Pentru a surprinde cauzele şi efectele scăderii drastice a veniturilor şi a consumului populaţiei care îşi află domiciliul în mediul rural din ţara noastră, deşi cauzele au o direcţionare precisă, adică, monetară de exprimare, determinările acestora nu se dovedesc întotdeauna exacte, deoarece apar şi erori semnificative în surprinderea deselor intrări de venit din anumite surse auxiliare, unele fiind menţionate individual, altele pe o anumită gospodărie, un anumit menaj sau o anumită familie cu buget comun, astfel încât putem vorbi chiar de unităţi deschise, alcătuind o structură flexibilă, de mărime variabilă de la o zonă la alta, precum şi cu substructuri care se deosebesc în ceea ce priveşte numărul persoanelor care beneficiază la un moment dat de un venit individual scăzut. În privinţa unor cauze multiple referitoare la reducerea numărului populaţiei ţării, printre acestea se pot aminti mortalitatea ridicată, o rată extrem de scăzută a fertilităţii, remarcată după 1989, dar şi migraţia externă foarte accentuată, iar definirea structurii populaţiei pe diferite grupe de vârstă atestă amploarea fenomenului care priveşte îmbătrânirea demografică a populaţiei ţării. Astfel, dacă în anul 1970 grupa de vârstă a celor de peste 65 de ani însemna 8,6% din totalul populaţiei României, în anul 2014 această pondere se afla chiar la un nivel de aproape două ori mai ridicat, acest lucru însemnând 15,1%, iar ponderea copiilor de vârstă stabilită sub 15 ani, care în 1970 trecea de mai bine de un sfert din totalul întregii populaţii, cam 25,9%, însă, de data aceasta cifra lor a scăzut considerabil, ajungând la numai 14,9% în 2017. Depopularea, ca efect al degradării nivelului de viaţă din rural dovedeşte faptul că altul este efectul produs în structura populaţiei, dacă din menaj lipsesc uneori, chiar pentru o perioadă limitată, poate doar una sau poate mai multe persoane care produc venit în bugetu familiei, fiind plecate sezonier sau pentru mai multă vreme la muncă în străinătate, inclusive situaţia când lipsesc unele dintre persoanele întreţinute, respectiv, dacă menajul primeşte venituri suplimentare de la alţi componenţi de familie sau chiar transferă resurse necesare către persoane ce aparţin unei alte gospodării din comunitate. Totodată, se constată faptul că unele menaje au venituri numai în valori monetare, pe când altele, în valori monetare, dar şi în natură, poate chiar numai în natură, astfel încât convertirea veniturilor în natură precum şi în diferite valori monetare se produce cu o relativitate evidentă.
În ultimii 10 ani, populaţia României a înregistrat o scădere cu peste 800. 000 de persoane!
Aşadar, dacă se analizează profilul economic al familiilor populaţiei din spaţiul rural, unele dintre ele sunt numai unităţi de consum, altele fiind şi unităţi de producţie sau de consum, producţia fiind aproape în totalitate destinată vânzării sau vânzării şi consumului gospodăriei, alteori destinată numai consumului propriu privit sub titulatura autoconsumului, fie destinat numai întreţinerii membrilor familiei, uneori oamenilor şi întreţinerii animalelor din gospodărie. Se poate demonstra că atuncu când se constată că din venitul real se scad plăţile impuse şi se adaugă unele transferuri de valori, rezultă venitul disponibil pentru nevoi de consum, acesta dovedindu-se şi de mare interes pentru stabilirea veniturilor şi chiar a cheltuielilor pentru consum ale populaţiei. Studiiile efectuate de către Institutul Naţional de Staistică în ultimele două decenii şi jumătate, în mare măsură demonstrează declinul condiţiilor de trai la nivel general, dar şi persistenţa unor inegalităţi evidente între urban şi mediul rural. În acest caz, se remarcă şi faptul că 11% dintre gospodării, cam 4% în mediul urban şi 20% în mediul rural posedă resurse limitate, astfel că în mediul rural a fost evidenţiat un venit mediu lunar pe familie în valoare totală de 9.985.600 lei şi la nivel de persoană de 3.262.000 lei, iar după calcularea impozitelor, a unor chetuieli de producţie şi a unor cheltuieli destinate consumului animalelor gospodăriei, se deduce în medie o valoare de 7,4 milioane lei pe menaj, deci, un venit lunar disponibil asimilat în întregime. Pe sursele din care provine, suma stabilită se compune din anumite venituri băneşti în valoare de 73%, incluzând 27% în transferuri sociale, 24% în salarii, plus 12% în venituri din agricultură, 6% rezultând venituri din vânzarea de proprietăţi, 4% din activităţi considerate independente şi neagricole, iar 29% reprezentând contravaloarea produselor agroalimentare sau nealimentare care sunt produse şi consumate în familia respectivă, în felul acesta fiind evaluate unele cheltuieli de consum apreciate la nivel mediu lunar de aproape 6,9 milioane lei şi rezultând o importantă economisire medie pe familie de o jumătate de million de lei. Cele mai recente date consemnate de către INS, ca şi de către o serie de studii privitoare la mediul rural, ne arată că în 42% dintre gospodăriile studiate, veniturile sunt insuficiente pentru strictul necesar, iar la alte menaje, cam 37%, abia dacă se face faţă necesarului cotidian, ceea ce arată că 79% dintre familii sau menaje se situează sub un nivel de viaţă considerat decent şi numai în 21% dintre menajele studiate oamenii plaseză familia lor la nivelul care poate fi considerat decent. Situaţii mai îngrijorătoare se află în familiile în care sunt doar persoane în vârstă, pensionari, apreciate cu 43% sub nivelul strictului necesar, iar nivelul cumulat de 96% se situează sub condiţiile de trai considerate decente, plus menajele alcătuite numai din agricultori, respectiv, cele alcătuite din aricultori pensionari, cu aproximativ 92% sub pragul traiului decent. Potrivit centralizărilor datelor statistice, sporul natural din ultimii 10 ani este unul negativ, populaţia României înregistrând o scădere cu 800. 000 de persoane, o cifră cu adevărat alarmantă, ceea ce confirmă ipoteza temei noastre de cercetare!
Indicatorul ce măsoară diferenţa dintre rata mortalităţii şi cea a natalităţii
Dar, interesant se dovedeşte faptul că România se situează foarte bine la nivelul căsătoriilor, în comparaţie cu media europeană, deoarece în ţara noastră se înregistrează cinci căsătorii la mia de locuitori, însă, cifrele comparative cu alte ţări sunt relative şi chiar interesante, pentru că în multe state, în special din Vest, este răspândită uniunea consensuală şi formarea unor cupluri de conjunctură. Totuşi, nupţialitatea în ţara noastră se menţine la cote pozitive, iar divorţialitatea a rămas, după 1989, în mod paradoxal, mai redusă, apreciată la 1,5 divorţuri la o mie de locuitori, rata anuală, fiind una ce poate fi considerată scăzută. Pare puţin surprinzător acest bilanţ, având în vedere ceea ce s-a întâmplat după anul 1989, cu libertatea de a călători, cu acele formalităţi sumare în materie de divorţ, dar şi cu rata destul de ridicată a şomajului, a violenţei domestice, precum şi în raport cu preţul în creştere al locuinţelor. După anul 1991, putem spune că suntem în cel de-al 31-lea an de scădere a populaţiei ţării, ceea ce înseamnă enorm, pentru că în cele peste trei decenii s-au înregistrat acumulări negative, mai ales că scăderea naturală a fost dublată de emigraţie şi în acest fel, România este una dintre ţările cu cel mai ridicat grad de depopulare. În judeţele sărace şi mai puţin dezvoltate din România, situaţia devine una critică şi cu accente dramatice, cu precizarea că între anii 2007-2019, numărul persoanelor decedate în comparaţie cu numărul născuților vii, a fost parcă într-o vizibilă şi accentuată creștere, ceea ce afectează negativ tabloul demografic şi amplifică depopularea localităților din ţară. Cu deosebire în mediul rural, reprezentanţii autorităţii administraţiei locale relevă faptul că, pe bună dreptate, în mediul sătesc locuiesc mai mult persoane vârstnice, tineretul preferând să migreze în oraşele mai mari şi mai dezvoltate din ţară sau să plece direct în străinătate, tabloul acesta evidenţiind faptul că oamenii îmbătrânesc, iar tinerii, nerămânând în vatra satului ca să o populeze, preferă migraţia spre alte localităţi pentru un trai mai bun. Astfel, o cauză principal a depopulării localităților rurale o constituie şi migrația în interiorul ţării, fenomenul acesta referindu-se direct la schimbarea domiciliului şi a locului de muncă a unei persoane într-o altă zonă mult mai dezvoltată sub aspect economic din ţara noastră, datele statistice demonstrând că anul 2016 poate fi considerat anul când România a înregistrat rata cea mai ridicată a migrației interne, analizată pentru cei 31 de ani din ultima perioadă, tinerii din mediul sătesc plecaţi spre viaţa de la oaş, deci, stabilindu-şi domiciliul şi locul de muncă, mai ales în municipiile București, Cluj-Napoca sau Timișoara, orașe mari unde standardul de viaţă e mult mai ridicat, iar dezvoltarea economică şi socială e mult mai evidentă. La o privire succintă, se constată că într-o perioadă relativ scurtă, populaţia României a scăzut foarte mult între luna martie 2016 şi luna februarie 2017, iar judeţul Giurgiu se află în topul depopulării!
Rata sporului natural al populaţiei la nivelul anului 2019 se prezintă astfel:
Pe fiecare judeţ al României
Rata sporului natural al populaţiei în 2019
ALBA -3,8
ARAD -4,3
ARGEŞ -3,2
BACĂU -2,5
BIHOR -2,8
BISTRIŢA- NĂSĂUD -1,2
BOTOŞANI -3,6
BRĂILA -6,9
BRAŞOV -0,2
BUZĂU -6,2
CĂLĂRAŞI -4,9
CARAŞ-SEVERIN -6,3
CLUJ -1,8
CONSTANŢA -1,6
COVASNA -1,1
DÂMBOVIŢA -3,3
DOLJ -5,3
GALAŢI -2,8
GIURGIU -6,2
GORJ -3,7
HARGHITA -1,4
HUNEDOARA -4,5
IALOMIŢA -3,9
IAŞI 0,9
ILFOV 1,8
MARAMUREŞ -1,8
MEHEDINŢI -5,6
MUREŞ -2,3
NEAMŢ -3,4
OLT -6,8
PRAHOVA -3,5
SĂLAJ -2,0
SATU-MARE -2,5
SIBIU -1,3
SUCEAVA -1,2
TELEORMAN -9,6
TIMIŞ -1,1
TULCEA -4,6
VÂLCEA -3,3
VASLUI -1,3
VRANCEA -3,3
(I.N.S. Baza de date TEMPO – on line)
Rata sporului natural al populaţiei la nivelul anului 2019 s-a calculat scăzând rata mortalităţii din rata natalităţii şi s-a înmulţit cu 1.000 şi este vorba despre un indicator care măsoară diferenţa algebrică dintre rata natalităţii şi cea a mortalităţii generale a populaţiei din fiecare judeţ al României! Pentru prima dată, tendinţa negativă a sporului natural anual al populaţiei României a depăşit pragul de minus 70.000 de persoane, acest lucru referindu-se la intervalul de timp de 12 luni care au trecut de la primele zile ale lunii martie 2016, până la sfârşitul lunii februarie 2017, deoarece s-au născut în această perioadă, numai 188.565 de copii şi au decedat 262.615 persoane! Un record ce poate fi considerat de tristă referinţă, s-a înregistrat în anul 2014, an în care s-au născut numai 195.612 copii, cifră care indică procentual numai 62,15% din ceea ce a însemnat cândva totalul nou-născuţilor din anul 1990, când au văzut lumina vieţii 314.746 de copilaşi.
Să mai precizăm faptul că după luna ianuarie 2017 până în anul 2020, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, apare o perioadă care a marcat cel mai evident spor negativ din toată istoria României, o scădere de 13.704 persoane, iar în luna de dinainte, deci, în luna decembrie 2016, ca şi în anii următori de după luna februarie 2017, cifrele au fost destul de apropiate de pragul negativ anterior, consemnat în luna martie 2015, când scăderea populaţiei a fost de aproximativ 9.985 de persoane, fapt care a însemnat că situaţia pentru 2017 a reprezentat şi un record natural negativ care s-a situat peste cel din anul 2016, cu precizarea că rate scăzute ale sporului natural al populaţiei s-au înscris ca un indicator care măsoară diferenţa dintre rata mortalităţii şi cea a natalităţii, indicator care a fost din anul 2019, de minus 2,8 raportat la o mie de locuitori. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
OARE CAND SE TERMINA CU ACESTE ARTICOLE DE DOI LEI ALE LUI GOGONEA?