Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Criza familiei tradiţionale şi fenomenul anti-natalitate – ,,Familia va fi întotdeauna coloana vertebrală a societăţii” (Honoré de Balzac)

În cele peste trei decenii de tranziţie românească, toţi guvernanţii care s-au perindat la pârghiile puterii după 1989 au jefuit sistematic bogăţiile ţării, iar cel mai vitregit spaţiu de viaţă s-a dovedit a fi semeţul munte, deoarece potentaţii vremii şi ai fărădelegilor fără de număr au căutat să îndepărteze din munte mai bine de o treime dintre locuitorii acestui spaţiu de viaţă milenar. Poate nu se ştia până acum, dar, măcar să se ţină seama de acum înainte, că în istoria lumii, dacă o populație părăsește muntele, ea nu va mai reveni acolo niciodată, în primul rând, ca urmare a condițiilor mai vitrege de viaţă. La ora de faţă, mai trăiesc în condiţii destul de grele în zona munţilor din România aproximativ 3,3 milioane de persoane, iar în ritmul actual al depopulării din zona muntelui, populația existentă ar putea dispărea sub aspect biologic sau în plan economic, în viitorii 20 sau 30 de ani. Pe fondul menţinerii unei rate înalte a depopulării, România face şi eforturi nu întotdeauna susţinute, pentru a iniţia proiecte de dezvoltare care să limiteze acest flagel, apreciindu-se că preocupările în vederea limitării depopulării ruralului şi chiar de dezvoltare a mediului sătesc reprezintă o latură a Politicii Agricole Comune de promovare a zonelor rurale europene, în cazul României, abordându-se aspectele activităţii economice, problemele sociale şi cele privind protecţia mediului.

,,Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai”! (Henry Ward Beecher)
Se ştie faptul că peste jumătate din întreaga populaţie a UE se află în zone rurale, ceea ce înseamnă cam 90% din spaţiul comunitar, iar în această direcţie, «LEADER» constituie o aplicaţie inovatoare în cadrul preocupărilor de dezvoltare rurală pe termen mediu a UE, aplicând pe acelaşi plan o metodă concretă de redresare şi de stimulare a dezvoltării familiei în cadrul comunităţilor locale, prin unele proiecte capabile să aducă modificări substanţiale în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, a locuitorilor din mediul rural.
În opinia celor care au iniţiat această acţiune, «LEADER» mai reprezintă şi o abordare ce consacră unele competenţe deosebite şi creează chiar oportunităţi în vederea redresării situaţiei, punând chiar unele baze solide pentru identificarea cerinţelor de viaţă familială, pentru consolidarea familiei şi implementarea pe criterii ştiinţifice moderne a unor strategii locale, pentru păstrarea şi chiar îmbogăţirea patrimoniului cultural existent, prin atragerea tinerilor din rural în vederea dezvoltării mediului economic şi a stimulării şi sprijinirii folosirii abilităţilor organizatorice, atât de necesare la nivelul comunităţilor locale. Se pare că principalul obiectiv al unei astfel de iniţiative se referă la creşterea capacităţii organizaţionale a comunităţilor rurale, revigorarea managementului local şi a capacităţii de dezvoltare a proiectelor care sunt iniţiate în sprijinul familiei, implicând o acoperire extinsă a comunităţilor din mediul rural. Desigur, astfel de situaţii reflectă o vădită insuficienţă a planificării familiale, inexistenţa, mai ales în şcoli, a educaţiei pentru sănătate în cadrul familial şi a educaţiei fenomenului reproducerii, în special în cazul unor grupuri şi categorii extrem de vulnerabile şi needucate sub aspect social. Ca un aspect demn de luat în seamă, asistăm la un curent care a luat amploare în spaţiul occidental, mai ales în ultimul deceniu şi jumătate, care în diferite forme, nu neapărat explicite, dar de aceea, cu atât mai eficiente, descurajează conceptul de familie în forma sa tradiţională şi ignorând natalitatea. „Multitudinea de poziţii ale stângii omnipotente în plan cultural, luate în ansamblu, relevă nu doar o relaţie neutră, electivă, faţă de naşteri, ci un fel de ostilitate activă faţă de acestea”, scrie Lionel Shriver în săptămânalul britanic «The Spectator», într-un articol sugestiv intitulat: «Epoca anti-nataliştilor», mai ales că în locul politicilor represive din trecut faţă de homosexualitate, desigur condamnabile, apar tendinţe care merg mult mai departe, în sens opus, când celebrează existenţa a zeci de «identităţi de gen», identităţi despre care li se vorbeşte într-un documentar BBC chiar copiilor din clasele primare. Între timp «Ziua Gay Pride» s-a convertit în unele locuri, în care nu există nici un fel de discriminare legală sau de natură socială, în «Luna Gay Pride», cu perspective de a deveni «Anul Gay Pride», ca să nu mai spunem că în sens opus, o lege a fost votată în anii trecuţi în Ungaria, prin care se interzice promovarea în rândul tinerilor sub 18 ani, deci în şcoli, a homosexualităţii şi a identităţilor de gen, dar, care a fost considerată la Bruxelles ca fiind o gravă încălcare a valorilor europene. La acea vreme, Dunja Mijatovic, Comisarul European pentru drepturile omului, a descris legislaţia ca fiind un «afront adus drepturilor şi identităţilor persoanelor LGBTI (un acronim pentru Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender şi Intersex, ca o impresionantă listă de identităţi sexuale inventate în ultima perioadă), care îngrădeşte libertatea de exprimare şi de educaţie a tuturor maghiarilor» (sic??!!), adăugând că «modificările legislative propuse contravin standardelor internaţionale şi europene în domeniul drepturilor omului şi că este înşelător şi fals să se pretindă că acestea sunt introduse pentru a proteja copiii»! În acelaşi sens, o lege cu o arie mult mai restrânsă, votată de administraţia republicană din statul american Florida, promulgată de guvernatorul Ron DeSantis în martie 2019, care interzicea introducerea orelor de orientare sexuală şi identitate de gen pentru elevii de la grădiniţă până în clasa a treia (copii până la 9 ani) a fost de asemenea atacată violent de administraţia Biden, de politicienii democraţi şi de mass-media liberale, care consideră că reprezintă o gravă ameninţare pentru copiii LGBTQ, deşi e greu de crezut că la vârsta de 5,6 sau 7 ani, aceştia ar fi marcaţi de asemenea angoase. Problema este mai degrabă aceea că această propagandă livrată la o vârstă fragedă îi face pe mulţi să apeleze la schimbări de sex, pentru că numai în Statele Unite există 400 de clinici specializate în acest domeniu, pe care ajung şi le regretă mai târziu. Mai este de remarcat şi faptul că în ambele cazuri, legile în vigoare scot în evidenţă tot mai mult dreptul părinţilor de a decide în privinţa tipului de educaţie sexuală la care ar trebui expuşi copiii în şcoală, un aspect de asemenea aspru condamnat de criticii acestora!

,,Familia este mediul principal în care o persoană trebuie să înveţe să facă bine”! (Vasily Sukhomlinsky)
Pe fondul crizei familiei tradiţionale, cu foarte puţine excepţii, lumea occidentală se confruntă cu o acută criză demografică, dar, în locul unor îngrijorătoare semnale de alarmă faţă de o criză care poate fi considerată una existenţială, vedem în spaţiul public, în mass-media şi în universităţi, mai degrabă preocupări legate de transgenderi, dezbateri pe teme precum «ce este aceea o femeie?», ca să nu mai vorbim despre campanii care militează pentru avorturi, chiar până în lunile terminale! Ca expresie a unei acutizări accentuate a crizei demografice la nivel global, acest lucru se vede şi prin felul în care a fost comentată mediatic decizia Curţii Supreme a Statelor Unite care, departe de a interzice avorturile, aşa cum a fost adesea prezentată, nu a făcut decât să lase, într-un stil autentic neoliberal, decizia privind reglementarea acestora la nivelul statelor americane. Se apreciază faptul că una este să fii în favoarea dreptului la avort până la limite rezonabile ale sarcinii, de regulă 14-16 săptămîni, şi cu totul altceva să transformi avortul într-un semn de nobleţe, demn de laudă şi de pretinsă preţuire, aşa cum decretează propaganda progresistă «woke», în viziunea căreia, o cercetare «Gallup» din 2021 releva faptul că în ultimul deceniu, procentul americanilor care se identifică drept LGBTQ s-a dublat, de la 3,5% în 2012 la 7,1% în 2021, iar, acest «spor» vizibil se datorează în special creşterii spectaculoase a celor din segmentul de vârstă al Generaţiei «Z», adică, cei născuţi între 1997 şi 2003 şi care se identifică în proporţie de 21 procente drept LGBTQ! Prin comparaţie, procentul pentru cei din Generaţia «Millenials», adică, născuţi între 1981 şi 1996 este de 11 procente, deci la jumătate, pentru cei din Generaţia «X», născuţi în intervalul 1965-1980 era de 4 procente, iar pentru «Baby Boomers», adică, cei născuţi în intervalul 1946-1964 era de 3 procente! În momentul în care ne referim la ultimele două generaţii, chiar şi în raport cu cei din Generaţia «X», fiind vorba despre cei care au crescut şi s-au dezvoltat ca adulţi într-o perioadă în care nu numai că nu mai existau repercusiuni legale privind homosexualitatea, care fusese decriminalizată în Statele Unite în 1967, dar şi gradul de acceptabilitate socială crescuse spectaculos, deci nu mai existau motive serioase să-ţi ascunzi preferinţele sexuale, e clar că explozia numărului celor care se declară LGBTQ nu poate avea o explicaţie de natură genetică, ci, mai degrabă, cu deosebire pentru cei din Generaţia «Z», efectul insolitei propagande pro-LGBTQ al cărei mesaj general este că devine tot mai avantajos, din punctul de vedere al carierei, să te identifici sexual în acest fel! În concluzie, curentul anti-natalitate a căpătat un mai mare avânt sub umbrela demersului de «Salvare a Planetei», care, vezi, Doamne, ar fi ameninţată de schimbările climatice! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA