajul curent desemnează prin angoasă, frică,groază, acelaşi lucru sau lucruri deosebite”! (Sigmund Freud)
Un aspect cu precumpănire de anxietate în faţa adevărului poate fi o tendință de a dezvolta o frică maladivă, în cazul în care majoritatea oamenilor tind să experimenteze teama numai în condiţiile unei situații care este percepută ca fiind înfricoșătoare sau amenințătoare, aşa cum este pandemia aceasta, iar, cei care suferă de tulburări de anxietate se pot teme că vor avea un răspuns de frica morţii, mai ales că asemenea indivizi percep răspunsurile lor la frica resimţită, ca fiind negative, și caută în felul acesta să evite răspunsurile categorice! Hotărât lucru, tratamentele de fobie care se bazează pe psihologia fricii tind să se concentreze pe tehnici precum desensibilizarea sistematică și «inundațiile», acestea din urmă fiind fenomene interioare ale vieţii personale, cu precizarea că ambele tehnici lucrează ca un gen de răspunsuri fiziologice și psihologice ale corpului pentru a reduce frica de ceea ce va urma în viitor! Chiar desensibilizarea sistematică impune şi o serie de situații de expunere. De exemplu, dacă există o teamă de contaminare cu acest coronavirus, trebuie analizate cu atenţie cauzele contaminării, acest lucru fiind însoțit de învățarea și aplicarea de noi tehnici de «coping» pentru a gestiona răspunsul dat fricii. La rândul său, «inundarea» este un tip de tehnică de expunere care poate fi destul de reușită şi se bazează pe premisa că fobia ta este un comportament învățat și trebuie să-l elimini, deoarece, prin aceste «inundații», un om este expus unei cantități enorme de situații temute pentru o perioadă prelungită de timp, într-un mediu sigur și controlat, până când frica se diminuează. Scopul devine depăşirea anxietăţii copleșitoare și trecerea dincolo de potențiala panică într-un loc în care trebuie să ne confruntăm cu frica și în cele din urmă să ne dăm seama că totul este bine! Acest lucru poate conduce la o reacţie pozitivă şi la recăpătarea încrederii că acest coronavirus este doar o simulare a unei situaţii dramatice în viitor! Pentru că trăim în ceea ce înseamnă «Psihologia fricii», merită să ştim şi adevărul despre boli, viruși și COVID-19, deoarece, un grup de cercetători americani a demonstrat recent că «Testul» COVID-19 se numește «RT PCR», adică un test care înseamnă reacția în lanț a transcripției inverse a polimerazei şi a fost inventat de către biochimistul american Kary Mullis, în 1984! Acesta nu este un test care să testeze un virus, ci, el testează doar materialul genetic ce se găsește în interiorul fiecărei ființe umane de pe fața pământului! Atenţie, ceea ce face acest «RT PCR» este doar să ia material genetic și să îl amplifice, cu alte cuvinte, îl face mai mare. Dacă mă testez cu «RT PCR» și pun setările, să spunem, la 30/35 cicluri de amplificare, voi testa negativ, dar, dacă mă testez din nou la 60/65 cicluri de amplificare, voi testa pozitiv, deci, mă trezesc bun pentru carantină! Oare, nu seamănă testarea aceasta, cu o mare manipulare? Se pare că acest fel de a privi lucrurile devoalează trucurile pandemice ale celor care manipulează afacerea! Deci, ciclul de amplificare dictează numărul rezultatelor pozitive ale testelor obținute, dar, mai presus de toate, este important de remarcat faptul că inventatorul acestui test, Kary Mullis, a declarat că testul său, NU POTE FI UTILIZAT pentru a diagnostica boli infecțioase. În acest caz, de la «PSIHOLOGIA FRICII» la fobiile izolării şi ale însingurării este doar un drum pietruit numai cu…bune intenţii! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
