Procesul de globalizare a lansat şi chiar a împământenit o serie de termeni parcă scoşi dintr-un seif al descumpănirii, dar, care sunt meniţi să trezească interesul şi să îngrijoreze, chiar să abată atenţia omenirii de la gravele probleme cum ar fi: sărăcia, foametea, schimbările climatice, stresul, criza de încredere, conflictele militare, îndepărtarea de Dumnezeu şi psihoza îmbolnăvirii oamenilor, ultima dintre aceste probleme, amintindu-ne de romanul de referinţă al prozatorului şi eseistului Nicolae Breban, sugestiv intitulat «Animale bolnave», publicat în anul 1968, nu întâmplător asociat cu anul marilor mişcări protestatare ale tineretului din lumea occidentală, ceea ce înseamnă că de peste o jumătate de veac, trăim într-o lume a publicităţii şi a clipei dominată de psihoza «animalelor bolnave»! Desigur, nu este cazul să dezvoltăm acum conţinutul acestei scrieri centrată în jurul unei intrigi poliţiste, însă atracţia principală a temei abordate o constituie profunda analiză psihologică a unor personaje care se dovedesc a fi mereu de actualitate, mai ales că se face trimitere la viaţa unui orăşel de provincie în care au loc trei crime fără legătură una cu alta, cu mult mai puţine decât cele care se petrec astăzi într-un orăşel pierdut din ţara noastră sau chiar de pe mapamond, dar, care sunt atât de strâns legate de procesul dezumanizării, al înmulţirii explozive a bolilor psihice, astfel că în romanul mai sus amintit, la capătul unor întâmplări pline de suspans şi al unei anchete magistral condusă de către un plutonier cu numele de…Mateiaş, care descoperă criminalul, ca o dovadă că cele trei crime aveau un numitor comun, centrat în jurul unui grup de personaje cu nume năstruşnice, dar, sugestive, cum ar fi: tânărul Paul Sucuturdean, veşnic aflat la hotarul dintre realitate şi fantezie, misticul şi parcă rătăcitul Krinitzki, fanaticul şi purtătorul destinului propagandei eşuate, cu numele său de Miloia sau în mod paradoxal, cel fără de milă, pentru a ne conduce în ultimă instanţă la inspiratul anchetator Mateiaş, uşor asemănător cu un lucrător şi erou al serviciilor speciale de astăzi! După cum însăşi critica vremii l-a apreciat, chiar în condiţii de cenzură uşor permisivă, Nicolae Breban a trecut de la realismul proletcultist la un roman de acţiune vie, palpitantă, cu personaje conturate după un calapod contrafăcut şi predispus la întâmplări metamorfozate prin trecerea de la detectivi la profeţi, ca într-un scenariu ce nu-şi refuză imagini de maximă violenţă, de anchete brutale, de violuri şi crime premeditate, intarsiate subtil cu elemente de clipe halucinante, pliate pe un gen de antirealism vizionar de care autorul se arătase atras pentru a reuşi să transmită o vigoare epică neobişnuită, pentru că în această ţesătură mereu actuală, destinul ne eliberează de psihoza propagandei socialiste, pentru a ne proiecta în amalgamul psihozei capitaliste post-comuniste şi cu veleităţi pretins democratice!
,,Eu sunt pâinea vieţii care vine din cer, iar, cel ce vine la Mine, nu va flămânzi niciodată”!
Pentru că suntem la o zi de la Duminica a 8-a după Rusalii, în care am ascultat Pericopa Evanghelică a Înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, de către Mântuitorul Iisus Hristos, pentru a hrăni mulţimea înfometată, dar, şi în ajunul începutului Postului Adormirii Maicii Domnului, să ne îndreptăm atenţia supra cuvintelor Fiului Lui Dumnezeu care ne spune: ,,Eu sunt pâinea vieţii care vine din cer, iar, cel ce vine la Mine, nu va flămânzi niciodată”, ca o certitudine că numai Dumnezeu este Acela care ne ajută să ne eliberăm de patimile consumismului şi ale lui Mamona, cele care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi ne cultivă cu obstinaţie «pedagogia inteligenţei artificiale» şi a sentimentului că trăim într-o lume a publicităţii şi a clipelor dominate de psihoza «animalelor bolnave»! Orice om cu mintea limpede şi normală constată că mereu suntem asaltaţi de anunţuri publicitare în care se vorbeşte despre boli şi despre medicamente care ar avea menirea să ne vindece de multe maladii, că ne sunt recomandate şi medicamente pentru somn odihnitor, aşa că publicitatea care se face medicamentelor ne arată, dacă mai era nevoie, cine sunt iniţiatorii şi beneficiarii acestui tip de publicitate, iar, dacă înainte de 1989 aveai un avantaj şi ştiai cine este «farul» conducător, pentru că în folclorul gorjenesc circula cu predilecţie o poezioară a unui versificator de sub munte care spunea: «Eu îs nalt, Parânguʼ nalt,/ Dar, partidu-i şi mai nalt», pentru a-i mulţumi pe aceia care ți-au inoculat doctrina «omului nou» şi erau activiştii politruci, semi-analfaţei, unii dintre ei cu un oarecare bun simţ, pe când analfabeţii funcţionali din zilele noastre, garnisiţi cu diplome plagiate caută să ne lămurească de faptul că în «epoca de aur» alergai după mâncare, stăteai la cozi interminabile și te luptai iernile să-ți încălzești puțin mai mult apartamentul, înjurând partidul şi pe «cel mai iubit dintre pământeni!», cu oameni care aveau un sâmbure de patriotism! La televizor nu prea te puteai uita, că se prezentau mereu marile realizări ale cincinalului, la fel ca în ziare, pe când televiziunile private de astăzi servesc interesele deţinătorilor de capital şi ne arată cele mai deşănţate distracţii care se pot închipui sub influenţa modului de viaţă occidental! Majoritatea învârtitorilor de afaceri nu sunt patroni, ci, mai mult pieţari, iar, majoritatea celor implicaţi în viaţa politică, nu sunt poiticieni, ci, politruci!
«Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!». (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Ştim foarte bine că înainte de 1989 se spuneau mai pe faţă sau mai voalat o mulțime de bancuri şoptite chiar în cercuri restrânse şi îți mai răcoreai puțin sufletul cu bancurile politice despre Bulă! Trist era faptul că nu aveai libertatea să spui adevărul în care credeai şi te puteai trezi la interogatorii și chiar în pușcărie, dacă nu te cumințeai când ţi se spunea că lezezi interesele partidului! Bune sau rele, acestea erau vremurile socialismului în care aveai cel puțin avantajul mare, în comparație cu ceea ce trăim astăzi, de a identifica foarte ușor dușmanul în tot ceea ce se împotriveşte libertății tale, drepturilor și fericirii tale, pentru că azi avem sentimentul că trăim într-o lume a publicităţii şi a clipelor dominate de psihoza «animalelor bolnave» ce trebuiesc tratate după «reţeta» instituţiilor medicale internaţionale, coordonate prin puterea financiară a bogaţilor lumii! După 1990, odată cu instaurarea a ceea ce s-a numit «democrația originală» parfumată cu sechelele capitalismului de import, lucrurile s-au schimbat câte puțin și de atunci până astăzi se schimbă în permanență. Lumea este liberă să spună tot ceea ce gândește și ceea ce nu gândește, ca să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu şi de cunoaşterea istoriei noastre milenare! Desigur, nu se mai vorbește despre realizările de partid, că nici nu mai știi care este cu adevărat partidul care conduce destinele ţării, mai ales că se formează coaliţii de partide care fac din actul guvernării o adevărată sarabandă a dezinformării şi a manipulării maselor de oameni! Lumea zice că sunt aceiași oameni în toate partidele care nu se mai referă la «greaua moştenire» şi la preocuparea de a lupta pentru eliminarea «găurilor negre» ale economiei, fiindcă nici nu se mai poate vorbi despre așa ceva, aşa cum nu mai există producție internă românească, din moment ce sunt și voci mai critice, care susțin că am fost lichidați economic și dați complet pe mâna străinilor. Dacă în urmă cu peste trei decenii îţi era limitat dreptul la proprietate, în pofida faptului că toată lumea locuia undeva și nu te dădea nimeni afară din casă, chiar dacă era chiria de numai doi lei, însă, acum, ai dreptul la proprietate şi chiar dacă apartamentele costă de câteva ori mai mult decât prețul lor real, statul îți favorizează împrumutul la bancă, fără să fie vina lui că tu nu-ți mai poți plăti ratele sau că stresul datoriilor te-a dus la boală și la disperare, iar casa a rămas ca o «oază» pustie, locatarii săi fiind plecaţi la muncă în străinătate! Românii pot să trăiască liberi în țara lor, o țară minunată şi cu multe bogăţii, dar un sfert din poporul nostru a plecat peste graniță, vânzându-și pământul pe nimic, aşa cum se întâmplase în perioada de glorie a cooperativizării forțate, pentru că loturile de pământ, nu mai sunt luate cu forţa de către stat, ci, de către afaceriştii care se fac proprietari cu acte false, exponenţi veroşi ai «capitalismului salvator» care, în proporţie de 60%-70% dintre cazuri, nu sunt români, ci, reprezentanţi ai firmelor străine! În consecinţă, aceia care au mai rămas în ţară, trăiesc aşa cum pot şi ei de la o zi la alta în țara care altădată era a românilor. Avem magazine şi mall-uri cu alimente importate şi în cantităţi importante, chiar mai multe decât ne trebuie, avem firme care adună gunoaiele cifrate la mii şi mii de tone, fără să se explice suficient că în România chiar nu poți cumpăra ceea ce te poate hrăni sănătos. Acest lucru ar putea explica şi creşterea cu un procent de 5000% a bolnavilor de cancer și a bolilor cronice, chiar dacă bolnavii sunt mulţumiţi că își pot permite să-și cumpere medicamentele care le pot prelungi încă puțin viața, pentru că tinerii preferă drogul care te poate face să uiți că în ultimă instanţă, trăiești într-o lume a publicităţii şi a clipelor dominate de psihoza «animalelor bolnave»! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
