– Rep. Domnule General, Dan Voinea, vom continua dialogul nostru și pentru început, pentru că sunteți un creștin și mi-ați vorbit despre respectul în raporturile dintre oameni, un om născut într-un popor încreștinat cu două mii de ani în urmă, sunteți liniștit sufletește sau împăcat cu ideea că în ziua de Crăciun s-a decis condamnarea la moarte și executarea unor persoane, fie ei și dictatori, când românii sărbătoreau, prin tradiția lor creștină, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos?
-Domnule profesor, acuma, nu știu, în Biblie se vorbește despre procedurile de judecată, când trebuie să aibă loc, dar și Mântuitorul Iisus Hristos a avut parte de o asemenea «procedură», de o judecată brutală, însă, în 25 decembrie 1989, în București nu sărbătorea nimeni Crăciunul!
Deci, ceea ce se încearcă acum, un fel de «stigmă» împotriva celor care au organizat procesul, nu știu, e așa, o vorbă «aruncată», care nu corespunde realității de atunci! Ceaușescu nu era un om credincios, iar pentru că nu era credincios, a dărâmat biserici, i-a îndepărtat pe oameni de biserică și chiar a dus o politică represivă împotriva celor care îndrăzneau să mai frecventeze de sărbători biserica! Trimitea agenți care să-i identifice pe cei care mergeau la biserică!
“Singura noastră dorință era să scăpăm, să nu se mai tragă, iar aceasta s-a întâmplat atunci”
– Rep. Cum ați sărbătorit Crăciunul în decembrie 1989?
-Eu, personal, nici n-am știut că e Crăciunul în ziua aceea, vreau să vă spun! Toată lumea era în alarmă, eram obligați să stăm la serviciu și n-a venit nimeni cu pomană, după ce a tăiat porcul. Au curs zilele acelea în frică, în teamă, se trăgea, se murea, iar singura noastră dorință nu era să petrecem Crăciunul, nu era ceva anume! Singura noastră dorință era să scăpăm, să nu se mai tragă, iar aceasta s-a întâmplat atunci!
– Rep. Ce le răspundeți persoanelor care vă felicită că ați făcut parte din completul de judecată care a decis condamnarea la moarte a soților Ceaușescu?
-Singurii care m-au felicitat, nu că m-au «felicitat», așa, care s-au arătat mulțumiți, au fost victimele regimului, care au scăpat cu casele nedemolate pentru că ajunseseră în zonele acestea urbane…
– Rep. Nu numai în zonele urbane, pentru că se acționa și pentru «sistematizarea» satelor!
-Aveți dreptate, și la sate, deci, toți cei care au avut probleme cu acel regim s-au bucurat și mi-au dat dreptate! Ceilalți, care au profitat de pe urma regimului comunist, bineînțeles că m-au urât și mă urăsc în continuare, probabil, că au pierdut avantajele pe care le aveau!
– Rep. Știu că sunteți o fire optimistă și dinamică, așa cum o dovedeați în anii de liceu de la Tg. Cărbunești, iar păstrând convingerea că vom continua dialogul, aș dori să ne spuneți, dacă sunteți optimist în ceea ce privește direcția spre care se îndreaptă România în context european și mondial?
-Nu aș putea spune că în acest moment cunosc direcția! Deci, nu știu! Mi se pare că rătăcim pe căile acestea ale Europei și nu prea ne ajută «GPS-ul» acesta al nostru pe drumul cel bun!
“Vrem, nu vrem, devenim oamenii lumii și nu mai prea suntem ai României”
– Rep. Ne-a «împins» cineva în această rătăcire?
-Păi, știu eu? Cred că ține de noi toți să îndreptăm lucrurile și să ținem «direcția» țării!
Deci, nu poate un om, pentru că «direcția» trebuie s-o ținem toți! E grea cârma aceasta a țării în conjunctura actuală, când această mondializare a sistemului politic trece peste toate și îngroapă anumite sentimente de patriotism, de naționalism! Toate încercările de a te păstra în mediul tău, acum încep să dispară! Pentru că această mondializare trece și peste noi! Vrem, nu vrem, devenim oamenii lumii și nu mai prea suntem ai României!
-Rep. A dispărut România de pe hartă?
-Adică, România e pe undeva pe hartă, dar românii sunt peste tot! Oamenii se duc în alte țări, sunt nemulțumiți de ceea ce e aici. E o perioadă tulbure și nu știu care va fi capătul la care o să ajungem și să fim liniștiți!
– Rep. Poate numai Dumnezeu ne va arăta Calea!
-Dumnezeu? Nu știu! Dar, trebuie să avem grijă la politicieni, ca să nu ne arunce în «groapa cu lei»!
– Rep. Interesantă observația! Vă referiți doar la unii politicieni sau la toți?
-Mă refer la toți!
“Am aflat de la Tudor Postelnicu adevărul în legătură cu cei 40 de timișoreni împușcați”
– Rep. Ce detalii ne puteți oferi despre Dosarul «Timișoara», pe care l-ați avut în atenție și l-ați studiat multă vreme?
-Eu am lucrat la Dosarul «Timișoarei»! De fapt, în fața timișorenilor stau cu fruntea sus, pentru că am trimis în instanță dosarul privind pe cei 40 de timișoreni împușcați și arși la crematoriu. Numai naziștii au făcut asemenea lucruri. Nu KGB-ul! KGB-ul n-a ars pe nimeni în România! Au ars ofițerii ministerului de interne, apoi securitatea condusă de Generalul Macri, care avea o rețea atât de bine pusă la punct încât, întâmplător, am reușit să stabilim ceea ce s-a întâmplat cu cei 40 de morți de la Timișoara, pe care timișorenii îi voiau acasă zi de zi, ca să-i îngroape.
– Rep. Dacă nu vă deranjează întrebarea, de unde ați aflat aceste lucruri?
-Am aflat de la Tudor Postelnicu adevărul în legătură cu cei 40 de timișoreni împușcați. Tudor Postelnicu are mandat de arestare de la mine, din 23 decembrie 1989, când încă nu se punea problema procesului soților Ceaușescu. În momentul în care s-a pătruns în clădirea Comitetului Central, acolo erau foate mulți demnitari de partid și de stat, care au fost brutalizați, într-un fel sau altul, de către cei care au intrat în clădire, și atunci, ca să nu existe victime în rândul activiștilor de partid…
“Acești criminali, chiar se fac vinovați de crimele pentru care noi i-am trimis în judecată”
– Rep. Sunt vehiculate o serie de cifre în legătură cu victimele din decembrie 1989!
-Pentru că în rândul victimelor de la revoluție, care se apropie de 7.000, e vorba de morți, răniți și lipsiți de libertate în mod ilegal! În privința victimelor de la Timișoara, să nu uităm și pe cei 900 care au fost duși la Penitenciarul «Popa Șapcă», au fost bătuți și unii au rămas cu infirmități pe viață. Și cei peste 1000 de oameni care au fost duși la Penitenciarul Jilava din București și care au avut parte de tratamente inumane. Victimele sunt mult mai multe! De asta au clasat dosarul! De asta l-au ținut 26 de ani! Să nu se știe adevărul în legătură cu victimele!
– Rep. Se poate vorbi de o responsabilizare directă a unor persoane în privința crimelor și a distrugerilor din acea perioadă extrem de confuză și de controversată?
-Responsabilitatea juridică a crimelor din decembrie 1989 este pentru victime și pentru distrugerile care au avut loc, iar adevărul în justiție se face pe baza unor probe și mijloace de probă. Până în prezent, toate dosarele pe care noi le-am trimis în instanță, și mă refer la Dosarul «Timișoara», în care am trimis în judecată pe Generalul Stănculescu, pe Generalul Chițac, pe cei care s-au ocupat de incinerarea morților de la Timișoara, n-am avut nici o achitare, nici o restituire – iată că instanțele au procedat corect! Dosarul «Clujul», în care am trimis în judecată pe Generalul Topliceanu și alții din subordinea lui, pentru victimele de la Cluj, nu s-a pus problema unei restituiri. Au fost trimise în instanță peste 37 de dosare până în prezent și n-am avut nici o achitare și nici o restituire. Ceea ce înseamnă că acești criminali, chiar se fac vinovați de crimele pentru care noi i-am trimis în judecată!
“Chestiunea pentru procurori e doar să stabilească responsabilitatea pentru aceste victime, pe categorii de criminali”
– Rep. Domnule Procuror, Dan Voinea, ce înseamnă aflarea adevărului despre decembrie 1989 sau, mai bine zis, cât este adevăr și cât este manipulare în acest flux de informații asupra cărora plutesc atâtea incertitudini?
-Domnule profesor, adevărul despre decembrie 1989 este așa cum l-am văzut la televizor! Toate evenimentele au fost filmate. Procesul filmat, înăuntru la televiziune filmat, în Comitetul Central filmat, discuțiile care au avut loc acolo, discuțiile din «Noaptea Generalilor», când au stabilit cine să ia puterea, cum să o ia, ce să facă! Toate au fost filmate și fiecare dintre noi are posibilitatea să le pună, ca la televizor, și să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat atunci. Deci, nu există incertitudini cu privire la criminali! Numai că necazul acestor dosare este faptul că acești criminali nu sunt criminali de drept comun, ci, sunt criminali de sistem! Sunt generali, sunt profesori universitari, sunt miniștri și șefi de stat, oameni care au dirijat operațiunile militare care au făcut aceste victime!
– Rep. Problema victimelor ne ajută și la demistificarea adevărului?
-Chestiunea pentru procurori e doar să stabilească responsabilitatea pentru aceste victime, pe categorii de criminali. Există așa-numitele jurnale al acținuilor de luptă. Există înregistrări istorice pe care fiecare unitate militară le reține. Ele există, au fost puse la dosare și din aceste dosare ale acțiunilor de luptă rezultă că cei care au tras au fost militari din forțele armate române!
– Rep. Cum explicați faptul că s-a vorbit multă vreme și s-au scris tomuri întregi despre implicarea unor cetățeni străini în evenimentele din decembrie 1989, despre oamenii KGB-ului, despre intervenția unor puteri străine în aceste evenimente?
-Nu am reușit, în cei 26 de ani, să identificăm vreun cetățean străin care să fi fost amestecat în crimele din decembrie 1989, unul singur! Nu putem face o afirmație gratuită că a instrumentat KGB-ul sau că se face vinovat pentru crimele din 1989.
KGB-ul poate să facă asemenea activități, acolo, în țara lui, la sovietici, la ruși, dar să poți să susții, fără argumente juridice, bazate pe probe, nu pe speculații, că o instituție de informații, că asta este KGB-ul, și noi avem destule instituții de informații, la un moment dat, au fost amestecate în evenimente, poate fi doar o simplă speculație! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
